A fost B. B. Warfield evoluționist? Așa ne spune cu confiență domnul Conțac într-un articol de răbufnire în care dovedește în primul rând faptul că nu a lecturat nimic despre Warfield decât informația de pe Wikipedia care l-a trimis la un articol tendențios despre marele teolog. Autorul invocat pentru susținerea eronată a afirmației că B.B. Warfield a fost evoluționist este Mark A. Noll, care împreună cu David N. Livingstone au concoctat un articol ce îl declară pe Warfield de la începutul și până la sfârșitul vieții un evoluționist, cu excepția unei „rătăciri” de moment pe la mijlocul vieții! Că cei doi sunt mercenari în slujba ideologiei evoluționiște, o știm. Dar ca domnul Conțac să preia fără discernământ aberațiile lor și să revendice și el pe Warfield pentru tabăra evoluționistă doar de dragul de a mai oferi o insultă mișcării fundamentaliste, este greu de crezut. Mai nădăjduiam totuși într-o licărire de obiectivitate și o fărâmă de integritate scriitoricească în cazul domnului Conțac. Cel puțin putea să precizeze că există o dezbatere cu privire la „evoluționismul” lui Warfield (unii sunt înclinați să creadă că acesta ar fi fost evoluționist, alții contestă acest lucru). Dar, aș, domnul Conțac a găsit încă un piron pe care să îl împlânte în coșcigul fundamentalismului. Oare au cele expuse anterior ceva de a face cu afinitățile nou descoperite ale dumnealui pentru evoluționism? Nu ne-ar mira, deoarece de când este în cârdășie cu dr. Anglican, nu doar că s-a împrietenit cu palestinienii, dar dă semne că este deschis pentru achizițiile liberale ale acestuia, care nu sunt puține...
Care este realitatea în cazul lui Warfield? Adevărul este că Warfield a fost influențat în direcția acceptării evoluționismului, pe când era student, de unul din profesorii săi evoluționiști, și a cântărit în anii studenției posibilitatea reconcilierii Genezei cu teoria evoluției. A fost gata să privească obiectiv la argumentle aduse de evoluționiști și să le comenteze valabilitatea și posibilitatea, ceea ce dovedește că avea formație de om de știință, care nu acționează pe baza prejudecățior, ci este dispus să privească la evidențe. Dar de la acestă cântărire a teoriei până la aserțiunea că Warfield a fost evoluționist distanța este enormă și concluzia total nejustificată. În loc să citim interpretările evoluționiștilor teiști ar fi mai simplu să privim la cele declarate de Warfield în scrierile sale.
Este de remarcat articolul (pe care îl supunem atenței domnului Conțac) B. B. Warfield on Creation and Evolution a lui Fred G. Zaspel la
http://www.thegospelcoalition.org/publications/35-2/b-b-warfield-on-creation-and-evolution care arată clar cu citate extensive că B. B. Warfield nu a acceptat teoria evoluției ca fiind dovedită din punct de vedere științific.
Mai întâi este evaluată problematica:
Warfield, we are often assured, the theologian of the doctrine of inspiration whose conservative credentials are unquestioned, is one who held both to the inerrancy of Scripture and theistic evolution. David N. Livingstone and Mark A. Noll have led the way in advancing this characterization.
Livingstone earlier claimed that Warfield “had been a key advocate of evolutionary theory at least since his student days at Princeton” and “remained enthusiastic” about the Darwinian theory throughout his theological career.” More recently, Livingstone and Noll have argued that Warfield abandoned the theory of evolution temporarily but that over the course of his career came increasingly again to embrace it.
Warfield did claim to have accepted the theory of evolution in his youth, but he then rejected it early in his career. Thereafter he remained open to the possibility of it and affirmed that Scripture could accommodate it, if it were to be proven true, but he himself continued to reject the theory.
Și acum câteva citate oferite în articolul menționat, suficiente să demonstreze poziția creaționistă și antievoluționistă a lui B. B. Warfield.
Ce credea Warfield despre evoluție? O considera așa cum și este, un crez adoptat de naivi.
Over against the Christian conception there has arisen in our day, however, a movement which has undertaken to explain the world and all that it contains without God, without any reference to any unseen, supernatural, spiritual element. The watchword of this movement is “evolution.” And its confession of faith runs, “I believe in an eternal flux and the production of all things out of their precedent conditions through the natural inter-workings of the forces intrinsic to the changing material.
Ce credea Warfield despre probabilitatea ce există ca timpul plus șansa să producă o lume ordonată ce evoluează? Inexsitentă!
Aimless movement in time will produce an ordered world! You might as well suppose that if you stir up a mass of type with a stick long enough, the letters will be found to have arranged themselves in the order in which they stand on the printed pages of Dante’s Inferno. It will never happen—though you stir for an eternity. And the reason is that such effects do not happen, but are produced only by a cause adequate to them and directed to the end in view. . . . Assuredly, what chance cannot begin to produce in a moment, chance cannot complete the production of in an eternity. . . . What is needed is not time, but cause.
Christianity demands and must demand also the direct supernatural interference and immediate production by which something new is introduced which the existing matter and forces are incompetent to produce. At this point there is absolute conflict which cannot be compromised. One or the other must be overcome, and in being overcome must be so far discredited.
Cât de riguroasă este argumentarea folosită de evoluționiști în a susține teoria lor dragă? Warfield ne spune că este total viciată.
Students of logic might obtain some very entertaining examples of fallacy by following the processes of reasoning by which evolutionists sometimes commend their findings to a docile world. . . . Because a possible genealogy can be constructed for a number of forms, chiefly in the upper strata, for which evolution might possibly supply an account, it does not follow that evolution is shown to be the true account of the whole series of forms presented to us in the crust of the earth.
Ce credea Warfield despre selecția naturală ca și cauză suficientă a evoluției? O altă imbecilitate sprijinită pe alte imbecilități.The discrediting of his doctrine of natural selection as the sufficient cause of evolution leaves the idea of evolution without proof, so far as he [J. N. Shearman, the author under review] is concerned—leaves it, in a word, just where it was before he took the matter up. And there, speaking broadly, it remains until the present day. . . . Evolution is, then, if a fact, not a triumph of the scientist but one of his toughest problems. He does not know how it has taken place; every guess he makes as to how it has taken place proves inadequate to account for it. His main theories have to be supported by subsidiary theories to make them work at all, and these subsidiary theories by yet more far-reaching subsidiary theories of the second rank—until the whole chart is, like the Ptolemaic chart of the heavens, written over with cycle and epicycle and appears ready to break down by its own weight.
Warfield abordează întrebarea dacă evoluționismul este compatibil cu credința, și de la această întrebare trece la una mai importantă, dacă evoluționismul este compatibil cu Biblia. Dacă la prima întrebare unii pot răspunde pozitiv, la a doua este imposibil – susține el.All statements will find their test in facts, but it does not thence follow that revelation will find its test in science. Science is not fact, but human reading of fact; and any human reading of fact may well bow humbly before the reading given by God. In the conflict between the infallible Word and the “infallible science,” it is the part of reason to prefer the word-statement sufficiently authenticated as divine to the word-statement which is obviously very human indeed.
Și acum iată concluzia bine documentată a lui Fred G. Zaspel:
Warfield further rejected as “exegetically untenable” the understanding of the “days” of Genesis 1 as twenty-four hour days standing at the climax of successive ages of development. With this he also rejects the understanding that the Genesis account concerns the origin only of those things which man can see, leaving unaddressed the long ages of development previous to man. And in an 1897 review of Methodist theologian Luther Tracy Townsend (1838–1922), Warfield enthusiastically commended the author for rejecting “not merely the naturalistic but also the timidly supernaturalistic answers” as to the origin of man and for insisting “that man came into the world just as the Bible says he did. Prof. Townsend has his feet planted here on the rock.” Then Warfield explained his support further: “When it is a question of scriptural declaration versus human conjecture dignified by any name, whether that of philosophy or that of science, the Christian man will know where his belief is due. . . . [Prof. Townsend’s] trust in the affirmations of the Word of God as the end of all strife will commend itself to every Christian heart. Warfield’s adherence to Scripture is obvious.
Evoluționismul lui Warfield? Fum de aruncat în ochii proștilor cu ocaua mare. Domnul Conțac devine tot mai iscusit în acest nou sport inventat de protipendada liberală. Deocamdată are un singur rival la poziția de campion, pe dr. Anglican.
12 comments:
Spuneți-mi și mie, vă rog: dvs. ce scrieri ați citit de Warfiel, în care acesta face referire la evoluție?
Atât vreau să știu, înaite de a continua discuția cu dvs.?
Articolul pe care l-am analizat oferă la sfârşit bibliografia de unde au fost luate citatele.
Nu mi-ați răspuns la întrebare: ce articole, prelegeri sau cărți scrise de Warfield ați citit dvs personal? Mă refer îndeosebi la articole privitoare la evoluție, modul în care trebuie interpretate genealogiile din Geneza, Darwin etc. Nu de alta, dar să știm clar de pe ce bază pornim când îl evaluăm pe Warfield.
Nici dvs. nu mi-ați spus ce articole despre B. B. Warfild ați citit înainte de a scrie perla despre evoluționismul său și înainte de a porni această polemică, pe care se vede de la o poștă că ați pierdut-o. Nici măcar atâta nu ați băgat de seamă că Warfield susține că Jean Calvin a explicat textul Genezei susținând evoluția, ceea ce îmi spne că conceptul „evoluție” folosit de Warfield în unele scrieri ale sale avea alt conținut decât conceptul darwinian. Mai faceți puțină lectură și îmi veți da dreptate că v-ați pripit cu postularea poziției evoluționiste a lui Warfield.
Am citit nu articole despre Warfield, ci un articol de Warfield, „On the Antiquity and the Unity of the Human Race”. Citiți-l și dvs. și o să vedeți că „fundamentalismul” lui Warfield e diferit de cel susținut de dvs.
Până una alta, rămâne să dovediți că ați citit texte scrise de Warfield însuși și că vorbiți în cunoștință de cauză, nu folosind surse secundare. În caz contrar, voi fi nevoit să trag concluzia că vă isterizați pur și simplu din ignoranță. N-ar fi prima dată.
Admițând că Warfield n-a fost evoluționist (fapt de care nu sunt convins), reiese foarte limpede din articolul pe care mi l-ați recomandat (și pe care l-am citit) că Warfield a admis că evoluția n-ar fi incompatibilă cu providența divină. Ceea ce îl plasează deja în altă zonă decât cea a talibanilor isterici, care neagă din start această idee. În altă ordine de idei, îmi este perfect egal ce credea de fapt Warfield, fiindcă nu sunt calvinist. Warfield nu e genul de teolog care mă reprezintă sau în care mă regăsesc.
Domnule Conţac, de ce sunteţi aşa dornic să începeţi o nouă polemică, din moment ce v-aţi cam încurcat în câlţi la cele anterioare? V-am dovedit că aţi fost greşit cu avantgardismul (nu aţi răspuns la ultimul meu comentariu în care vă ofeream nenumărate cazuri de folosire în toate domeniile actuale a termenului aşa cum l-am grafiat eu), v-am dovedit că predicatori mari se impacientează de noile traduceri (numai dvs. le priviţi inocente), v-am demonstrat că Warfield nu a fost evoluţionist darwinist, etc. Ce vreţi să demonstraţi? Că nu puteţi concesiona că aţi pierdut o polemică? Aş accepta bucuros provocarea la o altă dezbatere, dar nu înainte de a vă ruga să fiţi amabil să trageţi concluziile la chestiunile enumerate anterior.
Până una alta, nu mi-ați demonstrat decât că (vorba dvs.) „ați fost greșit” nu doar la nivel de idei, ci și la nivel de exprimare. Și că vorbiți despre ce nu cunoașteți. Dar, ca să recurg la romgleza dvs., vă „concesionez” bucuros laurii victoriei, numai să-mi spuneți pe câți ani vreți să fie contractul de „concesiune”.
P.S. Una peste alta, felicitări pentru modul „avantgardist” în care „grafiați” unele cuvinte. Dacă ați ajunge să le „caligrafiați” (după normele ortografice actuale), ar fi și mai bine.
Sănătate, dvs. și calomniatorilor anonimi de pe acest blog!
Mulțumim de urări. Nu ne-a făcut plăcere să dezbatem problematici atât de spinoase, care revelează ceva mai mult decât cunoștințele ce le avem, și ne exprimăm regretul pentru fiecare vorbă nepotrivită. Numai să știți că într-o zi veți da socotaelă nu numai de concepțiile teologice labile pe care le-ați adoptat cu multă facilitate și le-ați susținut cu multă cerbicie, ci și de mulțimea pe care ați influențat-o de pe poziția de dascăl și ați orientat-o în direcție greșită. Celui ce i s-a dat mult, i se va pretinde mult.
Mai analizați care a fost concepția Domnului Isus despre Scripturi și grija lui de a preciza că nici o frântură de slovă nu este neimportantă. Ce bine ar fi ca studenții să detecteze la dvs. aceeași cinstire înaltă pentru Scripturi care i-a fost caracteristică Fiului lui Dumnezeu.
În privința comentariilor, nu fiți mâhnit, că nici cu causticitatea comentatorilor dvs. nu mi-e rușine. Ce să mai zic de vorbele dvs. de duh. Sunt de-a dreptul spirituale. Probabil e un dar al duhului, pe care îl mânuiți cu multă abilitate... firească.
Nu s-ar fi ajuns la această discuție dacă ați fi călcat mai cu teamă pe terenul sensibil al convingerilor fundamentaliste pe care unii le mai avem încă în veacul beat de relativism. Probabil că sensibilitatea noastră nu contează în fața unuia care nu are convingeri fundamentale.
Vă doresc binecuvântarea Domnului în măsura în care poziția pe care o adoptați îi este plăcută Lui.
Nu s-ar fi ajuns la această dispută (în care se simte din plin condeiul lui Paul Dan, cu romgleza-i caracteristică) dacă nu v-ați fi inflamat gratuit. Când am făcut referire la fundamentaliști, am spus clar că e vorba de unii dintre ei, anume cei pasionați de teoria conspirației. Dacă eu zic: „Studenții care au lipsit ieri să se prezinte la rector”, dvs., cu hermeneutica pe care mi-ați aplicat-o mie, înțelegeți pesemne: „Toți studenții au chiulit ieri! Toți studenții să se prezinte la rector”.
Obsesia pe care o face autorul acestui blog pentru mine arată clar cu cine am de-a face.
Pretenția dvs. de a ști ce predau eu la clasă pe baza articolelor de pe acest blog este nulă și neavenită, cum se spune în drept. Spor la calomniat, mai ales că e cu bună intenție, sub masca spiritualității.
P.S. Nu mi-ați răspuns ce articole / studii de Warfield ați citit.
Și dacă eu zic: „Penticostalii care se pasionează de atingerea șerpilor veninoși și de ingurgitarea unor băuturi otrăvitoare crezând că așa împlinesc Marcu 16...” și o las cam cu atâta, sunt vinovat de inducerea în eroare a cititorilor. Cei mai mulți vor înțelege expresia adjectivală ca fiind de natură apozițională (fiind descriptivă pentru penticostali în genere, și nu doar pentru o facțiune a acestora).
Cea mai bună modalitate de a fi evitat confuziile pe care lectura articolelor dvs. le întreține cu privire la fundamentaliști era să spuneți că, deși cei mai mulți fundamentaliști au o poziție sănătoasă referitor la traducerile ce au survenit după KJV, există și o facțiune minoră „care se pasionează de teoria conspirației.”
Dar de ce să fiți explicit, când puteți fi confuz, în felul acesta putând arunca încă o bombă fumigenă în tabăra fundamentalistă? Întrebarea noastră nu are sens, afară doar de cazul în care vedeți o virtute în întreținerea confuziei cu privire la o grupare pe care nu o puteți suferi!
Și ca să fiu explicit, după ce intenționat am fost echivoc urmând exemplul dvs., eu cred că majoritatea penticostalilor sunt bine ancorați în Scripturi, în opoziție cu minoritatea ce își vâră degetele în gura ofidelor și dau pe gât ostentativ otrăvuri pentru a-și dovedi spiritualitatea.
Faptul că am evidențiat viciile de exprimare (prezente în articolele pe care le semnați) vis-a-vis de fundamentaliști nu este o calomnie. Calomnie este să justificați o formulare echivocă ce aduce prejudicii unei grupări religioase cunoscută pentru poziția lipsită de compromis pe care a avut-o de mai bine de un secol.
Fiți liniștit, nu ați ajuns obsesia nimănui (la urma urmei nu v-ar displăcea); sunteți doar trecut prin ciurul criticii, sperăm bine dozate și obiective, spre deosebire de critica ce ați oferit-o cu multă larghețe și lipsă de obiectivitate altora.
Post a Comment