Avalanșa de traduceri ale Bibliei în limba engleză începută în secolul XIX și dusă la dimensiuni gargantuelice în secolul XX nu dă semne că ar scădea în intensitate acum, că am trecut în al treilea mileniu. Justificarea unei pletore de traduceri și parafrazări a fost văzută în necesitatea de a avea varietate care să ofere comprehensiune sporită multelor și diverselor grupuri din lumea anglo-saxonă. Într-o societate în care legile economiei de piață sunt lăsate să lucreze fără obstrucționare, este normal să avem varietate, inclusiv în privința traducerilor Cărții Sfinte. Dar cu cât s-au înmulțit traducerile și parafrazările Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât au proliferat problemele legate de traduceri, care au dus de multe ori nu doar la obscurantizarea textului, nu doar la interpretarea lui prin parafrazare, dar și la folosirea textului Sfânt pentru a promova doctrine ne-ortodoxe, ba mai mult, pentru a promova agenda unor ideologii aflate în ceartă cu fundamentalismul creștin. Ceea ce a părut o necesitate s-a transformat într-o afacere profitabilă pentru editori și pentru ideo-teologi, dar extrem de dăunătoare pentru publicul larg care nu știe să facă distincție între o versiune și o per-versiune.
O traducere bună (ce pornește de la textul conservat providențial și are metode adecvate oferind echivalentul literal și spiritual al textului biblic) se numește versiune. Un exemplu este cea oferită societății de limbă engleză la 1611 sub auspiciile monarhului englez care i-a împrumutat numele său și de aceea este cunoscută astăzi ca și KJV (Versiunea King James). Prin opoziție, o traducere tendențioasă, menită să justifice particularitățile doctrinare ale unor grupări eretice de la perifieria taberei creștine, este numită ilar per-versiune. Acesta este cazul, de exemplu, al discreditatei „traduceri” a martorilor lui Iehova, NWT (New World Translation) care schilodește textul biblic pentru a induce în cititori convingerea că doctrina oficială a martorilor este justificată biblic. Într-o intreprindere sui-generis autorul per-versiunii transformă crucea într-un „lemn,” Fecioara într-o „femeie tânără” (Isaia 7:14) și pe Isus într-„un dumnezeu” (Ioan 1:1) care a creat „toate (celelalte) lucruri” (Coloseni 1:16), și acestea întru apărarea doctrinei iehoviste că Isus este prima creație a lui Dumnezeu și de aceea nu putea crea toate lucrurile. Cine, de bună credință, poate accepta o „traducere” ce impietează asupra divinității lui Isus?
Și totuși, când este vorba de alte per-versiuni ce au practic aceleași scopuri (deși nedeclarate oficial ca în cazul martorilor), vigilența unora ce se cred experți în textul Scripturii și în traduceri este nulă. Mai mult, în loc să expună ne-ortodoxia per-versiunilor ce inundă piața traducerilor biblice, acești „experți” critică pe cei care sună alarma și îi declară victime ale unei auto-înșelări conspiraționiste.
Bunăoară, o traducere nouă semnalată în Christianity Today (februarie 2011, The Son and the Crescent de Collin Hansen) face concesii mahomedanilor și nu Îl mai numește pe Isus „Fiul lui Dumnezeu,” ci „Fiul preaiubit care vine de la Dumnezeu,” ceea ce întunecă doctrina biblică a existenței eterne a Fiului lui Dumnezeu, și implicit a divinității Sale. Unii au sesizat, pe drept, că o asemenea traducere se mulează pe cerința musulmanilor ca Isus să nu mai fie numit Fiul lui Dumnezeu!
În loc să ne semnaleze apariția unor per-versiuni editoriale de acest gen, Vaișamar consideră că pentru credincioșii din România este mai profitabil să cunoască „dreptul istoric” al palestinienilor la Țara Sfântă care le-a fost dată lor prin legământ de dumnezeul lui Ismael și Mahomed și Al-Qaeda. O opțiune simptomatică pentru unul care poate fi caracterizat de mamițica, de mam’ mare și de tanti Mița ca fiind „simțitor, deștept și învățat!” Nu este exclus (dată fiind practicalitatea care îl caracterizează pe lângă inteligență), ca Vaișamar să apeleze la per-versiunea menționată (acum că a aflat de ea) și să promoveze „drepturile” poporului palestinian cu ajutorul ei. Se gândea el la așa ceva, dar îi lipseau armele.
No comments:
Post a Comment