În trei locuri (în prima parte a Bibliei – Deuteronom 4:2, la jumătatea Bibliei – Proverbe 30:6 și la încheierea Bibliei – Apocalipsa 22:18-19) Dumnezeu avertizează pe cititori nu cumva să altereze Scriptura prin omitere sau adăugare. Pentru a stimula respectul omului față de Revelația Sa completă, Dumnezeu a promis celor ce vor adăuga ceva Scripturii că le va adăuga urgiile scrise în Cuvântul Său și celor ce vor scoate ceva că le va scoate dreptul de la pomul vieții. În ciuda acestor avertismente serioase de-a lungul istoriei au fost oameni care au adăugat și au scos câte ceva din textul Scripturii.
Astfel, după Reformă, și tocmai pentru a contracara efectul acesteia, Biserica Catolică a decis să adauge Scripturii cărțile apocrife pe baza cărora a justificat unele practici nebiblice, cum este de exemplu rugăciunea de mijlocire pentru cei morți. În opoziție cu papa, Henric al VIII-lea a păcătuit prin scoatere, deoarece a dat la tipar o Biblie care omitea un text ce îl deranja pe monarhul englez. Textul cu pricina era cel în care Natan îl apostrofa pe regele David pentru adulterul comis cu Bat-Șeba. Să fi fost anumite coincidențe și asemănări ce îl făceau pe regele englez să se simtă incomfortabil cu textul menționat?
Contaminarea textului biblic a venit uneori din surse la care nu te așteptai. După adoptarea reformei în Anglia și după realizarea traducerii numită King James Version la 1611, edițiile Bibliei în limba engleză au fost destul de numeroase. Una însă a intrat în istorie cu un nume infam. Cam la un secol (1631) după tipărirea bibliei preferate a lui Henric al VIII-lea a apărut o altă ediție ce încuraja adulterul, de data aceasta nu omițând texte ce condamnau viciul, ci eliminând particula negativă din porunca a șaptea (Exod 20:14). În locul poruncii prohibitive să nu preacurvești, ediția menționată avea porunca să preacurvești. Evident că executorii ediției s-au făcut vinovați de o greșală tipografică, și nu de un păcat cu intenție. Exemplarele ce au scăpat pe piață au ajuns faimoase ca și copii ale versiunii numite Biblia Nelegiuită (Wicked Bible).
Probabil că sub incidența judecății proferate în Deuteronom 4:2, Proverbe 30:6 și Apocalipsa 22:18-19 cad nu doar cei ce adaugă la, sau scot literal din textul Scripturii, ci și cei care produc același efect prin „editarea” textului invocând știința criticii textuale ori efectuând traduceri tendențioase, ba chiar lipsite de tendențiozitate, dar care au ca rezultat modificarea sau reprezentarea greșită a intenției textului biblic.
No comments:
Post a Comment