Iosif Ţon şi curvia cu dumnezei străini

În lucrarea sa intitulată „Cine îşi va pierde viaţa” scrisă în 1973, Iosif Ţon argumentează că credincioşii care admit amestecul guvernului în problemele Bisericilor de fapt „curvesc cu dumnezei străini.” În toamna anului 1978 Iosif Ţon a adoptat o poziţie de condamnare a credincioşilor din Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş care s-au opus imixţiunii Securităţii în Biserică. Comitetul ales conform statutului, cu vot secret, a refuzat să mai admită participarea împuterniciţilor la şedinţele sale şi a respins cererile Securităţii şi ale reprezentanţilor Cultului de a da afară din Comitet şi din Biserică pe membrii ALRC-ului (Comitetul creștin pentru Apărarea Libertății Religioase şi de Conştiinţă). Mai mult, Iosif Ţon s-a angajat într-o campanie de defăimare a acelor credincioşi ce au refuzat amestecul autorităţilor în afacerile Bisericii Baptiste din Caransebeş, încercând să determine Biserica să accepte compromisul cu autorităţile ce cereau jertfirea membrilor ALRC-ului, ce luptau pentru dreptate şi libertate. Iată că omul care în 1973 condamna  pe cei ce admiteau amestecul autorităţilor în Biserici acuzânduţi de curvie cu dumnezei străini, a ajuns în 1978 să ceară unei Biserici să accepte amestecul autorităţilor, ba mai mult, să facă presiuni ca Biserica să se conformeze cerinţelor Securităţii de a elimina pe cei ce luptau pentru autonomia Bisericii! Conform propriei afirmaţii şi definiţii, Iosif Ţon a ajuns să curvească cu dumnezei străini!