PIGMEUL CU ALIBIURI DE TITAN (III)

3)Momentul  Caransebeș

            Niciodată pigmeul din Iosif Țon nu și-a arătat mai deslușit fața și caracterul de liliputan, decât în ceea ce eu am numit cu titlul de mai sus, respectiv Momentul  Caransebeș.

            După aproape 11 ani de rătăciri , Iosif Țon a constatat că perspectiva de a fi titan în domeniul respectiv, fuge de el precum fata morgana. De aceea, s-a hotărât să se reântoarcă în domeniul pe care-l părăsise, și să-și mai încerce încă odată norocul. Știa el că-n domeniul acesta (cel religios neoprotestant) sunt mulți ”naivi” pe care-i va putea păcăli așa cum vrea el!

            Când a fost reprimit înapoi în biserica din Cluj, printre altele, Iosif Țon a spus unui frate care a sugerat că revenirea lui în biserică ar putea să-l coste slujba de profesor:

            Frate, eu știu că voi pierde slujba, dar Cristos a murit pentru mine. Nu numai atât, dar a avut milă de mine și m-a recuperat. Acum pot eu să pun laolaltă faptul  că El a murit pentru mine și s-a plecat atât de adânc și m-a scos de unde m-a scos cu faptul că eu pierd o slujbă pentru El? Eu sunt gata să mor pentru EL, nu numai să pierd o slujbă pentru El! (Confruntărei, pag.147)

            Rog a se remarca fraza aceasta: Eu sunt gata să mor pentru El, nu numai să pierd o slujbă pentru El! Totodată, rog a se ține bine în minte fraza aceasata în contextul lucrurilor care vor urma.

            Când eu personal am auzit pentru prima dată din gura lui Iosif Țon această frază eroică, eram un tânăr cu năzuinți fierbinți pentru Domnul și Mântuitorul meu. Atunci, pe loc am fost năpădit de lacrimi, și-n inima mea, l-am făcut pe Iosif Țon  role-model-ul vieții mele.

            Anii au trecut iute, lucrurile s-au succedat rapid... Prin faptul că studiase la Oxford ( și Oxfordul este Oxford!) frații lui de credință, au fost gata prea repede să-i îngroape lui Iosif Țon tot trecutul lui care încă mai fumega. Așa s-a făcut că de-ndată eroul nostru s-a avântat înainte ca un Prometeu coborât din miturile grecești. Naiv nu era deloc, iar natura-l înzestrase cu un special dar de vorbire ( mai mult persuasiv decât de alt fel). Toate acestea l-au propulsat fără greutate în acea poziție de titan pe care și-o dorise și pe care o visase dintodeauna. Ochii tuturor erau îndreptați numai spre el, numele lui era pe buzele tuturor. Dar  titanul, pentru a dovedi că este titan trebuie s-o dovedească prin acte eroice făcute de dragul oamenilor și spre folosul acestora. Prometeu a trebuit să îndure chinul ciugulirii ficatului lui de către acel vultur nemilos, pentru toată viața lui, numai din cauză că a dăruit oamenilor focul.

            De dragul oamenilor deci!  De dragul celor  ce și-au pus încrederea în el, și care cu nici un chip nu trebuiau dezamăgiți. Înlănțuirea Prometeului nostru s-a petrecut la Caransebeș. Aici Iosif Țon și-a dat examenul de titan, și tot aici a dovedit el că nu era ceea ce pretindea, ci din contră, era doar un biet pigmeu cu  alibiuri de titan!

            La Caransebeș în anul 1978, s-a constituit un grup de temerari care s-au gândit să pună în practică sfaturile titanului nostru. Nu era vorba  despre nici o provocare a regimului comunist, ci eventual despre o simpă ”zgândărire” a orgoliului Uniunii Baptiste corupte și aservite comunișilor.  Tot ce s-a intreprins la Caransebeș a fost faptul că biserica de acolo a refuzat să mai  mențină în conducerea ei persoane aservite regimului, și a pus în conducerea ei tineri credincioși, neaserviți regimului comunist. Atât!  Și această acțiune n-a fost nimic altceva decât o simplă punere în aplicare a învățăturilor lui Iosif Țon cuprinse în lucrarea lui intitulată Cine își va pierde viața.  Dar gestul acesta bineânțeles că a rănit orgoliul Uniunii aservite comuniștilor, care s-a deplasat la fața locului, unde a făcut ”ordine”, dând pe mâna poliției comuniste pe tinerii temerari urmași fideli ai învățăturilor lui Iosif Țon. Aceștia au fost bătuți, torturați, întemnițați și  unul din ei chiar omorât.

            Atunci, în acele împrejurări, Iosif Țon și-a dat examenul și a dovedit odată în plus, ce caracter are.  Am subliniat mai sus fraza aceea mucenicească în care el a spus că este gata oricând să moară pentru Domnul. Acum, la Caransebeș, venise un asemenea prilej, nu pentru a muri pentru Domnul, ci, pur si simplu, pentru a sta cu spatele drept în fața Uniunii corupte, precum și a fraților  săi de credință, care-și puseseră toată încrederea în el.  Și ce a făcut Iosif Țon în împrejurarea aceasta, poate singura împrejurare oferită lui de Dumnezeu pentru  a sta drept?  Ce a făcut? Nimic altceva, decât a dat bir cu fugiții!  S-a aliat cu conducerea Uniunii, coruptă și aservită regimului comunist, și a întors totalmente spatele fraților și prietenilor lui.  Cum a putut omul acesta să sărute de-ndată ceea ce scuipase până nu demult?! Cum ?  Foarte bine!  El niciodată nu crezuse ce scrisese în Cine își va pierde viața , ci a scris acea lucrare, numai pentru a câștiga încrederea credincioșilor fideli Domnului Isus. Atunci, după momentul Caransebeș, fratele Aurel Popescu, care era în America, a scris scrisoarea  deschisă intitulată  Prietene, în care , printre altele, afirmă că el , Aurel Popescu, știe din surse sigure că  Iosif Țon s-ar fi exprimat  într-o împrejurare în felul următor: ” Da, sunt de partea Uniunii Baptiste și-i împărtășesc  viziunea, deoarece  Uniunea este mama noastră,  iar o mamă, rămâne mama ta, chiar dacă la un moment dat s-a prostituat!”.

            Trimis fiind la fața locului de către Uniunea coruptă (și deci prin extensie de către însăși Securitatea comunistă), Iosif Țon a încercat la Caransebeș să lămurească  pe una din soțiile ”inculpaților” să-și condamne (indirect) soțul (pentru detalii vezi  www.radoinicolae.blogspot.com/2011/05/dosarele-memoriei-mele.htm/).

            Ce mârșăvie! Ce micime de caracter!  Ce pigmeu care de data aceasta a uitat chiar și de alibiurile lui de titan – ca să nu mai vorbim despre avântul lui mucenicesc în care a spus că el este gata să moară pentru Domnul. De fapt el s-a complăcut în cea mai josnică fugă de responsabilitate!