Viteaz după război – Pretențiile fratelui George Dancea și ale prietenilor săi

Anul 1980 a adus o schimbare în Biserica Baptistă din Caransebeș. Fratele Viorel Clintoc a plecat de la Caransebeș și în locul său a venit păstorul Belciu Busuioc. Era spre finele verii. Din cele spuse de fratele Clintoc și de fratele Sandi Budimir (păstorul actual al Bisericii Baptiste din Caransebeș), fratele George Dancea a fost promovat ca și secretar al Bisericii odată cu venirea la Caransebeș a fratelui Busuioc. Și în legătură cu acesată situație avem întrebări. Când ne-am exprimat anumite rezerve cu privire la activitatea de secretar al Bisericii a lui George Dancea, un prieten al său i-a venit în ajutor și ne-a scris că bănuielile noastre sunt total lipsite de temei. Iată întrebările ce le avem în dreptul situației din anul 1980 când fratele George Dancea era secretarul Bisericii.

Fratele Dancea a acceptat să fie secretar într-un comitet format din informatori și agenți ai Securității. Cum a putut colabora cu aceștia, care ne-au trimis la închisoare, dacă el, personal, a avut simpatie pentru membrii ALRC?

El spune că biserica l-a ales, dar la ora aceea Biserica era formată din cei ce trimiseseră la închisoare pe frații lor, din bețivi, din cei ce fuseseră disciplinați pentru trăire în păcat și fuseseră reprimiți de-a valma după arestarea noastră. 

Ce a făcut fratele Dancea ca membrii eliminați samavolnic să fie reprimiți în Biserică? În loc să primească înapoi pe cei excluși, de fapt fratele George Dancea a contribuit la excluderea altora.

În anul 1982 două familii din Biserica Baptistă din Caransebeș au fost excluse de comitetul Bisericii (familia Arnăut și familia Olaru) pentru că au încercat să treacă frontiera spre a ajunge în libertate. Despre ultimul menționat, trebuie să precizez că atunci când conducerea Uniunii de la București venise la Caransebeș pentru a călca în picioare autonomia Bisericii Baptiste, fratele Lae Olaru a dirijat corul Bisericii cu cântările „Am hotărât să-L urmez pe Isus, cu cuvintele grăitoare În față-i Isus, în spate-i lumea și înapoi eu nu voi da!   și „Biruitor spre biruință.” Fratele Arnăut a fost de asemenea alături de comitetul persecutat al Bisericii fiind prezent la toate acțiunule comitetului ce au îngenunchiat Uniunea și a fost prezent și la  miliție în seara arestării noastre cerând împreună cu alți credincioși veniți din satele și orașele din jurul Caransebeșului să fin eliberați.  Autoritățile și colaboratorii din Biserică așteptau un moment să îl sfâșie pe cel care cutezase să dirijeze corul Bisericii sfidând pe cei veniți să îngenuncheze Biserica și pe fratele Arnăut ce arătase că este solidar cu cei persecutați. În 1982, noul comitet, în care fratele Dancea era secretar, le-a ținut morală, i-a numit trădători de țară și i-a exclus din Biserică pe motivul că au încălcat legile țării. Iată care au fost acțiunile protestatare ale fratelui George Dancea pe când se afla în România. A protestat, dar nu împotriva abuzurilor guvernului, ci împotriva fraților ce își cereau drepturile, printre care și cel de a emigra. Noi înțelegem că excluderea celor două familii nu a fost inițiată de păstorul Belciu, ci s-a înfăptuit la la cererea Uniunii Baptiste care juca după cum băteau toba autoritățile. Dar nu înțelegem de ce nu au protestat cei care acum ne spun că au simpatizat cu ALRC-ul? Mai menționăm faptul că cele două familii excluse nu au primit înapoi membralitatea, ci au venit în Statele Unite ca excluși ai Bisericii Baptiste din Caransebeș! Cine poartă vina pentru această nedreptate? Comitetul colaboraționist din 1982 care avea în frunte pe păstorul Belciu Busuioc și ca secretar pe fratele George Dancea.

Nu este interesant că prietenul lui George Dancea ne spune că acesta a fost justificat să vină în SUA pentru că membri ai familiei sale aveau nevoie de asistență medicală!? Manifestăm simpatie pentru familia fratelui George Dancea care avea nevoie de asistență medicală în Apus, dar oare acest lucru i-a dat dreptul fratelui George Dancea să condamne pe ceilalți credincioși ce aveu aceeași dorință să plece în Apus? Și apoi, se ridică alte întrebări.

Cum se face că soția fratelui George Dancea a primit viza să călătorească în Austria, când credincioșii care nu făceau compromis cu autoritățile nu vedeau pașaportul și nu puteau călători în străinătate, mai ales în țările libere?

Și dacă soția fratelui Dancea a rămas ilegal în Apus, a fost ea dată afară de comitetul Bisericii din Caransebeș pentru că a rămas ilegal în Apus? Ea nu era oare trădătoare de țară, la fel ca și fratele Arnăut și ca fratele Olaru, cei care tocmai fuseseră dați afară pentru că au „încălcat legile țării?” Cum a putut fratele George Dancea să condamne pe cei doi frați pentru că voiau să ajungă în libertate, când el și familia lui au făcut același lucru ulterior? Oare i-a întrebat fratele George Dancea pe cei care au fost excluși dacă nu cumva aveau și aceștia anumite probleme de sănătate sau alte probleme pentru care era nevoie să ajungă în libertate? Dar ce-i permis lui Jovis nu-i permis lui bovis (ce-i permis lui Jupiter nu-i permis boului).

Cum se face că familia Dancea a primit aprobarea să plece din România imediat? Știm că se invocă asistența unor personalități politice americane, dar trebuie să vă spun că membrii familiei mele pe care i-am chemat în America nu au primit viza din partea guvernului român, indiferent la cine am apelat!

Ulterior, nu numai George Dancea a venit în Apus, ci și Ieremia Gavagină și păstorul Belciu Busuioc, cel care, împreună cu comitetul al cărui secretar era Georga Dancea, a dat afară două familii acuzându-le de lipsă de patriotism! Au plecat și alți păstori care ne-au batjocorit că vrem să părăsim țara ca Gheorghe Băleanu, Ioan Dăduică și alții. Ce putem spune despre patriotismul acestor lucrători cu Evanghelia? Interesant, că atunci când acești păstori au fost întrebați cum de și-au părăsit țara și au ajuns în Apusul pe care l-au defăimat înainte, au declarat că deschizând Biblia Dumnezeu le-a arătat că trebuiau să plece din România pentru că Domnul avea pentru ei alte lucrări! Ce lucrări avea Domnul pentru ei putem bănui prea bine, că doar nu i-a scos Domnul dintr-o lucrare cu  Biserici de sute de membri ca să îi trimită să evanghelieze cangurii din Australia sau coyoții din America!

Acceptăm de bună declarația fratelui George Dancea că nu a colaborat cu autoritățile comuniste. Rămân însă întrebările pe care le-am ridicat mai sus. Ne pare rău de alți lucrători care nu au curajul să declare care au fost relațiile lor cu autoritățile comuniste. Intenția noastră nu este să executăm pe cei ce au colaborat cu autoritățile, nici să înjosim pe cineva. Să ne ferească Dumnezeu! Intenția noastră este să restabilim adevărul istoric ce a fost atâta vreme distorsionat de comuniști, realitate tristă de care s-au prevalat toți colaboratorii și trădătorii fraților lor și toți fricoșii, care și la ora actuală sunt gata să măsluiască istoria ca să cadă ei bine! Intenția noastră este să ajutăm pe cei care au căzut în păcatul colaborării cu autoritățile comuniste să mărturisească acest păcat pentru a scăpa de judecata Domnului. S-ar prea putea să fi greșit în unele informații pe care le-am publicat, dar aceste greșeli puteau fi evitate dacă cei în cauză ar fi dat o declarație onestă despre trecutul lor.

Ce putem să concluzionăm? În conformitate cu declarațiile lui, fratele George Dancea nu a colaborat cu Securitatea și nici cu autoritățile. El a colaborat doar cu cei ce colaborau cu autoritățile și cu Securitatea, și care loveau în frații lor! A fost și aceasta o colaborare, și ne întrebăm dacă cei ce au acceptat-o se pot scuza înaintea lui Dumnezeu.

Nu este nimic mai neplăcut decât să dezvăluiești întunericul din viața cuiva. Lucrul acesta mă expune pe mine însumi la dușmănie, la calomniere, la presiuni incredibile din partea unora care îmi sunt prieteni și cu care am suferit împreună pentru Evanghelie, dar care la rândul lor au făcut concesii de dragul slavei ce o pot primi de la oameni sau de dragul relațiilor pe care le consideră mai importante decât adevărul. Dumnezeu m-a chemat pe mine să fac acest lucru de expunere a colaboratorilor, știind că nu am nimic de câștigat sau de pierdut așa cum e cazul unor păstori ce refuză să spună adevărul de teamă să nu aibă ei de suferit. Nădăjduiesc că în cele din urmă eforturile noastre nu vor rămâne zadarnice, ci ca rezultat,  cei care au colaborat și au negat acest lucru să ajungă torturați de minciuna în care trăiesc, să își mărturisească păcatul și să înceapă o nouă pagină în existența lor, o pagină care să nu mai fie pătată de trecut! Doamne ajută!