Comentariu tip Metanoia

La articolul nostru Metanoia sau Metastază?

http://radoinicolae.blogspot.com/2012/05/metanoia-sau-metastaza.html

domnul Mihai ne interpelează cu un comentariu care îl demască a fi unul din cerberii liderului  ce comercializează marca Metanoia. Îl redăm în întregime, nu pentru că ar contribui cu ceva la dezbaterea iscată recent cu privire la fenomenul Metanoia, ci pentru că arată „superioritatea” spirituală ce caracterizează pe aderenții la mișcare.

Ma tot intreb: de unde ai tras astfel de concluzii? Ai fost sau esti membru in vreo biserica Metanoia? Faci afirmatii pe care le poti sustine? Ce anume cunosti din practica unei biserici Metanoia? Faptul ca se deosebeste de alte biserici, asta face din ea o biserica cu doctrina liberala? Nu cred ca ai o incredintare speciala din partea lui Dumnezeu ca sa dai cu piatra. Poate nu ai nici macar taria sa publici randurile astea... Consider ca sunt prea multe probleme care ni le face singurul nostru INAMIC, nu cred ca e cazul sa ne muscam unii pe altii. E foarte simplu sa judeci din afara. A fost foarte simplu si pentru cei din vremea Dlui Isus sa-I reproseze ca sta la masa cu pacatosii, ca se atinge de unul si de altul, ca vindeca in ziua de Sabat... Biserica nu are nici o valoare daca o pastrezi ca pe o conserva. Religia practicata astazi de multi oameni distruge, nu apropie de Dumnezeu. Oare trebuie sa fim altfel in zilele in care mergem la Casa Domnului decat in restul zilelor?

Nu avem timp de pierdut cu un asemenea ne-gânditor, dar îi oferim mai jos un articol apărut la http://ioan8.wordpress.com/

Dacă are neuroni, îl îndemnăm să îi folosească, altfel se vor atrofia.

COMUNICATUL LUI CRISTIAN BARBOSU – CUM SE POATE NEGA ADEVĂRUL ÎN LIPSA DEFINIRII TERMENILOR

Imaginaţi-vă la un meci de fotbal cu o miză foarte mare, la care susţineţi echipa favorită. Lucrurile se înfierbântă, scorul este strâns, fiecare jucător, fiecare antrenor sunt cu mare atenţie în ceea ce priveşte cursul partidei, când de-odată se întâmplă ceva uluitor. Echipele nu mai respectă nici o regulă din standarde şi regulament, ba mai mult, arbitrul declară drept valid un gol marcat evident din offsaid, şi totuşi când este consultat regulamentul, surpriză, nu este definit offsaid-ul. Rezultatul ulterior – jucătorii echipelor încep să se cotonogească, se marchează goluri din poziţii şi folosind metode ciudate, galeriile încep să se bată, jandarmii aplaudă şi, culmea, comentatorii TV jubilează: “Oau, meciul secolului...spectacol total”. Cum ar suna asta? Orice om normal la cap ar spune că avem de-a face cu un haos total, nicidecum cu un spectacol total.

Ei bine, HAOS TOTAL – aceasta este singura percepţie cu care poate rămâne cititorul neavizat în urma lecturării comunicatului pastorului Cristian Barbosu. De ce? Simplu – pentru că în lipsa definirii termenilor (precum “evanghelic”, “ecumenism”, “seeker-friendly/sensitive”, “conservator”, “doctrină”, “decenţă”, “simplitate”, “bun simţ”, “compromis”,  “liberalism”, “legalism”, “eretic”, “judecată”, “calomnie” etc.), oricine poate justifica orice. De aceea Cristian Barbosu a refuzat să adreseze punct cu punct şi în mod specific acuzaţiile ce i-au fost aduse, dar a preferat să vorbească în lozinci, care sunt greu de verificat şi care nu doar că nu probează nimic, ci mai mult, dovedesc faptul că acuzaţiile aduse sunt serioase şi au bază suficientă.

Să ieşim din haos.

Aş vrea pentru început să adresez un lucru pe are Cristian Barbosu şi toţi cei care sar ca arşi atunci când aud sau citesc pe cineva exprimând în public dezacordul cu anumite învăţături, practici sau evenimente în care sunt implicate persoane din cultele evanghelice, pretinzând că persoana care a criticat judecă pe ceilalţi în mod nedrept şi că nu a procedat biblic urmând exemplul din Matei 18, sau, atunci când persoana criticată este un prezbiter, cerinţa din 1 Timotei 5. În majoritatea covârşitoare a situaţiilor când se ridică steguleţul galben cu privire la “metoda” folosită de cel care a criticat (şi cazul de faţă este unul din acestea), persoanele în cauză fac în mod clar abstracţie, de regulă cu intenţie, de faptul că în aceeaşi Biblie există şi excepţii de la acele reguli, şi, spre surprinderea sau nu a unora ca pastorul Barbosu, persoane credincioase din Biblie n-au procedat în acele cazuri după regula din Matei 18, şi nici după cea din 1 Timotei 5, fără ca Biblia să îi condamne în vreun fel, ci dimpotrivă. Care sunt deci excepţiile de la Matei 18 şi 1Tim.5, şi de ce cazul de faţă se încadrează la capitolul “excepţii”?

Iată câteva exemple de excepţii de la regula din Matei 18:

-          pătrunderea în biserică pentru câştig financiar, precum Simon în capitolul 8 in Faptele Apostolilor;

-          imoralitate sexuală – cazul din 1Corinteni 5;

-          minciună planificată faţă de liderii bisericii – cazul arhicunoscut al lui Anania şi Safira din Faptele Apostolilor 5;

-          dezbinare – Tit 3:10;

-          păcate grave ţinute în secret dar care atrag după sine consecinţe asupra întregii congregaţii – vezi exemplul casei lui Acan din Iosua capitolul 7;

-          în situaţiile în care falşii credincioşi se opun învăţăturii biblice şi disciplinării şi opoziţia lor tinde să atragă alte persoane –  cazul lui Diotref în 3Ioan9-10, cazul lui Imeneu şi Alexandru din 1Timotei 1:20;

-          în situaţiile în care este necesară distanţarea şi separarea credincioşilor autentici de cei falşi şi amăgitori – prezentată în 1Ioan 2:19 si exemplificată atât de clar prin situaţia proorocului Ilie în 1Împăraţi 18;

-          propagarea învăţăturilor false şi a unei Evanghelii false – exemplul mustrării publice a lui Petru de către Pavel descris în Galateni 2; cazul lui Imeneu şi Alexandru în 1Timotei 1:20 amintit, şi alte exemple.

Am lăsat la urmă exemplul delicat al mustrării publice a lui Petru de către Pavel pentru că, în cazul mustrării publice a pastorului Cristian Barbosu, plecăm de la premisa de bun simţ (până la proba contrarie) că avem de-a face cu o mustrare între două persoane (sau mai multe persoane, în fine) care sunt creştini după Biblie. Sunt câteva lucruri demne de luat aminte în cazul mustrării lui Petru de către Pavel. În primul rând, Pavel nu neagă autoritatea apostolică a lui Petru, ci o întăreşte. Nici eu, şi nici fr. Paul Dan nu am spus în vreun fel că pastorul Cristian Barbosu nu s-ar califica pentru slujirea pe care o face. Dimpotrivă, fr. Paul Dan a avut cuvinte laudative la adresa dânsului în ce priveşte pregătirea teologică, iar eu am rămas pe o poziţie neutră, din motive care nu sunt importante aici. Problema de bază în ceea ce priveşte situaţia lui Petru şi Pavel din Antiohia, prezentată în Galateni 2, era că Evanghelia lui Iisus Hristos era pusă în pericol. Nu elaborez, esenţa era că Petru spusese ceva vis-a-vis de Lege şi har în mântuire, dar acum, printr-o tactică fariseică, dirija audienţa din Antiohia către o falsă evanghelie, către o mântuire prin Lege, nu direct, ci prin reţinerea de la a sta la masă cu creştinii din Antiohia, care erau netăiaţi împrejur. Pavel, văzând că deja lucrurile trecuseră de la nivelul greşelii individuale la nivelul la care afecta pe toţi ceilalţi credincioşi, a fost nevoit să ia reacţie tot la nivel public. Foarte simplu şi lesne de înţeles, pentru cine citeşte Scriptura. În alte situaţii, când persoana criticată era de fapt un fals învăţător sau fals credincios, evident că nu se mai punea în discuţie dacă trebuie trecută situaţia prin regula din Matei 18, pentru că Matei 18 se aplică atunci când se impune mustrarea unui frate. La fel s-au petrecut lucrurile în cazul lui Imeneu şi Alexandru, care au fost mustraţi public fără vreo jenă, pentru că ni se spune că învăţăturile lor false referitoare la înviere ajunseseră să se răspândească rapid precum o cangrenă şi afectau deja multe persoane.

După cum se poate vedea, situaţia de faţă cu pastorul Cristian Barbosu, judecând după acuzaţiile care i se aduc, este una care are implicaţii publice, prin asocierea publică a lui Cristian Barbosu cu persoane care răspândesc învăţături false. Datorită acestui lucru, ceea ce poate face pastorul Barbosu pentru a clarifica acuzaţiile care i se aduc este foarte simplu: să le recunoască (sunt PUBLICE, nu le mai poate nega), să se disocieze de ele clar şi să arate pocăinţa necesară prin a se despărţi de aşa ceva. Da, costă treaba asta, dar dacă nu o face, singur se încadrează la categoria rezervată celor care nu acceptă mustrarea şi în astfel de situaţie nu mai poate clama aplicarea vreunui alt standard decât cel rezervat păgânilor. Sună grav, dar aşa scrie la Carte.

Aş vrea să clarific şi o altă obiecţie care adesea se face auzită prin mediile online dar şi atunci când cineva este criticat public pentru învăţături, practici greşite, neconforme cu Biblia. Mulţi citează pe “apostolul” Gamaliel cum că “să nu cumva să ne pomenim că luptăm împotriva lucrării lui Dumnezeu”. Contextul din pasajul atât de des citat ne arată clar că Gamaliel nu era nici pe departe protectorul creştinismului din acea vreme, ci era un lider influent, care nu se dumirise clar cum să facă să fie pe plac tuturor, dacă să subscrie sau nu la noua mişcare şi aşa mai departe, şi ca să se pună bine cu toţi, a potolit setea de sânge de la acel moment folosindu-se de Numele lui Dumnezeu. Ca şi în cazul regulii din Matei 18, şi atunci când se citează din Gamaliel de regulă persoanele nici măcar nu îşi fac temele să verifice acuzaţiile că imediat trec ele la atac.

Întorcându-ne la comunicatul pastorului Cristian Barbosu şi la definirea termenilor, un lucru n-am să fac, anume să definesc eu termenii pentru dânsul. Doar vreau să remarc câteva lucruri foarte interesante în comunicatul respectiv şi care vorbesc de la sine mai mult decât o mie de predici:

1. Cristian Barbosu doreşte de la bun început să elucideze adevărul, dar tot ceea ce a oferit este un şir de lozinci şi de afirmaţii fără pic de acoperire, tocmai pentru că nu îi plac termenii foarte clar definiţi.

De pildă, în ceea ce priveşte acuzaţia că încurajează şi se asociază cu eretici şi învăţători falşi, pastorul Barbosu ne bombardează cu termeni şi expresii de genul celor amintiţi mai sus, care sună excelent pentru urechile care nu sunt învăţate cu Biblia, dar care din păcate nu oferă explicaţiile care se impun. Curios că, atunci când face referire la vorbitorii aduşi sau promovaţi de BIG Impact, Cristian Barbosu evită nişte nume interesante în lista dânsului. Vorbeşte despre Stowell, Andy Stanley, James MacDonald, McDowell, Briscoe, Ravi Zacharias, Philip Yancey şi Gary Chapman (l-a ratat pe Piper), dar a uitat de Hybels şi de T.D. Jakes. Şi nu spune nimic despre cum se poate ca o conferinţă prezentată drept soluţie la “criza evanghelică din România” să antreneze liderii de biserici prin învăţăturile date de lideri de corporaţii sau chiar de lideri politici (proporţia acestei categorii de vorbitori creşte de la an la an la Summit). Apoi interesant că amestecă pe unii ca John MacArthur în discuţia aceasta, câtă vreme John MacArthur îl consideră fără vreo emoţie pe Hybels drept un eretic.

De altă pildă, la discuţia despre situaţia “răpirii” Bisericii Harul din Braşov, dânsul a răspuns că ar fi fost vorba despre mărturii date de persoane care au avut probleme sau au făcut probleme în biserica respectivă. Stimate pastor, aş vrea să dovedeşti dumneata că eu (Ninel Lazăr) am avut vreo problemă cu biserica din Braşov - alta decat asocierea cu brandul Metanoia, evident. Mai mult, a fost nu doar o persoană care a oferit mărturie şi care a luat parte la discuţia avută împreună, ci 3 persoane, ba chiar 4 persoane, 3 au afirmat acelaşi lucru, cea de-a 4-a a participat indirect la recunoaştere că lucrurile aşa au stat (mă refer în mod specific la pastorul Adrian Stanciu, al cărui răspuns lipsit de argumente şi claritate pe blogul fr. Paul Dan arată că am spus adevărul). Presupunând că pastorul Barbosu ar avea dreptate cu privire la acea persoană care ar fi fost exclusă din biserică, ce ne facem că mai sunt 3 persoane care adeveresc, direct sau indirect, aceleaşi lucruri. Se cheamă că Barbosu are probleme cu definiţia termenilor “adevăr” şi “minciună”. Şi e grav când treaba asta se întâmplă la acest nivel. Eu, în locul prezbiterilor din Metanoia Arad, mi-aş face serioase probleme cu un astfel de pastor.

2. Cristian Barbosu nu judecă pe nimeni, dar totuşi judecă.

Exemplul cel mai clar este chiar felul cum vorbeşte la adresa pastorului Paul Dan. Barbosu spune la început “Nu vreau să-l judec pe Paul Dan – îl las pe Dumnezeu să o facă”, după care îl cataloghează drept calomniator şi mincinos.

De asemenea, pastorul Barbosu admite colaborarea cu Bill Hybels/Willow Creek, admite faptul că Hybels este exponent al mişcării bisericilor emergente şi a “seeker-friendliness” şi totuşi, (INCREDIBIL) se declară împotriva acestor curente. Cum aţi reuşit, stimate pastor, să ajungeţi la concluzia că Hybels predică o evanghelie falsă (căci asta înseamnă “seeker-sensitive Gospel”) şi totuşi n-aţi judecat? Nu cumva l-aţi bârfit în public pe Hybels, pe care altfel îl consideraţi credincios? Pot să îmi permit să vă întreb dacă l-aţi abordat pe Hybels folosind clamatul standard din Matei 18? Dar de T.D. Jakes, ce credeţi? Sunteţi de acord cu modalismul lui, altfel spus cu negarea doctrinei biblice a Sfintei Treimi? (întrebarea e filosofală, îmi aminteşte de vechiul truc din şcoala generală cu …“recunoşti că eşti mistreţ?”)

3. Cristian Barbosu nu este “seeker-sensitive”, dar determină utilitatea lucrării în funcţie de opinia majorităţii.

Pentru cei cărora nu le plac definiţiile clare, asta poate să sune ciudat. Dar esenţa mişcării “seeker-sensitive” este pragmatismul – altfel spus “funcţionează ceea ce dă rezultate”. Cristian Barbosu triumfă în comunicatul dânsului în declaraţii pompoase împotriva “bisericii emergente”, a “seeker sensitiveness” şi împotriva lui Hybels şi a bisericii Willow Creek, dar în realitate, câteva rânduri mai jos admite că face exact acelaşi lucru de care mai sus pretinde că se distanţează. Iată paragraful care dă de gol falsitatea declaraţiilor lui Barbosu: “Raspunsurile primite de la sutele de pastori si lucratori care au participat la aceste conferinte in ultimii ani, ne-au intarit convingerea ca Dumnezeu foloseste inclusive resursele provenite prin GLS pentru dezvoltarea slujitorilor si largirea Imparatiei Lui. La finalul oricarei conferinte BIG, participantilor li se cere sa completeze o evaluare detaliata despre evenimentul respectiv. Din miile de evaluari primite in acesti ani, este evident ca la fiecare eveniment au fost si oameni nemultumiti, dar vasta majoritate ne-au incurajat sa continuam, ceea ce am si facut-o”. Afirmaţiile acestea sunt de două ori grave – pentru că dovedesc că pastorul Barbosu minte când vorbeşte despre detaşarea de Willow Creek şi Bill Hybels, şi pentru că ne arată cât discernământ spiritual se poate găsi printre „miile” de lideri din bisericile noastre care participă la Summit an de an de vreo câtva timp încoace. De aceea, cred că pentru un lucru trebuie să îi dăm dreptate pastorului Barbosu – creştinismul evanghelic din România este, dacă aşa stau lucrurile, în criză. Iar Summitul şi BIG Impact – cu tot concursul multor biserici evanghelice din România şi chiar al unor pastori cu influenţă - dau o mână de ajutor, doar că nu la rezolvarea crizei, ci la împingerea bolnavului tot mai mult pe toboganul crizei.

Cristian Barbosu procedează similar şi când vine vorba despre asocierea cu Peniel. Iată ce declară: „La fel, susţin şi mişcarea Peniel, care este criticată de acelaşi blog, şi o susţin deoarece este printre singurele mişcări de tineret din România care aduc periodic multă roadă, atât cantitativ cât şi calitativ”.

De aceea, în materie de colaborare cu Hybels, distanţarea clamată de pastorul Barbosu este ridicol argumentată. Chiar şi fără paragraful citat anterior, cititorii nu pot ajunge la altă concluzie. Pentru că nu poţi spune pe de-o parte că prin BIG Impact şi Global Leadership Summit furnizezi liderilor evanghelici din România “resurse evanghelice de calitate” de la Hybels şi Willow Creek şi pe de altă parte să spui că, de fapt, nu agreezi, ci chiar eşti împotriva mişcării bisericilor emergente şi a celei “seeker-sensitive” promovate de Willow Creek. Decât numai dacă îţi desconsideri audienţa într-atâta încât să crezi că logica lor este aşa de precară încât nu pot să priceapă că dacă a=b şi b=c, atunci e limpede şi că a=c.

Cât despre asocierea cu Harvest Bible Chapel şi opoziţia dânşilor faţă de persoane precum Hybels ori TD Jakes, se poate verifica asta, evident. T.D. Jakes, de pildă, este oaspete de onoare nu doar la Summit prin Willow Creek şi promovat în România de pastorul Barbosu, ci şi la Harvest Bible Chapel în SUA. http://www.theelephantroom.com/conversations/

Mai mult, liderul reţelei de biserici Harvest din SUA, James MacDonald, afirmă (http://jamesmacdonald.com/blog/?p=9055): “I do not agree that T.D. Jakes is a Modalist” [“Nu sunt de acord că T.D.Jakes este un modalist”]  deşi trei fraze mai încolo admite modalismul lui T.D. Jakes spunând “T.D. Jakes website states that he believes God has existed eternally in three manifestations which is modalist language” [“Pagina de internet a lui T.D. Jakes spune că el crede că Dumnezeu a existat din veşnicie în 3 manifestări, limbaj care este modalist”], după care MacDonald încheie pasajul admirativ faţă de ereticul Jakes: “We are greatly honored that T.D. Jakes has agreed to participate” [“Suntem foarte onoraţi că T.D. Jakes a agreat să participe”]. Vă închipuiţi cum sună asta: un predicator acuzat de erezie, dovezile sunt încă acolo, dar este rugat să participe la o conferinţă, şi după ce el acceptă, wow, “suntem onoraţi să fim învăţaţi de un eretic”...înfricoşător...

Mai jos, James MacDonald îşi arată “colţii” la Bill Hybels şi Willow Creek...Da’ de unde! Citiţi: “I have friendships with men as diverse as Bill Hybels and Jim Cymbala” [“Am prietenii cu oameni atât de diverşi precum Bill Hybels şi Jim Cymbala”]. La dumneavoastră, stimate pastor Barbosu, prietenia se manifestă cum? Prin atacuri la prieteni? La prieteni din acelaşi club? Poate intra o astfel de atitudine la categoria “cuţitul pe la spate” sau “calomnie”? Ori se poate numi “vânătoare de fraţi”?

Văzând că discernământul lipseşte atât la pastorul Barbosu cât şi la Harvest SUA, îmi este teamă că lucrurile nu au cum să meargă, omeneşte vorbind, către mai bine. Pentru că Barbosu face ceea ce vede în SUA, nimic altceva, în materie de lucrurile pe care le discutăm aici, evident.

În aceste condiţii, în care pastorul Barbosu fuge de definiţii clare, aş provoca prezbiterii adunărilor Metanoia să îşi pună întrebarea dacă învăţătura Sfintei Treimi este secundară (v. TD Jakes), dacă Evanghelia este secundară (v. Bill Hybels, Andy Stanley, John Ortberg), dacă homosexualitatea este secundară (v. P. Yancey), dacă ecumenismul este secundar (v. Hybels) şi dacă ar permite la amvon predicatori din lumea de afaceri şi cea politică ( John Welch, şi mulţi alţii). Dacă dânşii dau răspunsuri afirmative, atunci lucrurile sunt clare.

O remarcă în ceea ce priveşte ecumenismul: “unitatea în diversitate” nu se aplică între credincioşi şi necredincioşi. La conferinţele BIG Impact, şi în special la Summit, proporţia necredincioşilor este covârşitoare. Oricine poate observa acest lucru. Nu este nevoie să inviţi un prelat al bisericii catolice, sau vreo prea-sfinţie din ortodoxie, ori din New Age, ca să promovezi cu adevărat ecumenismul. Uitaţi-vă la vorbitorii de la Summit.

Iar BIG Impact şi Cristian Barbosu nu promovează această “unitate în diversitate” din accident sau ignoranţă, ci o promovează intenţionat – vorbind despre BIG Impact în relaţie cu Willow Creek şi Summit, Barbosu spune că organizaţia BIG este “o platformă inter-denominaţională care cautăINTENŢIONAT unitatea în diversitate”. Mulţumim, avem încă o asigurare că nu e la întâmplare, în afara faptului că BIG Impact este visul “interdenominaţional” al pastorului Barbosu.

Un singur lucru aş vrea să mai discut aici. Am văzut că s-a făcut de către un comentator pe blogul fr. Paul Dan o afirmaţie potrivit căreia în biserica Metanoia Arad s-ar practica dansul şi s-ar consuma alcool şi tutun, pe lângă alte treburi v-a-v de vestimentaţie şi închinare. Înţeleg din comunicatul lui Barbosu că aceste lucruri nu doar că nu se petrec în biserica sa, ci chiar biserica ia atitudine fermă împotriva lor, în special în ce priveşte fumatul, dansul şi băutura. Foarte bine, lăudabil.

Însă într-un celebru eseu al pastorului Barbosu (“Legalism – sincretism dinăuntru” – se găseşte pe internet destul de uşor), sunt ceva remarci ale pastorului Barbosu cu referire tocmai la aceste lucruri (curios), şi ar părea că în cadrul eseului, pastorul Barbosu ar fi de alte păreri, catalogând interdicţiile credincioşilor legate tocmai de aceste practici ca fiind…LEGALISM. Iată citatul:

“Următoarea lista conţine mai multe exemple ale celor mai cunoscute convingeri si practici bazate pe Biblie, care deseori sunt folosite de credinciosi si de biserici pentru a justifica acest tip de legalism:

-          Purtarea de acoperamant al capului – 1 Cor 11 (palarii, esarfe, bentite, sau clasicul batic)

-          Niciun fel de bijuterii – 1 Petru 3:3, 1Tim 2:9

-          Fara machiaj – numai marea curva din Apocalipsa 17 purta machiaj si bijuterii;

-          Fara par lung pentru barbati – 1 Cor. 11

-          Numai cu fusta pentru femei – Deut.22:5

-          Fara a se misca din picioare, maini sau trup in timpul cand canta muzica in biserica – Eccl. 5:1

-          Femeilor nu le este permis sa vorbeasca in biserica – 1Cor. 14:34; 1Ti.2:11-12;

-          Abstinenta totala de la alcool – Rom. 14:21”.

Am subliniat numai aspectele puse în discuţie. Ce să înţelegem – pe de o parte pastorul Barbosu spune că nu se dansează şi nu se consumă alcool în biserica dânsului, treburile astea fiind considerate păcate şi pentru ele se administrează disciplină în biserică, iar pe de altă parte spune în acest eseu că abstinenţa de la alcool şi interdicţia de a dansa în timpul închinării în biserică sunt exemple de legalism.

Câteva ultime întrebări (nu ştiu către cine, dar le pun):

- ce înseamnă în mod specific “ajustând forma, dar nealterând esenţa Evangheliei”?

- ce înseamnă “plantând mai multe biserici în ultimii 5 ani”? Dacă “plantarea” la Metanoia are sensul de “altoire”, nu e de mirare de ce roadele par să fie altele.

- ce înseamnă specific “în limita decenţei, simplităţii şi bunului simţ”? (credeam că expresia biblică pentru standardele morale este “în toată sfinţenia") – pun această întrebare pentru că văd cât de “transformaţi” sunt tinerii din Metanoia Arad http://www.youtube.com/watch?v=Biy6SiW6_gk în tabăra lor din 2011 din localitatea Bezna; scuze, era vorba de localitatea Dezna.

- ce înseamnă în mod specific “liberalism”?

Ar mai fi, dar mă opresc aici.

N. Lazăr