Metanoia sau metastază?

Controversa este mare. Şi miza nu este mică (http://ioan8.wordpress.com/2012/05/08/experienta-mea-cu-tipul-de-biserici-metanoia-sau-cronica-unei-rapiri-neprogramate/). Mişcarea care se autointitulează Metanoia aduce o clonare şi multiplicare rapidă în România şi în diaspora românească a unei orientări ce pare foarte spirituală, dar care nu este altceva decât deschiderea bisericilor pentru lume şi păcat. Sub pretenţia că eliberează bisericile române de legalism şi promovează o evanghelizare agresivă, mişcarea metanoia a devenit un cancer ce macină comunitatea evanghelică română importând în bisericile pe care le formează sau le piratează prin ruperi de membri practici care deja s-au dovedit dezastruoase pentru bisericile din Apus.

Stilul de închinare este cel contemporan, adică unul care postează în faţă fetişcane cu toalete revelatoare, cu scopul de a distra publicul doritor de spectacol şi senzualitate. Muzica este şi ea tot atât de cultă ca şi închinătorii ce o intonează. Imnele ce glorifică pe Dumnezeu şi lucrările Sale măreţe au fost înlocuite cu refrene de lirism ieftin, în care „cântătorii” îşi exprimă propriile simţăminte şi trăiri. Cei care au abordat-o fără discernământ se fac vinovaţi de păcatul păgânilor care îşi închipuie că dacă în închinare repetă mereu aceleaşi cuvinte sunt spirituali şi Îl impresionează pe Dumnezeu.

Doctrina este una a libertinismului teologic care este extrema opusă a legalismului. Credincioşii metanoici şi paranoici sunt îndemnaţi să se bucure de „harul” lui Dumnezeu care ne îndreptăţeşte să trăim în vicii şi să adoptăm practici care sunt îndoielnice sub raport pragmatic pentru cei ce doresc cu adevărat sfinţenia. Aşa este fumatul, dansul, folosirea de băuturi alcoolice, frecventarea barurilor şi a altor locuri rău famate, adoptarea ţinutei deşucheate pentru femei, folosirea de mijloce păcătoase (ca de exemplu spectacole spilcuite cu senzualitate) pentru atragerea altora la comunitatea ce se numeşte bisericească, dar care seamănă tot mai mult cu un club de distracţii.

În ce priveşte doctrina mişcării ea este foarte labilă, promovându-se cooperarea cu predicatori care au abateri doctrinare majore, dar care nu deranjează deloc pe cei antrenaţi deja în „viziune.” Bănuim că mimetismul pastorilor pigmei va aduce în raza acestei mişcări alte şi alte biserici afectate de morbul succesului cu orice preţ.

Despre Metanoia vom mai auzi, şi vom putea să o evaluăm mai bine pe măsură ce trecerea timpului îi va reliefa mai pregnant rătăcirile. Atunci se va putea estima efectul nociv pe care l-a incumbat de la început, dar care nu a fost sesizat de naivi. Până atunci însă cancerul va evolua şi va ajunge la metastază. Cei afectaţi vor fi dincolo de posibilitatea de vindecare. Oare cine va purta responsabilitatea pentru multele victime?