E vorba de Ioan Bunaciu,
care se ascundea sub numele conspirativ de Baciu. Așa l-a poreclit Securitatea
și l-a ținut în evidență în dosarele secrete până când a fost dat în vileag. A făcut propagandă pozitivă regimului comunist
insistând pe oriunde mergea în străinătate (și nu a fost în puține locuri, ci a
umblat ca banul cel răul) că în România libertățile religioase sunt garantate
și respectate. A turnat pe frați. A persecutat pe cei care au luptat pentru
libertate. Împreună cu Cornel Mara și Paul Bărbătei a calomniat și a marginalizat
pe orice lucrător baptist cu carismă (vezi cazul lui Liviu Olah, Pavel
Nicolescu, Aurel Popescu, Dimitrie Ianculovici etc.). A avut timp câteva
decenii să își corecteze viața și să mărturisească păcatul colaborării cu
Securitatea. Nu a făcut-o, nici măcar când i-a sunat ceasul.
Unii îl ridică în slăvi, ca
bunăoară o femeie ce în sfânta-i simplicitate declară că prin plecarea lui Baciu
„comunitatea creștină baptistă română a
pierdut un erou și un vizionar”. Erou? Da, al orânduirii socialiste. Vizionar?
Da, a avut o viziune comună cu călăii creștinismului din România, pe care i-a
slujit persecutând pe credincioșii baptiști, promovând agenda comuniștilor de
restrângere a drepturilor religioase în România. A stricat generație după
generație de seminariști. Niciunul care l-a avut ca profesor și mentor nu s-a
ridicat din mediocritate și n-a demonstrat curaj de păstor să își dea viața
pentru oi. A format o școală de lași și trădători. Aceasta a fost contribuția
lui la mișcarea baptistă. O rușine care nu se mai șterge, și care îl va
condamna în ziua judecății!
Aceeași femeie negândită
ce îl slăvea pe colaboratorul și trădătorul Baciu se lamenta cu cuvintele: „Se
duc oamenii de bine, cine le va lua locul?” Sperăm că nimeni nu va lua locul
lui Ioan Bunaciu, pentru simplu motiv că a fost un Sambalat cu pretenții de
lucrător al lui Dumnezeu, un Iudă strecurat printre ucenicii Domnului.
6 comments:
Fememia ca femeia, dar ce ne facem cu "femeia" pastor si blogger mogul din Los Angeles care a prezentat pe blog sau CVul Baciului cu toate titlurile sale pompoase, dar "a uitat" sa mentioneze si rolul Baciului ca collaborationist...
„Femeia” de care vorbiți știe să se disculpe. Nu a făcut altceva decât să preia știrea așa cum a fost publicată de o agenție, cică creștinul azi. Nu are curajul de a posta propria părere. Sau poate că are aceeași părere ca și agenția de știri. Oricum, nu vă așteptați la curaj din partea acelei persoane.
Ioan Bunaciu a avut un impact mare in istoria postbelica a baptistilor. Activitatea sa merita si necesita insa o analiza mai ampla nu doar vs.colaborarea.
Citeva lucruri despre dinsul ca informator. Marisu Silvesan prezinta incetarea activitatii sale ca informator, conspirativ Ivan. Interesant e argumentul reprodus de securist: “nu-l mai lasa constiinta”. Daca asa stau lucrurile, Ioan Bunaciu merita apreciat. Dar asta complica lucrurile din cel putin 2 motive:
a) In multe articole, luari de pozitie, el nu ii considera vinovati (“nimeni n-a tradat”- spune IB) pe cei ce-au fost informatori. Dar atunci de ce nu-l mai lasa constiinta sa continue ca informator? Desigur, dinsul se simtea vinovat. Prea mindru sa recunoasca? Dumnezeu stie.
b) Asa cum ati aratat, Bunaciu a colaborat cu autoritatile si-n alte moduri. Chiar dac-a incetat sa mai fie informator, a ramas pe linie respectind “recomandarile” Departamentului, a dat note de protocol, a aparat in fata fratilor imixtiunea Departamentului Cultelor etc. Acest caz intareste o parere pe care am mai sustinut-o pe acest blog: cum ca colaborarea nu se rezuma la cea de informator. Am fost acuzat ca vreau sa “estompez” vinovatia informatorilor. Nu, nu era astsa intentia mea… Cazul lui Ioan Bunaciu imi da dreptate.
PS- 1- Bunaciu a avut un inceput bun. Dupa ce a fost in conducerea UTM alaturi de Ceasusescu, a parasit cariera politica pt a-L urma pe Domnul. E un motiv pt care generatia veche l-a respectat. (autobiografia sa difera insa de anecdotica batrinilor). Dupa acest acest inceput frumos, el va fi recrutat peste citiva ani. Relatarea sa si a lui Tzon cu privire la imprejurarle recrutarii sale difera.
PS 2- Prezenta sa la Caransebes a fost interesanta. Daca memoria nu ma insala, el era doar director de Seminar si nu avea raspunderi in Uniune vs. Comunitatea de Timis. Ce cauta la Caransebes in 1978?
Chiar așa. În istoria meritocrației baptiște, Baciu are un loc ce i-a fost asigurat nu numai de faptul că a slujit ca agent al Securității. A fost zelos pentru Partid și atunci când nu i s-a cerut, cum e cazul menționat de dvs. la Caransebeș. A promovat nulități în cult și a practicat nepotismul. A frânt spiritul renascentist al elevilor de la Seminar când aceștia cereau profesori mai competenți. Toate sunt merite de neconstestat. Propun să i se dea Ordinul Muncii Socialiste Clasa I postmortem.
S-ar putea sa fi si primit vreo decoratie si dvs sa nu stiti. Votez si eu pt cea propusa de dvs.
Luind lucrurile mai la rind, faptul c-a ales calea Domnului dupa ce-a incercat-o pe cea politica e laudabil. Si faptul c-a fost interesat de studiu este un lucru laudabil. Nu mi-a placut politica lui extrem de cuminte. Spre deosebire de dvs, eu iau in considerare imprejurarile dure in care a fost recrutat. Unul dintre pastorii memorandisti il citeaza pe Ioan Bunaciu ca spunind "eu am fost odata in camasa de forta". Daca amintirea e adevarata, va propun s-avem mila/intelegere fata de caderea sa. Mi s-a parut semnificativ c-a refuzat sa mai fie informator. Din pacate teama cit si avantajele ascultarii de autoritati i-au asigurat o cale mai usoara dar au si slabit lucrarea Domnului din bisericile baptiste. Nu cred ca scrie nici unde in amintirile sale dar la inceput se pare c-a beneficiat de protectia unei rude, Avram Bunaciu, fost ministru si deputat communist. O astfel de protectie- daca era adevarata- presupunea "Sa nu creieze problem autoritatilor" cum se exprima limbajul communist. Nu stiu daca multi altii in afara de Tzon au luat initiative de ordin personal. De ex, a aparat le Europa Libera "tzara sa", a pledat pt aprobarea vizitei lui Iermia Hodoroaba si a incercat sa obtina aprobari pt transporul de Biblii initiat de Alexa Popovici. Din cite ma pricep, cred ca Ioan Bunaciu ca si Tunea si Mara si Stanca, etc au promovat o pozitie de aparare a intereselor baptiste de parca astea s-ar fi confundat cu lucrarea de largire a Imparatiei lui Dumnezeu. Continuind (si laudind) linia colaborarii Rusu-Vicas (pe care Bunaciu il lauda) acestora li s-a parut intelept sa spere ca vor obtine aprobari pt Cultul Baptist -si desi n-o recunosteau- ei obtineau o situatie personala favorizata fata de masa de cresdinciosi discriminati si chiar persecutati. Opozitia fata de miscarile de trezire pe care le considerau periculoase a slabit si ea bisericile. Personal, ma feresc de calificative ca iuda, sambalat pt ca astea suna a judecare iar asta o las in seama Domnului. Cred ca in sinea lui, Bunaciu credea -asa cum ati scris dvs- ca salveaza cultul Baptist. La un moment dat el scria cu satisfactie ca niciun pastor Baptist -afara de Cure- n-a fost inchis. Ma rog! Se pot spune multe. Personal mi s-a parut extrema si pneumatologia sa si mi s-a parut ciudat ca lucrarea sa de doctorat a fost acuzata de plagiat dupa Alexa (acesta din urma amenintindu-l cu tribunalul). Nu stiu daca era asa dar Bunaciu era un om intelligent (chiar viclean)si il pasiona istoria baptista; era deci capabil sa scrie si fara -eventualul- plagiat. Sunt de-accord cu dvs ca obedienta sa a deformat generatii de seminaristi. N-as spune ca toti l-au urmat insa.
Exista 2 note ale Secu ce par banale dar sunt interesante. intr-una, Securitatea se indigna ca Ioan Bunaciu a sfatuit o biserica sa nu-l aleaga pastor pe X pt ca ar fi informator. Secu a decis s apuna u=informatory pe urmale lui IB ca sa vada ce gindeste.
Cu Pavel Niculescu nu s-an'teles niciodata. Prin '67 la un interviu al lui Niculescu pt functia de pastor la Turnu Magurele, Bunaciu s-a enervat. "Si tu ce vrei ma? Sa botezi cind vrei si sa predici ce vrei?+\" -l-an'trebat Bunaciu pe candidat/ "Da"- a raspuns fratele Niculescu. "Da' tu unde te crezi? Crezi ca noua ne convine situatia?" Tunea si-a dat seama ca Bunaciu spune lucruri periculoase si a incercat sa-l opreasca. Securitatea a cerut mustrarea lui Tunea.. "pe viitor sa-l lase sa vorbeasca ca sa aflam ce gindeste Bunaciu" -scrie ofiterul pe nota. Nicolescu n-a fost recunoscut vreodata dar aceasta discutie "banala" reflecta cele 2 lumi paralele in care se aflau conducatorii si credinciosii (inclusiv pastorii) care cautau sa se conduca dupa Cuvint/cuget. Replica lui I. Bunaciu arata clar ca ei stiau ca nu era bine! De ce oare s-or fi dat de ceasu' mortii dupa Revolutie sa 'nalbeasca raul?
Post a Comment