Cine poate documenta fiecare aspect al colaborării cu Securitatea?

Mă uimește naivitatea unor cititori ai articoleleor pe care le-am publicat. Ca și când fiecare afirmație sau inferență trebuie documentată și poate fi documentată, ei îmi cer dovezi scrise alb pe negru. Se vede că nu au trăit sub comunism, și nu cunosc mai nimic din metodele de exploatare a colaboraționiștilor de către Securitate. Zilele trecute unul din cititori îmi cerea să documentez o discuție pe care Ioan Bunaciu a avut-o cu niște studenți din Seminar privitor la colaboraarea lui cu Securitatea (aici).

Trebuie să îl dezamăgesc pe acest cititor. Bunaciu nu a dat nici o declarație oficială în care să își recunoască toate actele de trădare efectuate la adresa fraților săi baptiști sau de altă confesiune. Că a fost colaboraționist nu mai încape îndoială. Declarațiile lui din vremea comunismului date în interiorul țării și în afara granițelor României arată clar că slujea interesele Partidului proclamând tot timpul că creștinii din România se bucură de libertate deplină sub comunism.

Apoi, documentele publicarte de Daniel Mitrofan în Pigmei și uriași și ulterior în Pași dovedesc iarăși colaborarea lui Ioan Bunaciu cu persecutorii creștinilor din România. Personal am declarat și documentat că în procesul care ni s-a înscenat la Caransebeș, Ioan Bunaciu a fost unul dintre cei care a cerut guvernului să ne pedepsească cu închisoare, după ce a încercat să suprime autonomia Bisericii din Caransebeș și să impună cu ceilalți haidamaci de la conducerea Uniunii Baptiste un nou comitet Bisericii care să implementeze toate cerințele Securității (să permită împuternicitului și altor persoane însărcinate cu suprimarea drepturilor creștinilor să participe la ședinele comitetului și să dicteze cu privire la deciziile acestuia; să se supună orbește vânduților de la Comunitatea Baptistă din Timișoara etc.).

A scris scrisori către Arsenie Lucaciu (un alt colaborator al Securității a cărui colaborare a fost expusă în cartea Pinstripes and Reds a generalului Pacepa) prin care a calomniat pe frații persecutați la Caransebeș și sugera celor din conducerea Asociației Bisericilor Baptiste din SUA să condamne și ei pe eroii revoluției din Biserica Baptistă din Caransebeș, la fel cum au făcut-o cei din Uniunea Baptistă de la București.  

Îi sugerăm amicului ce a cerut să documentăm discuția lui Ioan Bunaciu cu seminariștii, să citească articolele multe pe care le-am publicat: mărturii, documente scrise, copii fotografice ale declarațiilor lui Ioan Bunaciu în perioada când colabora cu Securitatea  etc., etc., care dovedesc cu prisosință slugărnicia acestuia față de Securitate și acțiunile lui prin care a prejudiciat lucrarea bisericilor baptiste din România în lunga lui perioadă cât a stat cocoțat de autorități la cârma Seminarului Baptist din București.

Mai sunt în viață două persoane care au fost în fruntea Cultului Baptist în perioada comunistă și ar putea să recunoască trădările și colaborările ce au avut loc. Unul, Mihai Hușanu, continuă să nege colaborarea, deși documentele și faptele din perioada cât a fost la cârma Cultului îl incriminează fără drept de apel. Celălalt, Vasile Talpoș, a recunoscut verbal că ceea ce s-a publicat în cărțile lui Daniel Mitrofan este conform cu realitatea, dar nu are curajul să spună lucrul acesta în scris. Ne rugăm ca Dumnezeu să nu îi lase în pace până nu își mărturisec colaborarea proprie și până nu divulgă secretele ce înconjoară colaborarea celorlalți oficiali ai Cultului Baptist din perioada comunistă.  Ei pot face un serviciu mare lucrării lui Dumnezeu dacă vor mărturisi cu onestitate tot ceea ce știu. Generația nouă ar fi scutită de greșelile celei anterioare cunoscând faptele și înțelegând subtilitatea cu care Securitatea a racolat agenți și colaboratori și a subminat prin aceștia lucrarea lui Dumnezeu. Domnul cu mila!