Dreptul de a muri în SUA

Mă delectam cu un articol al văzătorului Barthimeu și mi-a sărit în ochi un citat, o laudă de sine a papagalului monocrom ce își zdrelește penele pe blogul românieieieieiei ne-evanghelice  aici . E demnă de tot hazul.

Cică „Eu am ajuns la 40 de postari azi pe blogul Romania Evanghelica si acum semnalez un articol despre dreptul de a muri in SUA.”

Dreptul de a muri în SUA? În care Cartă a Drepturilor Oamenilor este înscris? De, nu știam că există, dar îi mulțumim papagalului că informează pe cetățenii terrei cu privire la drepturile ce le au.

Probabil că poate să ne lumineze mai departe, când a fost recunoscut sau legiferat acest drept de a muri în SUA? Care for l-a legiferat, unul international, fără ca americanii să știe? Îmi mărturisec ignoranța. Dar sunt tot mai curios.

Dreptul de a muri în SUA… Cine îl are, toți locuitorii pământului sau numai unii școlați ca papagalul nostru? Este înnăscut dreptul pe care îl reclamă, sau se dobândește pe parcursul vieții? Dacă e universal, cum pot oamenii din Republica Malgașă sau cei din Butan să se prevaleze de acest drept ca să își stingă zilele în SUA? Așa un drept mai zic și eu... Noroc că papagalul orădean se gândește la desmoșteniții soartei și le face decunoscute drepturile ce le au, inclusiv dreptul de a muri în SUA. După o viață mizeră, măcar sfârșitul să ți-l dai pe pământ fericit. 

Și dacă dreptul e real (trebuie să o credem, din moment ce papagalul pretinde că el spune doar adevărul) ce se poate face pentru a îmbucura pe toți muribunzii pământului? Să le traducem articolul românieieieieieiei…? Cineva trebuie să le ducă vestea bună… Dar stai! Dacă la vestea aceasta vor muri de bucurie înainte de a ajuge în SUA pentru a-și da obștescul sfârșit? Ar fi nedrept, după atâta luptă dusă de papagalul monocrom  ca să informeze corect pe cititorii coloanelor lui colonoscopice.