Clarificări binevenite din partea lui Emanuel

Un comentariu vrednic de postare ca articol de sine stătător am primit recent de la unul din cititorii noștri. Cred că ceea ce are de spus merită a fi luat în considerare având în vedere nu atât cunoștințele sale (la care au avut acces puțini indivizi ce l-au cunoscut personal pe Traian Dorz), ci analiza spirituală matură a realităților cu care s-au confruntat credincioșii Domnului și se confruntă și la ora actuală când Evanghelia harului este prostituată de cei mari. Grăitoare este și capacitatea acestui cititor de a pune diagnosticuri corecte și de a deosebi duhurile. Să îl lăsăm deci pe „Emanuel” să vorbească:

Dragul meu
Urmăresc blogul dumitale de mult timp. Îți cunosc suferința și oful. Îmi amintesc din copilăria mea baptistă cum auzeam de ”cei de la Caransebeș”, plutea neclaritatea în povestiri. Timpul nu-mi îngăduie în această seară să scriu mai mult despre chestiunea Traian Dorz. Descrierea dvs. a persoanei D. este una idealistă, idealizată, parțial falsă, a fost și el om. Eu l-am iubit enorm. Îi știu poeziile, multe pe de rost, le-am pătruns spiritul încă de când aveam 14 ani. În liceu mergeam cu cartea lui de poezii în geantă. O am cu autograf. L-am cunoscut personal, am fost la înmormântarea lui. Probabil voi deja erați în USA. Am citit repetat tot ce-a scris(istorie).
Pe scurt: aș putea împărți viața lui D. în 3 părți mari: până la închisoare, între închisoare și 1974(botezul fr. M), din 1974 până la moarte(1989).
Teologia Oastei Domnului se trage din modelul pietist al lui ”ecclesiola in acclesia” ce funcționa în bisericile reformate. Aplicarea lui în BO de către Iosif Trifa a fost o împreunare nefericită. Adunarea de după-masa cu cele 3 elemente: cântare, cuvânt și rugăciune liberă se potrivea ca nuca în perete cu liturghia de duminica dimineața. Dar ce să faci, fără popă n-ai ritualuri și fără ritualuri n-ai succes la public.
Cele 3 perioade ale vieții lui T.D. se văd în opera lui. Până la închisoare a predominat evanghelia și harul în gândirea lui. Creuzetul suferinței i-a pus la un loc cu Moisescu și Silagy, doi giganți ai Învățăturii Harului, oameni care au trasat stâlpii înțelepciunii din Universitățile de la Gherla, Aiud, Periprava, Jilava. Înafară de unu-doi, majoritatea ”fraților” închiși s-au coalizat cu ”moisiștii” și ”betaniștii”. A fost motivația virajului lui D. spre ortodoxie. Cu fr. M. a fost poveste mai lungă, tare a sperat să-l ”recupereze”, n-a reușit și prin 1975 a aruncat anatema asupra întregii lui opere, chiar și melodiile erau vinovate. Sfârșitul vieții lui D. a fost pilduitor. S-a întors spre ortodoxie din toată inima. A devenit alt D., nu cel ce a scris ”Preaiubituil meu e Unul” sau ”O crește-mi iubirea”. Cu acest D. nu m-aș lăuda.
Ștefan cel mare i-a devenit idol.
Poezii ca ”În templul credinței străbune” arată ”înțelegerea” lui despre biserică. Probabil nici dvs. nu aveți încă o lumină clară asupra tainei lui Cristos: Adunarea care în nici un caz nu este un ”cult” de pe pământ, știți bine cât de ușor coruptibil. Nu continui decât dacă doriți, știu că ați suferit și cel puțin din acest motiv voi da mai mult timp din viață să vă scriu mai mult, desigur dacă doriți.
Cu securistul Ț. și șamanul din Africa e pierdere de vreme, nu e greu de citit predici și alții o fac. Acești oameni nu-L cunosc pe Cristos. Ț. a declarat negru pe alb pe masa rotundă că el nu predică venirea Domnului(nu are predici pe subiect) că nu s-ar mai putea nimeni implica în proiecte de anvergură. Deci nu face parte din ”cei ce iubesc venirea Lui”, probabil nu vrea să rămână cu stoc de cărți nevândut la răpire.
Har!

Traian Dorz este asemănat de Iosif Țon cu ereticul Chris Oyakhilome

Traian Dorz, un nume foarte îndrăgit și respectat în comunitatea evanghelică romînească datorită spiritualității sale și a martirajului îndurat sub comunism, a fost recent asemănat de Iosif Țon cu Chris Oyakhilome, un monstru al ereziilor contemporane ce se joacă în aur și se lăfăiește în palate luxoase pe care le deține în mai multe țări ale lumii. Dar de ce ar ținut Iosif Țon să creioneze o astfel de „asemănare?” Este dorința lui să se disculpe de asocierile sale neînțelepte cu străjerii care la rândul lor sunt asociați cu ereticul Oyakhilome. Astfel, Iosif Țon ne spune că așa cum lui Traian Dorz i s-ar putea aduce blamă pentru anumite lucruri din viață și activitate, și în ciuda acestor lucruri, el, Iosif Țon a avut relații cu Traian Dorz și nu l-a condamnat pentru „greșelile” sale, tot așa nu se cuvine ca el, Iosif Țon, să fie criticat pentru că nu expune „greșelile” lui Oyakhilome cu care a ajuns în aceeași barcă de când s-a asociat cu străjerii.

Să înțelegem deci lecția ce ne-o oferă maestrul Iosif Țon. El ne comunică de la catedră, că din moment ce nu îl critică pe Traian Dorz, nu este justificat să îl critice nici pe Oyakhilome! Amândoi au probleme, dar nu este justificat să le criticăm sau să ne concentrăm asupra lor – susține maestrul fost creștin, devenit ateu, redevenit creștin, fost colaborator ale securității, apoi detractor al securității, redevenit colaborator al aceleiași securități și mai recent devenit străjer oyakhilist. În timp ce a arătat care era „problema” lui Traian Dorz, nu face același lucru cu Oyakhilome (probabil nu știe cu care să înceapă și cu care să sfârșească!). Traian Dorz nu a fost perfect așa cum nici Oyakhilome nu este perfect, ne spune Iosif Țon. Și din moment ce el, Iosif Țon, este mărinimos și trece cu vederea „greșelile” lui Traian Dorz, tot așa trebuie să facă toți ceilalți creștini cu orice ar putea fi adus ca și critică la adresa lui Oyakhilome.

Ei bine, a face o comparație și a-i asemăna pe Traian Dorz și pe Chris Oyakhilome, este strigător la cer! Traian Dorz, un om care a trecut prin închisorile comuniste și a trăit toată viața în sărăcie de dragul lui Hristos, și a fost urmărit pas cu pas de securitate, nu are nimic de-a face cu unul ca Oyakhilome, un învățător fals, care trăiește în lux inimaginabil, se plimbă în avioane personale, și schimbă muierile ca și țiganii caii! Ceea ce face Iosif țon, comparându-l pe Traian Dorz, un martir al închisorilor comuniste, cu Chris Oyakhilome, un eretic, este dezgustător și jignește pe toți creștinii care l-au cunoscut pe Traian Dorz.

Ce rușine! Traian Dorz este asemănat de Iosif Țon cu ereticul Chris Oyakhilome! Orice ostaș ar trebui să protesteze cu vehemență, până acest măsluitor al evangheliei și mistificator al credinței drepte încetează cu insultele la adresa unor mari oameni ai lui Dumnezeu încercând să își scuze erezia și rătăcirea.

Traian Dorz a cunoscut și a predicat Evanghelia harului lui Hristos. Oyakhilome predică la fel ca și Iosif Țon evanghelia prosperității și a sănătății, o erezie foarte subtilă ce face victime cu grămada. Traian Dorz a suferit pentru Evanghelie! Oyakhilome și Iosif Țon profită de evanghelia ce o propovăduiesc adunînd bani și avantaje. Traian Dorz a fost închis în temnițele comuniste și schingiuit de ateii marxiști. Iosif Țon a cooperat cu autoritățile comuniste și a trimis în foarfecele persecuției pe cei pe care îi declara oficial frații săi. Traian Dorz a fost supravegheat până în ultima zi a vieții sale de securitate, pe când Iosif Țon se plimba în lume cu aprobarea securității și făcea servicii acelei securități trădând comunitatea evanghelică românească. Traian Dorz a adormit în credință fără să fi primit răsplătirile promise de Dumnezeu, pe când Iosif Țon și Oyakhilome se lăfăiesc într-un stil de viață condamnat de Mântuitorul nostru. Ei și-au luat lucrurile bune pe pământ!

Nu, nu este nici o asemănare între Traian Dorz și Chris Oyakhilome, oricât ar vrea Iosif Țon să ne convingă de acest lucru. De fapt nu este vre-o asemănare nici între Traian Dorz și Iosif Țon, oricât ar tinde Iosif Țon să creadă că este și el un conducător al unei mișcări spirituale așa cum a fost Traian Dorz. Acesta l-a iubit pe Domnul Isus și a preferat să meargă la închisoare pentru credință. Acela, l-a trădat pe Domnul Isus de mai multe ori și a trădat pe frații Domnului Isus abandonând credința dată sfinților și asociindu-se cu rătăciții ce subscriu la ereziile lui Oyakhilome. Parafrazând un verset biblic putem concluziona așa cum a intenționat apostolul Pavel când a spus: Nu vă înșelați, asocierile rele, care nu pot fi scuzate în nici un fel, strică ceea ce este bun și nobil.

Dacă de peste 40 de ani Iosif Țon predică o evanghelie greșită, după spusele sale, de ce am crede că acum are Evanghelia corectă?

Nu am spus eu că Iosif Țon a predicat câteva decade o evanghelie stricată sau incompletă. A spus-o el în „meditația” cu asocierile. Mai întâi ne spune că el a fost învățat greșit. Oare cine i-au fost învățătorii? Și cum de timp de 40 de ani nu și-a dat seama că a fost învățat greșit? Despre cei mântuiți citim că nu au nevoie de a fi învățați de teologi, deoarece au o ungere care îi învață toate lucrurile (1 Ioan 2:20, 27). O fi Iosif Țon lipsit de această ungere, și de aceea are mereu nevoie să fie învățat de oameni și mereu recunoașe că nu a fost învățat corect? Iată ce ne declară în „meditația” recentă cu tematica învățării de la alții și asocierii cu alții:

Ceva în plus despre mine însumi. Ani de zile m-am concentrat să studiez, să înțeleg și să explic învățăturile Domnului Isus. Printre altele, acestea s-au fructificat în cartea mea ”Bunătate – o teologie bazată pe învățăturile Domnului Isus” (Editura Cartea creștină, 2010). Pe tot parcursul lucrării Sale, Domnul Isus a făcut trei lucrări: a predicat Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, a eliberat oamenii de duhuri necurate și a vindecat pe toți bolnavii care au venit la El. Eu am fost învățat că eliberările de duhuri și vindecările au fost lucrări specifice pentru vremea aceea, că ele n-au fost esențiale pentru Evanghelie și că au încetat odată cu epoca apostolică. Iată de ce n-am acordat nici o atenție acestor două lucrări ale Domnului Isus și nici măcar nu le-am amintit în cartea mea.

Asocierea mea cu mișcarea ”Străjerilor” mi-a stârnit interesul pentru eliberările de duhuri rele și pentru vindecările miraculoase. Am început să mă aprofundez în aceste subiecte și am ajuns să văd că ele nu erau incidentale în lucrarea Domnului Isus, ci erau parte esențială din Evanghelia Lui, și că El a intenționat ca ele să fie parte esențială și din Evanghelia pe care o predicăm noi, în așa mod încât fără ele Evanghelia noastră nu este completă.

Deci Iosif Țon a predicat o evanghelie lipsită de elemente esențiale. Dacă „evangheliei lui” i-au

lipsit elementele esențiale, înseamnă că Iosif Țon a predicat o altă evanghelie decât cea adevărată. Oare a citit atent ce responsabilitate își asumă cei ce predică o evanghelie greșită? Îl invităm să mai lase la o parte pe noii lui învățători și să lectureze atent Galateni 1:6-9.

Acum, după 40 de ani, Iosif Țon ne spune că și-a schimbat învățătorii (Demeter este unul din învățătorii săi actuali și Iosif Țon ne spune: În noiembrie, 2010, venind în România, i-am făcut o vizită lui Nelu Demeter și am aflat de la el despre ”Străjeri” și despre metoda lor de ”vindecare prin eliberare”) și pentru că și-a schimbat învățătorii, vrea să ne asigure că acești învățători pe care îi are la ora actuală au evanghelia completă.

Să „medităm” și noi puțin, deoarece meditația nu este un apanaj exclusiv al lui Iosif Țon (măcar dacă ar fi învățat să mediteze corect!). Dacă timp de peste 40 de ani a stat cu învățători greșiți, și acum recunoaște acest lucru, ce garanție avem că învățătorii actuali ai lui Iosif Țon nu sunt la rândul lor greșiți? Oare faptul că Iosif Țon ne „asigură” de acest lucru este suficient? Și dacă Demeter este unul din învățătorii săi, vrem să știm cum își vor împărți fecioarele cu care vor merge la poarta Brandenburg pentru misiunea nouă ce și-au asumat-o, care este și ea „parte esențială” din evanghelia nouă ce și-au însușit-o?  Așteptăm o meditație cu această temă de la Iosif Țon. N-am vrea să ajungă în conflict cu noul lui învățător!

În concluzie, la vârsta de aproape 80 de ani Iosif Țon recunoaște că nu a înțeles bine Evanghelia lui Christos și acum își modifică teologia! Are dorința să scoată duhuri și să vindece boli, căci, după noua lui înțelegere, aceasta este esența Evangheliei! Ce surpriză pentru Iosif Țon, să constate că până la 80 de ani a predicat o evanghelie lipsită de esență, o evanghelie incompletă și greșită!

Surpriza mai mare va fi când își va da seama în final că a compromis adevărata Evanghelie de dragul ereziilor străjero-șamano-africane și va auzi, probabil, glasul Domnului spunându-i lui și celorlalți ca și el care au compromis Evanghelia harului: „Plecați de la Mine, voi toți cari lucrați fărădelege! Niciodată nu v-am cunoscut!”

Ce se aseamănă, „se asociază”

Iosif Țon a verificat din nou adevărul unui dicton român și anume că „cei ce se aseamănă se adună.” Englezii au, la rândul lor, acest adevăr însumat în zicala „birds of a feather flock together.” Oricât ar vrea Iosif Țon să ne convingă că nu are convingerile și doctrinele străjerilor, și nici pe ale lui Chris Oyakhilome, de la care străjerii au supt laptele ereziei, asocierea sa cu ei comunică tocmai acest lucru. De fapt citind declarația lui intitulată De la cine învățăm? Cu cine ne asociem? Cu cine ne identificăm? putem vedea foarte clar că Iosif Țon nu condamnă ereziile străjero-africane, ci dimpotrivă, le recomandă și de aceea face corp comun cu aceștia. Iată un citat semificativ din scrisoarea lui pe care a numit-o meditație:

Să revenim la distincția necesară: asociere nu înseamnă identificare. Am constatat că pastorii care formează conducerea ”Străjerilor” sunt foarte diferiți în teologia lor. De la început am spus că nu împărătășesc toate credințele lor, deci, nu mă identific cu ei, dar mă asociez cu ei pentru mișcarea de sfințire și trezire și pentru lucrările de vindecare prin  eliberare.

Odată cu asocierea mea cu ei, am aflat că unii dintre ei (nu toți!) au fost in Africa și au legături cu anume pastor Chris Oyakilome, despre care auzeam atunci pentru prima dată. Cei care nu fuseseră în Africa insistau ca învățăturile și practicile pastorului Chris să nu fie aduse și în mișcarea ”Străjerilor”: Eu asistam curios la discuțiile lor pe această temă. Apoi m-am documentat și am aflat și eu care sunt învățăturile și practicile controversate ale pastorului Chris.

Să punem totul în termenii noștri de învățare, asociere, identificare. Unii dintre conducătorii ”Străjerilor” au fost în Africa și au învățat foarte multe de la pastorul Chris. Dar ei nu s-au asociat ei înșiși și nu au asociat mișcarea ”Străjerii” cu pastorul Chris. Au publicat chiar o declarație în care au scris răspicat că ”Străjerii” este o mișcare românească, neasociată cu nici o mișcare sau organizație din străinătate. Eu am salutat această clarificare făcută de ei.

Apoi a început vacarmul. Pe o mulțime de bloguri au apărut imagini cu pastorul Chris, cu oameni care cad când trece umbra lui peste ei și alte asemenea scene și apoi cu exclamația: ”Iată cu cine s-a asociat Țon!” Cred că acum puteți înțelege mai bine falsul acestei afirmații. Este adevărat că Nelu Demeter a fost de mai multe ori în vizită la pastorul Chris în Africa și este adevărat că Nelu Demeter a învățat multe de la pastorul Chris. Și este libertatea lui să o facă! Nimeni nu-l poate opri de la aceasta. Dar faptul că eu m-am asociat cu Nelu Demeter pentru a realiza împreună obiectivele ”Străjerilor”, foarte clar definite, nu înseamnă în nici un fel că eu m-aș fi asociat cu pastorul Chris! Și nu înseamnă că eu am învățat ceva sau că învăț ceva de la pastorul Chris.

Nelu Peia, unul dintre conducătorii ”Străjerilor”, a scris recent un lung material în care semnalează o serie de învățături ale pastorului Chris care sunt în afara cadrului teologiei creștine general acceptate și pe care el le consideră periculoase pentru bisericile din România. Este libertatea lui să facă lucrul acesta! Dar trebuie spus răspicat că faptul că a criticat anumite învățături ale pastorului Chris nu-l separă pe Nelu Peia de ”Străjeri”!  Cineva a insinuat pe un blog că ar trebui să-mi exprim și eu convingerile în această problemă și, prin aceasta,  să mă separ de ”Străjeri”.

Iată de ce nu o fac. Eu nu am arătat nicăieri că aș fi învățat ceva de la pastorul Chris. Nu am fost în vizită la el și nu m-am asociat în nici un fel cu el. Cine sunt eu, sau ce obligație am eu să comentez credințele și practicile pastorului Chris din Africa? Faptul că doi sau trei frați și prieteni ai mei din mișcarea ”Stăjerilor” învață de la el nu mă angajează pe mine cu nimic! Aș fi afectat numai dacă aș vedea că ei introduc învățături greșite în mișcarea ”Străjerilor”. Atunci aș fi obligat moral să-i conving că sunt greșiți, iar dacă nu reușesc, să mă retrag eu din asocierea cu această mișcare.

Întâi, că Iosif Țon își închipuie că orice culpă ce provine din asocierea cu ereticii este eliminată dacă declară că nu se identifică cu o anume organizație ce promovează erezia. Dacă asociații săi au publicat o declarație în care au scris răspicat că ”Străjerii” este o mișcare românească, neasociată cu nici o mișcare sau organizație din străinătate acest lucru ar trebui să îi liniștească pe toți criticii, spune Iosif Țon. Nu contează faptul că dovezile indică în altă direcție, și anume că există o înrudire apropiată între străjeri și Oyakhilome! Biblia ne spune că nu avem ce să ne asociem cu ceice promovează învățături eretice:

      Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n'are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele. (2 Ioan 9-11).

Este clar că Oyakhilome este eretic și eretice sunt și învățăturile primite de la acesta de

străjeri cari agrează cu africanul că noi suntem hristoși, că suntem dumnezei și dispensori de

duh! Dar, probabil că Iosif Țon uzează de o traducere a Bibliei care nu are Epistola 2 Ioan!

Apoi, Iosif Țon refuză să admită că străjerii au învățături eretice și refuză să admită că Oyakhilome are învățături eretice. Deși spune: Apoi m-am documentat și am aflat și eu care sunt învățăturile și practicile controversate ale pastorului Chris, el nu condamnă ereziile acestuia, chiar dacă  sunt clar expuse pe o mulțime de site-uri și într-o mulțime de cărți care îi arată adevărata identitate. Iată cum trece Iosif Țon pe lângă aceste evidențe ale ereziilor lui Oyakhilome:

Nelu Peia, unul dintre conducătorii ”Srăjerilor”, a scris recent un lung material în care semnalează o serie de învățături ale pastorului Chris care sunt în afara cadrului teologiei creștine general acceptate și pe care el le consideră periculoase pentru bisericile din România.

Deci învățăturile lui Oyakhiome sunt în afara cadrului teologiei creștine general acceptate, dar nu eretice! Și din moment ce și teologia recentă a lui Iosif Țon este în afara cadrului teologiei creștine general acceptate nu este drept să ne scandalizăm de ereziile lui Oyakhilome! Mai mult, Iosif Țon declară că el (Peia, și nu Iosif Țon!) le consideră periculoase pentru bisericile din România. În acest punct Iosif Țon nu se identifică cu poziția lui Peia (vedeți cât de important este cuvântul identificare în „meditația” lui Iosif Țon?), deci el nu le consideră periculoase pentru bisericile din România!

Să vedem și punctul la care a vrut să ajungă maestrul Țon.

            Faptul că doi sau trei frați și prieteni ai mei din mișcarea ”Stăjerilor” învață de la el (Oyakhilome) nu mă angajează pe mine cu nimic! Aș fi afectat numai dacă aș vedea că ei introduc învățături greșite în mișcarea ”Străjerilor”. Atunci aș fi obligat moral să-i conving că sunt greșiți, iar dacă nu reușesc, să mă retrag eu din asocierea cu această mișcare.

Să concluzionăm ceea ce a vrut să ne ofere maestrul Țon în meditația sa: Nu există nimic greșit în învățăturile străjerilor primite de la Johanesburg. Învățăturile africanului care neagă unicitatea lui Hristos (în schimb propagă doctrina că și noi suntem hristoși), care afirmă dumnezeirea noastră și capacitatea noastră de a crea din nimic (la fel ca Dumnezeu, prin cuvântul gurii noastre), care afirmă că Duhul Sfânt nu vine din cer, ci noi îl dăm altora, toate acestea, în conformitate cu afirmațiile teologului Iosif Țon, nu sunt învățături greșite! Da, ați citit foarte bine! În conformitate cu noua teologie a lui Iosif Țon învățăturile eretice ale lui Oyakhilome sunt acceptabile! Or fi ele în afara cadrului teologiei creștine general acceptate, dar sunt vrednice de primit și propagat mai departe! Dacă nu ar fi fost acceptabile, el ar fi fost obligat moral să îi convingă că sunt greșiți, pe străjeri, și dacă nu ar fi reușit, s-ar fi retras din mișcarea lor! Să nu uităm, că în conformitate cu declarațiile lui, tot ce scrie Iosif Țon este sub inspirația duhului! El nu scrie nimic decât sub inspirație!

Acum rămân doar două posibilități: Fie Iosif Țon nu mai poate raționa logic și de aceea este incapabil să recunoască erezia africanului considerând învățăturile greșite ale acestuia ca fiind neesențiale (și lucrul acesta nu este exclus, din moment ce dă dovadă de tot mai puțină luciditate teologică), fie este de acord cu ereziile acestuia și de aceea nu este dispus să le categorisească astfel și nici să le condamne.

Înclin să cred a doua variantă. Iată de ce, deși unii prieteni i-au sugerat să ia poziția față de orientarea evident eretică a străjerilor hrăniți de oyakhilism, Iosif Țon refuză să facă acest lucru. Mai degrabă vine cu artificii de asociere și neasociere, identificare și neidentificare. De fapt ne putem aștepta la orice, din moment ce la sfârșitul „meditației” ne spune că încă nu știe precis cu cine se va asocia și cu cine se va identifica în final.  

...am început să învăț de la diferiți experți în aceste domenii. Treptat, treptat, mă asociez cu unii dintre ei. Și caut să văd cu cine mă voi putea identifica în această nouă lucrare.

Pentru noi nu este greu să stabilim că Iosif Țon s-a asociat și identificat deja cu cei care sunt menționați de apostolul Pavel în 1 Timotei 3:7:

            ...cari învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului.

Iosif Țon vrea din nou să facă ordine!

Da, vrea să facă ordine, dar nu în viața sa personală, nici în teologia lui care scârție tot mai mult, ci vrea să facă ordine în cazul celor ce îi critică învățătura eretică și asocierile ce îi arată adevărata identitate, încercând să oprească revelațiile incomode privind asocierile sale.

În articolul său De la cine învățăm? Cu cine ne asociem? Cu cine ne identificăm? Iosif Țon își propune să stingă un vacarm pe care el l-a stârnit prin lipsa-i de înțelepciune și prin deciziile luate în ultima vreme ce i-au subminat credibilitatea în cercul evanghelicilor români, și pe care vrea să o recâștige. Ca de obicei, când este încolțit, în loc să își recunoașcă greșelile, maestrul Țon trece la artificii ce se pretind logice sau raționale, pentru a îndepărta criticile ce i s-au adus pe bună dreptate. Acum Iosif Țon se vede încolțit de lucrurile ce au ajuns în atenția publicului cu privire la asocierea Străjerilor cu apostolul mincinos Oyakhilome și adoptarea de către aceștia a învățăturilor sale evident eretice, din moment ce și unul din capii fără cap ai Străjerilor a ajuns în sfârșit să le condamne! Chiar și pentru un puțin gânditor ca Peia este evident că Străjerii au ajuns victime ale unor învățături eretice ce emană de la Johanesburg. Iosif Țon simte că îi fuge pământul de sub picioare și de aceea vine pe piață cu explicații prin care vrea să își scuze asocierile maligne.

Iată subterfugiile sale la care apelează în articol:

„Putem să învățăm ceva, mai multe sau mai puține, de la cineva, fără să ne asociem în vreun fel cu persoana sau organizația (sic) aceea. Deasemenea, putem să ne asociem cu o persoană sau o organizație, fără să ne identificăm unii cu alții.”

Apoi exemplifică:

„Pot să învăț anumite lucruri de la Martin Luther și de la luterani, fără să mă asociez cu luteranii, sau să mă identific cu ei devenind luteran.”

Artfifciul continuă cu alt exemplu neconcludent pentru ceea ce vrea să demonstreze.

„În 25 martie, 1990, am avut la București o întâlnire cu conducătorii cultelor evanghelice: baptiști, creștini după Evanghelie, penticostali și încă alte câteva grupări mai mici. Într-o discuție de vreo șase ore, am stabilit care sunt lucrurile pe care le credem la fel și care sunt lucrurile în care avem credințe diferite. Am constatat că avem cam 95% credințe comune și cam 5% credințe diferite. Pe baza faptului că avem atâtea credințe comune, am decis atunci să creăm ”Alianța evanghelică”, adică să ne asociem pentru lucrări bine precizate, cum ar fi evanghelizări, acțiuni sociale, radio comun, etc., în timp ce ne păstrăm fiecare credințele noastre specifice (credințele în care ne deosebim și care ne dau identitatea fiecăruia). Cu alte cuvinte, am decis să ne asociem, dar nu să ne identificăm unii cu alții. Asocierea nu impune și identificarea!”

Ne-a convins? Haideți să îi analizăm argumentul și să îl aplicăm corect, nu așa cum face Iosif Țon uitând ceea ce este mai esențial în asemenea comparații. El uită să spună că cele 5% care ne deosebesc, pe noi baptiștii, de penticostali și de creștini după evanghelie nu sunt esențiale, ci reprezintă deosebiri de ordin secundar. Dar nu tot așa stau lucrurile cu învățăturile altor grupări ce se pretind creștine. De ce nu dă Iosif Țon ca exemplu pe Martorii lui Iehova, și să ne spună că are multe de învățat de la aceștia și se poate asocia cu martorii, chiar dacă nu se identifică cu ei? Dar cine știe, poate Iosif Țon ne va anunța în curând că se asociază și cu aceștia, deși nu intenționează identificarea cu ei! Sau de ce nu amintește Iosif Țon pe Mormoni să ne anunțe că deoarece are în comun cu aceștia atât de multe lucruri, inclusiv ideea că noi suntem dumnezei, se asociază cu aceștia? Probabil, că după principiul ce l-a anunțat, se va asocia și cu aceștia, văzând succesul lor în lume! În definitiv, Iosif Țon este mânat de dorința de a avea succes. „Trezirile” mormone ar putea să fie obiectul următorului său studiu, și gruparea mormonilor următoarea sa asociere! Totul este să ne spună răspicat că nu se identifică total cu aceștia! Oligofrenii ar continua să îl aduleze mai departe, dacă face o asemenea declarație. Și la urma urmei, o declarație este ușor de făcut!

Iosif Țon uită în mod deliberat să ne spună că cele 5% (sau mai multe)care ne deosebesc pe noi,  credincioșii baptiști, de Străjeri sunt fundamentale, și constituie, în cazul Străjerilor, învățături eretice cu care nici un credincios loial Domnului Isus nu se poate asocia, nici identifica. Străjerii au adoptat învățătura lui Oyakhilome că noi suntem hristoși, putând avea o ungere similară cu cea pe care a primit-o Isus! La fel, Străjerii au subscris la învățătura lui Oyakhilome că suntem dumnezei și putem crea cu cuvântul gurii noastre! În acest punct Iosif Țon nu doar se asociază cu Străjerii (și implicit cu Oyakhilome), ci se și identifică cu ei, el susținând în lucrările sale anterioare, semnalate de fratele Timotei Pop, că noi suntem dumnezei. Iarăși, Străjerii au primit de bună mărturia lui Oyakhilome că Duhul Sfânt nu vine din ceruri, de la Dumnezeu, ci este transmis de însuși Oyakhilome și acoliții săi celor ce îi acceptă învățătura! Ce să mai vorbim despre aberațiile străjero-oyakhilomești că orice boală este produsă de cel rău și ei au putere și formule să elimine bolile! Aici, din nou, Iosif Țon nu doar a învățat de la aceștia, așa cum ne declară, nu doar s-a asociat cu aceștia, ci se identifcă cu ei! Apropo, dacă Iosif Țon este un atent observator al lucrării Domnului Isus, așa cum pretinde, să ne spună unde a întâlnit în acea Evanghelie și acea lucrare a Domnului Isus „școlile de vindecare?” Pentru acest concept inept trebuie, pe bună dreptate, să dea credit străjero-oyakhilomiștilor care s-au dovedit originali în acest punct, și nu numai aici!

Care a fost scopul articolului lui Iosif Țon? Să iasă cu fața curată din asocierea sa cu Străjerii, acum că ies la iveală tot mai mult învățăturile lor eretice. Cum vrea să se scuze Iosif Țon? Arătând că există asocieri între credincioși din diferite grupări, deși aceștia nu au exact aceleași convingeri sau învățături, și aceste asocieri nu îi compromit cu nimic. El uită să spună că asocierea credincioșilor autentici este (dacă e să fie biblică) doar cu alți credincioși autentici, care deși au convingeri sau învățături diferite, totuși nu au învățături eretice, așa cum este cazul Străjerilor.

Oare Iosif Țon își închipuie că nimeni nu mai gândește între baptiști și penticostali? Dacă va continua să își scuze în viitor în același fel greșelile, tare ne temem că va ajunge în curând să aibă adepți doar printre oligofreni. Vorba românească, „Cine se scuză, se acuză!”

Iosif Ţon se crede apostol

Noul Testament arată că apostolii au fost credincioşii care au trăit cu Domnul Isus, au avut contact cu El şi învăţătura lui în mod direct, şi l-au văzut după înviere. Dacă aceste condiţii sunt testul de acid pentru apostoli, nu e de mirare că în vremea noastră când au apărut proroci şi apostoli mincinoşi cu droaia, aceştia vor să îşi prezinte scrisorile de acreditare. Iosif Ţon a adoptat nu de mult poziţia că Dumnezeu vorbeşte şi în vremea noastră prin profeţi şi prin apostoli. Unul de care face paradă este apostolul fals din Chicago numit John Eckhardt, care chipurile, prin cărţile lui, i-a ajutat fiica să se vindece. Acum, John Eckhard nu doar spune că este apostol, ci pretinde că Dumnezeu a ridicat în vremea noastră mulţi apostoli care au misiunea să reformeze teologia şi biserica vremurilor noastre. Iosif Ţon crede ceea ce spune John Eckhardt, şi se vede pe sine un astfel de apostol.
Legat de aceste pretenţii trebuie să menţionăm şi scrierile explicative elaborate de Iosif Ţon în ultima vreme. El are pretenţia că emanează o nouă teologie şi reformează creştinismul actual. Dar ca să aibă autoritate la cei creduli, Iosif Ţon şi-a pregătit cu atenţie scrisorile de acreditare. Una dintre ele a fost mărturia lui despre felul în care a revenit la credinţă în anul 1968. Unii au privit cu mirare la noua lui mărturie a convertirii şi a evoluţiei lui pe plan religios, neştiind de ce Iosif Ţon pretinde că a avut anumite experienţe care nu au fost divulgate până anul trecut, dar ea se înscrie pe linia noii lui teologii. În mod indirect, Iosif Ţon ne oferă toate informaţiile care indică într-o singură direcţie, şi anume, că el pretinde că este un apostol. Dacă veţi verifica linkul  http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/11/27/cazul-fr-ton-iosif/

veţi observa că Iosif Ton spune lui Daniel Mitrofan:

Ai facut tot felul de speculatii despre mine, dar una dintre posibilitati nu ai mentionat-o nici macar teoretic: Aceea ca as fi un veritabil om al lui Dumnezeu, care in anii aceia am actionat sincer si curat in slujba Domnului meu si sub calauzirea Lui.

In 21 ianuarie, 1968, in zori, cand eram in meditatie si rugaciune, mi-a aparut Domnul Isus in fata. Cum L-am vazut am exclamat: “Doamne, pentru un om ca mine mai este iertare?” Mi-a raspuns cu multa dragoste: “Iosif, Eu am murit pentru toate pacatele tale.” Si incet a disparut. 

Iată deci că Iosif Ţon L-a văzut pe Hristosul înviat, în mod personal, cu ochii lui fizici! În acest punct el se compară cu apostolul Pavel care a avut şi el o astfel de întâlnire cu Domnul în care Domnul l-a iertat pentru păcatul necredinţei şi al persecutării Bisericii. Oare paralela făcută de Iosif Ţon nu este grăitoare? Nu numai că Iosif Ţon ne comunică faptul că trebuie să fie acceptat de credincioşi, deoarece şi Pavel a fost iertat şi acceptat (el uită că Pavel a dovedit că s-a pocăit şi nu şi-a trădat fraţii de atunci încolo), dar el ne mai comunică şi faptul că aşa cum apostolul Pavel a primit apostolia, tot aşa şi el prin experienţele lui a primit apostolia de la Domnul Isus.

Să mergem un pas mai departe şi să vedem celelalte informaţii şi pretenţii ale lui Iosif Ţon pentru a vedea lămurit unde ţinteşte. Pe lângă această mărturie Iosif Ţon ne mai spune că el are întâlniri cu Domnul Isus şi că ceea ce spune şi scrie este inspirat de Duhul lui Dumnezeu. Punând împreună aceste informaţii vedem desluşit că Iosif Ţon pretinde, nici mai mult nici mai puţin, decât că el este un apostol. 

Apostol o fi, dar nu unul autentic. Vă lăsăm pe voi, iubiţi cititori să concluzionaţi ce fel de apostol este Iosif Ţon.