Traian Dorz, un nume foarte îndrăgit și respectat în comunitatea evanghelică romînească datorită spiritualității sale și a martirajului îndurat sub comunism, a fost recent asemănat de Iosif Țon cu Chris Oyakhilome, un monstru al ereziilor contemporane ce se joacă în aur și se lăfăiește în palate luxoase pe care le deține în mai multe țări ale lumii. Dar de ce ar ținut Iosif Țon să creioneze o astfel de „asemănare?” Este dorința lui să se disculpe de asocierile sale neînțelepte cu străjerii care la rândul lor sunt asociați cu ereticul Oyakhilome. Astfel, Iosif Țon ne spune că așa cum lui Traian Dorz i s-ar putea aduce blamă pentru anumite lucruri din viață și activitate, și în ciuda acestor lucruri, el, Iosif Țon a avut relații cu Traian Dorz și nu l-a condamnat pentru „greșelile” sale, tot așa nu se cuvine ca el, Iosif Țon, să fie criticat pentru că nu expune „greșelile” lui Oyakhilome cu care a ajuns în aceeași barcă de când s-a asociat cu străjerii.
Să înțelegem deci lecția ce ne-o oferă maestrul Iosif Țon. El ne comunică de la catedră, că din moment ce nu îl critică pe Traian Dorz, nu este justificat să îl critice nici pe Oyakhilome! Amândoi au probleme, dar nu este justificat să le criticăm sau să ne concentrăm asupra lor – susține maestrul fost creștin, devenit ateu, redevenit creștin, fost colaborator ale securității, apoi detractor al securității, redevenit colaborator al aceleiași securități și mai recent devenit străjer oyakhilist. În timp ce a arătat care era „problema” lui Traian Dorz, nu face același lucru cu Oyakhilome (probabil nu știe cu care să înceapă și cu care să sfârșească!). Traian Dorz nu a fost perfect așa cum nici Oyakhilome nu este perfect, ne spune Iosif Țon. Și din moment ce el, Iosif Țon, este mărinimos și trece cu vederea „greșelile” lui Traian Dorz, tot așa trebuie să facă toți ceilalți creștini cu orice ar putea fi adus ca și critică la adresa lui Oyakhilome.
Ei bine, a face o comparație și a-i asemăna pe Traian Dorz și pe Chris Oyakhilome, este strigător la cer! Traian Dorz, un om care a trecut prin închisorile comuniste și a trăit toată viața în sărăcie de dragul lui Hristos, și a fost urmărit pas cu pas de securitate, nu are nimic de-a face cu unul ca Oyakhilome, un învățător fals, care trăiește în lux inimaginabil, se plimbă în avioane personale, și schimbă muierile ca și țiganii caii! Ceea ce face Iosif țon, comparându-l pe Traian Dorz, un martir al închisorilor comuniste, cu Chris Oyakhilome, un eretic, este dezgustător și jignește pe toți creștinii care l-au cunoscut pe Traian Dorz.
Ce rușine! Traian Dorz este asemănat de Iosif Țon cu ereticul Chris Oyakhilome! Orice ostaș ar trebui să protesteze cu vehemență, până acest măsluitor al evangheliei și mistificator al credinței drepte încetează cu insultele la adresa unor mari oameni ai lui Dumnezeu încercând să își scuze erezia și rătăcirea.
Traian Dorz a cunoscut și a predicat Evanghelia harului lui Hristos. Oyakhilome predică la fel ca și Iosif Țon evanghelia prosperității și a sănătății, o erezie foarte subtilă ce face victime cu grămada. Traian Dorz a suferit pentru Evanghelie! Oyakhilome și Iosif Țon profită de evanghelia ce o propovăduiesc adunînd bani și avantaje. Traian Dorz a fost închis în temnițele comuniste și schingiuit de ateii marxiști. Iosif Țon a cooperat cu autoritățile comuniste și a trimis în foarfecele persecuției pe cei pe care îi declara oficial frații săi. Traian Dorz a fost supravegheat până în ultima zi a vieții sale de securitate, pe când Iosif Țon se plimba în lume cu aprobarea securității și făcea servicii acelei securități trădând comunitatea evanghelică românească. Traian Dorz a adormit în credință fără să fi primit răsplătirile promise de Dumnezeu, pe când Iosif Țon și Oyakhilome se lăfăiesc într-un stil de viață condamnat de Mântuitorul nostru. Ei și-au luat lucrurile bune pe pământ!
Nu, nu este nici o asemănare între Traian Dorz și Chris Oyakhilome, oricât ar vrea Iosif Țon să ne convingă de acest lucru. De fapt nu este vre-o asemănare nici între Traian Dorz și Iosif Țon, oricât ar tinde Iosif Țon să creadă că este și el un conducător al unei mișcări spirituale așa cum a fost Traian Dorz. Acesta l-a iubit pe Domnul Isus și a preferat să meargă la închisoare pentru credință. Acela, l-a trădat pe Domnul Isus de mai multe ori și a trădat pe frații Domnului Isus abandonând credința dată sfinților și asociindu-se cu rătăciții ce subscriu la ereziile lui Oyakhilome. Parafrazând un verset biblic putem concluziona așa cum a intenționat apostolul Pavel când a spus: Nu vă înșelați, asocierile rele, care nu pot fi scuzate în nici un fel, strică ceea ce este bun și nobil.
6 comments:
Dragul meu
Urmăresc blogul dumitale de mult timp. Îți cunosc suferința și oful. Îmi amintesc din copilăria mea baptistă cum auzeam de ”cei de la Caransebeș”, plutea neclaritatea în povestiri. Timpul nu-mi îngăduie în această seară să scriu mai mult despre chestiunea Traian Dorz. Descrierea dvs. a persoanei Dorz este una idealistă, idealizată, parțial falsă, a fost și el om. Eu l-am iubit enorm. Îi știu poeziile, multe pe de rost, le-am pătruns spiritul încă de când aveam 14 ani. În liceu mergeam cu cartea lui de poezii în geantă. O am cu autograf. L-am cunoscut personal, am fost la înmormântarea lui. Probabil voi deja erați în USA. Am citit repetat tot ce-a scris(istorie).
Pe scurt: aș putea împărți viața lui Dorz în 3 părți mari: până la închisoare, între închisoare și 1974(botezul fr. Moldoveanu), din 1974 până la moarte(1989).
Teologia Oastei Domnului se trage din modelul pietist al lui ”ecclesiola in acclesia” ce funcționa în bisericile reformate. Aplicarea lui în BO de către Iosif Trifa a fost o împreunare nefericită. Adunarea de după-masa cu cele 3 elemente: cântare, cuvânt și rugăciune liberă se potrivea ca nuca în perete cu liturghia de duminica dimineața. Dar ce să faci, fără popă n-ai ritualuri și fără ritualuri n-ai succes la public.
Cele 3 perioade ale vieții lui Dorz se văd în opera lui. Până la închisoare a predominat evanghelia și harul în gândirea lui. Creuzetul suferinței i-a pus la un loc cu Moisescu și Silagy, doi giganți ai Învățăturii Harului, oameni care au trasat stâlpii înțelepciunii din Universitățile de la Gherla, Aiud, Periprava, Jilava. Înafară de unu-doi, majoritatea ”fraților” închiși s-au coalizat cu ”moisiștii” și ”betaniștii”. A fost motivația virajului lui Dorz spre ortodoxie. Cu fr. Moldoveanu a fost poveste mai lungă, tare a sperat să-l ”recupereze”, n-a reușit și prin 1975 a aruncat anatema asupra întregii lui opere, chiar și melodiile erau vinovate. Sfârșitul vieții lui Dorz a fost pilduitor. S-a întors spre ortodoxie din toată inima. A devenit alt Dorz, nu cel ce a scris ”Preaiubituil meu e Unul” sau ”O crește-mi iubirea”. Cu acest Dorz nu m-aș lăuda.
Ștefan cel mare i-a devenit idol.
Poezii ca ”În templul credinei străbune” arată înțelegerea lui despre biserică. Probabil nici dvs. nu aveți încă o lumină clară asupra tainei lui Cristos: Adunarea care în nici un caz nu este un ”cult” de pe pământ, știți bine cât de ușor coruptibil. Nu continui decât dacă doriți, știu că ai suferit și cel puțin din acest motiv voi da mai mult timp din viață să vă scriu mai mult, desigur dacă doriți.
Cu securistul Țon și șamanul din Africa e pierdere de vreme, nu e greu de citit predici și alții o fac. Acești oameni nu-L cunosc pe Cristos. Țon a declarat negru pe alb pe masa rotundă că el nu predică venirea Domnului(nu are predici pe subiect) că nu s-ar mai putea nimeni implica în proiecte de anvergură. Deci nu face parte din ”cei ce iubesc venirea Lui”, probabil nu vrea să rămână cu stoc de cărți nevândut la răpire.
Har!
Draga frate (nu îți știu numele, dar o să te numesc) Emanuel,
E adevărat că nu cunosc prea multe despre Traian Dorz, decât din poeziile lui și din autobiografia ce a publicat-o înainte de moarte. Totuși, cred că Traian Dorz nu poate fi acuzat de pervertirea doctrinelor creștine cum este divinitatea lui Hristos, așa cum o face Oyakhilome pe care Iosif Țon îl admiră din umbră. La fel, nu cred că Traian Dorz a compromis Evanghelia harului așa cum a făcut-o Iosif Țon în ultimul an de când s-a înjugat cu străjerii lui Oyakhilome.
Mulțumesc pentru comentariu și o să îl postez direct, pentru a oferi mai multor cititori posibilitatea să interacționeze cu cele ce le-ați spus, mai ales cei care îl divinizează pe Iosif Țon.
Așteptând și alte comentarii vă doresc înmulțirea harului.
Crec ca urmatoarele cuvine spun totul despre ce om a fost Traian Dorz:
"Nu urâm pe nimeni! Nu batjocorim credinţa nimănui. Nu dezbinăm adunările lor şi nu vrem să le corupem nici un suflet.
Respectăm fiecăruia dreptul la credinţa pe care şi-o alege. Dar nu mai îngăduim nimănui să se amestece în adunările noastre. Nu mai dăm cuvânt nici unui străin la nici o adunare a Oastei, nici nu îngăduim nici unui frate de al nostru să meargă la ei. Cei ce s-au dus au împrumutat multe rătăciri de la ei şi, venind, au dezbinat cu ele multe suflete de fraţi.
Toţi cei care au făcut până acum aceste greşeli să nu le mai facă, ci să se îndrepte pe calea sănătoasă. Iar cu cei ce nu vor să se îndrepte de bunăvoie, să rupem orice legătură, după cuvântul Sfintelor Scripturi (Tit 1, 10-11 şi 3, 10-11 etc.).
Când am terminat de spus aceste lucruri, am încheiat zicând:
Fraţilor, cu mâna dreaptă pe conştiinţa mea, pe care m-am străduit să mi-o păstrez curată înaintea Mântuitorului şi Judecătorului meu Iisus Hristos şi înaintea Lucrării Oastei Lui, faţă de învăţătura şi de credinţa pe care am primit-o din cea dintâi clipă a intrării mele în această sfântă Lucrare a lui Dumnezeu, cu mâna deci pe conştiinţa mea – vă declar aici solemn că întocmai aşa învăţ şi cred şi acum. Şi semnez aceste adevăruri de credinţă întocmai cum le-am crezut şi le-am semnat în 8 iunie 1930, Ziua Rusaliilor intrării mele în Oastea Domnului.
Şi întocmai cum le-am crezut şi le-am semnat în 12 septembrie 1937, împreună cu Părintele Iosif şi cu cei peste cinci sute de fraţi care erau acolo, dintre care unii trăiesc şi azi.
Şi întocmai cum le-am semnat cu lacrimile legământului meu din 12-16 februarie 1938, lângă sicriul sfântului profet de la care le-am învăţat.
Şi tot aşa vă declar şi acum că voi crede şi voi învăţa în această sfântă Lucrare până la moartea mea. Dar şi că voi rupe-o cu toţi acei dintre voi care se alipesc de învăţături sectare."( Traian Dorz, din "Zile si adevaruri istorice")
Draga frate Caludiu,
Din cele citate se poate înțelege că fratele Dorz a optat pentru o izolare de alți credincioși pe care nu îi identifică obiectiv, ci doar îi acuză de anumite învățături eretice. O fi oare fratele Moldoveanu cel acuzat? Or fi frații baptiști sau creștini după Evanghelie pe care îi vizează, și aceasta în acord cu cerința autorităților de a împiedeca libera circulație a persoanelor și a învățăturii creștine? Nu știu, dar se pare că fratele Emanuel oferă o înțelegere mai complexă a activității și poziției fratelui Dorz pe parcursul anilor. Să auzim numai de bine!
Post a Comment