Iosif Țon vrea din nou să facă ordine!

Da, vrea să facă ordine, dar nu în viața sa personală, nici în teologia lui care scârție tot mai mult, ci vrea să facă ordine în cazul celor ce îi critică învățătura eretică și asocierile ce îi arată adevărata identitate, încercând să oprească revelațiile incomode privind asocierile sale.

În articolul său De la cine învățăm? Cu cine ne asociem? Cu cine ne identificăm? Iosif Țon își propune să stingă un vacarm pe care el l-a stârnit prin lipsa-i de înțelepciune și prin deciziile luate în ultima vreme ce i-au subminat credibilitatea în cercul evanghelicilor români, și pe care vrea să o recâștige. Ca de obicei, când este încolțit, în loc să își recunoașcă greșelile, maestrul Țon trece la artificii ce se pretind logice sau raționale, pentru a îndepărta criticile ce i s-au adus pe bună dreptate. Acum Iosif Țon se vede încolțit de lucrurile ce au ajuns în atenția publicului cu privire la asocierea Străjerilor cu apostolul mincinos Oyakhilome și adoptarea de către aceștia a învățăturilor sale evident eretice, din moment ce și unul din capii fără cap ai Străjerilor a ajuns în sfârșit să le condamne! Chiar și pentru un puțin gânditor ca Peia este evident că Străjerii au ajuns victime ale unor învățături eretice ce emană de la Johanesburg. Iosif Țon simte că îi fuge pământul de sub picioare și de aceea vine pe piață cu explicații prin care vrea să își scuze asocierile maligne.

Iată subterfugiile sale la care apelează în articol:

„Putem să învățăm ceva, mai multe sau mai puține, de la cineva, fără să ne asociem în vreun fel cu persoana sau organizația (sic) aceea. Deasemenea, putem să ne asociem cu o persoană sau o organizație, fără să ne identificăm unii cu alții.”

Apoi exemplifică:

„Pot să învăț anumite lucruri de la Martin Luther și de la luterani, fără să mă asociez cu luteranii, sau să mă identific cu ei devenind luteran.”

Artfifciul continuă cu alt exemplu neconcludent pentru ceea ce vrea să demonstreze.

„În 25 martie, 1990, am avut la București o întâlnire cu conducătorii cultelor evanghelice: baptiști, creștini după Evanghelie, penticostali și încă alte câteva grupări mai mici. Într-o discuție de vreo șase ore, am stabilit care sunt lucrurile pe care le credem la fel și care sunt lucrurile în care avem credințe diferite. Am constatat că avem cam 95% credințe comune și cam 5% credințe diferite. Pe baza faptului că avem atâtea credințe comune, am decis atunci să creăm ”Alianța evanghelică”, adică să ne asociem pentru lucrări bine precizate, cum ar fi evanghelizări, acțiuni sociale, radio comun, etc., în timp ce ne păstrăm fiecare credințele noastre specifice (credințele în care ne deosebim și care ne dau identitatea fiecăruia). Cu alte cuvinte, am decis să ne asociem, dar nu să ne identificăm unii cu alții. Asocierea nu impune și identificarea!”

Ne-a convins? Haideți să îi analizăm argumentul și să îl aplicăm corect, nu așa cum face Iosif Țon uitând ceea ce este mai esențial în asemenea comparații. El uită să spună că cele 5% care ne deosebesc, pe noi baptiștii, de penticostali și de creștini după evanghelie nu sunt esențiale, ci reprezintă deosebiri de ordin secundar. Dar nu tot așa stau lucrurile cu învățăturile altor grupări ce se pretind creștine. De ce nu dă Iosif Țon ca exemplu pe Martorii lui Iehova, și să ne spună că are multe de învățat de la aceștia și se poate asocia cu martorii, chiar dacă nu se identifică cu ei? Dar cine știe, poate Iosif Țon ne va anunța în curând că se asociază și cu aceștia, deși nu intenționează identificarea cu ei! Sau de ce nu amintește Iosif Țon pe Mormoni să ne anunțe că deoarece are în comun cu aceștia atât de multe lucruri, inclusiv ideea că noi suntem dumnezei, se asociază cu aceștia? Probabil, că după principiul ce l-a anunțat, se va asocia și cu aceștia, văzând succesul lor în lume! În definitiv, Iosif Țon este mânat de dorința de a avea succes. „Trezirile” mormone ar putea să fie obiectul următorului său studiu, și gruparea mormonilor următoarea sa asociere! Totul este să ne spună răspicat că nu se identifică total cu aceștia! Oligofrenii ar continua să îl aduleze mai departe, dacă face o asemenea declarație. Și la urma urmei, o declarație este ușor de făcut!

Iosif Țon uită în mod deliberat să ne spună că cele 5% (sau mai multe)care ne deosebesc pe noi,  credincioșii baptiști, de Străjeri sunt fundamentale, și constituie, în cazul Străjerilor, învățături eretice cu care nici un credincios loial Domnului Isus nu se poate asocia, nici identifica. Străjerii au adoptat învățătura lui Oyakhilome că noi suntem hristoși, putând avea o ungere similară cu cea pe care a primit-o Isus! La fel, Străjerii au subscris la învățătura lui Oyakhilome că suntem dumnezei și putem crea cu cuvântul gurii noastre! În acest punct Iosif Țon nu doar se asociază cu Străjerii (și implicit cu Oyakhilome), ci se și identifică cu ei, el susținând în lucrările sale anterioare, semnalate de fratele Timotei Pop, că noi suntem dumnezei. Iarăși, Străjerii au primit de bună mărturia lui Oyakhilome că Duhul Sfânt nu vine din ceruri, de la Dumnezeu, ci este transmis de însuși Oyakhilome și acoliții săi celor ce îi acceptă învățătura! Ce să mai vorbim despre aberațiile străjero-oyakhilomești că orice boală este produsă de cel rău și ei au putere și formule să elimine bolile! Aici, din nou, Iosif Țon nu doar a învățat de la aceștia, așa cum ne declară, nu doar s-a asociat cu aceștia, ci se identifcă cu ei! Apropo, dacă Iosif Țon este un atent observator al lucrării Domnului Isus, așa cum pretinde, să ne spună unde a întâlnit în acea Evanghelie și acea lucrare a Domnului Isus „școlile de vindecare?” Pentru acest concept inept trebuie, pe bună dreptate, să dea credit străjero-oyakhilomiștilor care s-au dovedit originali în acest punct, și nu numai aici!

Care a fost scopul articolului lui Iosif Țon? Să iasă cu fața curată din asocierea sa cu Străjerii, acum că ies la iveală tot mai mult învățăturile lor eretice. Cum vrea să se scuze Iosif Țon? Arătând că există asocieri între credincioși din diferite grupări, deși aceștia nu au exact aceleași convingeri sau învățături, și aceste asocieri nu îi compromit cu nimic. El uită să spună că asocierea credincioșilor autentici este (dacă e să fie biblică) doar cu alți credincioși autentici, care deși au convingeri sau învățături diferite, totuși nu au învățături eretice, așa cum este cazul Străjerilor.

Oare Iosif Țon își închipuie că nimeni nu mai gândește între baptiști și penticostali? Dacă va continua să își scuze în viitor în același fel greșelile, tare ne temem că va ajunge în curând să aibă adepți doar printre oligofreni. Vorba românească, „Cine se scuză, se acuză!”