Pe cine vor să prostească străjerii lui Iosif Țon?

După aderarea cu surle și tobe la mișcarea străjniților, Iosif Țon a precizat că mișcarea nu are o teologie bine definită, și de aceea nimeni să nu se grăbească să îl condamne pentru afilierea sa. Tocmai faptul că teologia acelei mișcări nu era definită oficial (deși în particular se cunoșteau devierile dela doctrinele istorice protestante), ar fi trebuit să îl facă pe Iosif Țon să se gândească de două ori la o astfel de afiliere.  Dar probabil că era foarte grăbit să distragă atenția de la dosarele sale de la securitate și anunțul alăturării i-ar mai fi luat din sarcina grea de a explica întrebările incomode ce se ridicau tot mai multe cu privire la relația lui cu securitatea. Oricum, afilierea la mișcarea străjniților îi promitea și ceva audiență, de care începuse să ducă lipsă de o vreme.

În timp ce despre mișcarea străjniților apăreau informații tot mai compromițătoare, Iosif Țon s-a gândit că este bine să îi determine să facă o declarație oficială care să nu îi oblige cu nimic, dar care să arunce praf în ochii criticilor. Astfel se face că reprezentanții străjniților au declarat că ei nu sunt afiliați și nici nu subscriu la doctrinelor altor mișcări cum este de exemplu cea din Africa de Sud a lui Chris Oyakhilome și altele. Toate bune. Declarația aceea era binevenită pentru Iosif Țon și pentru cei naivi care cred că Iosif Țon nu poate greși, din moment ce a primit daruri duhonicești din 1968, dar despre care nu a avut curajul să vorbească până în 2010, când dintr-o dată a căpătat convingeri străjerești.

Nouă, celor care ne mai folosim puțin scăfârliile, ni se ridică întrebări. Dacă era adevărat ceea ce declaraseră, atunci cum se face că reprezentanții mișcării străjnite nu a repudiat aderarea lor publică la doctrinele nigerianului care le-au fost expuse pe larg la Tâtgu Mureș de un acolit al nigerianului, pe nume Helt? La acea întrunire istorică, triumviratul străjniților a aprobat cu țipete de „Aleluia” și „Amin” învățătura că Isus a devenit Hristos prin ungere și noi suntem la rândul nostru Hristoși (dacă avem ungerea care i-a fost dată lui Isus)!  La aceeași  întrunire au primit cu aceleași strigăte de bucurie și învățătura care spune că Duhul Sfânt nu vine din cer, ci de la nigerian și de la acoliții acestuia! Iarăși, la aceeași întrunire au primit cu  bucurie și învățătura că noi suntem dumnezei și putem crea tot ce vrem cu cuvântul  gurii noastre (vezi transcrierea în românește a unei părți din discursul "istoric" de la Târgu Mureș aici)

Iosif Țon a știut toate aceste lucruri dar nu a spus nimic. Probabil pentru că învățătura nigerianului era în concordanță cu învățătura lui că noi suntem dumnezei! Dar de ce au mai făcut efortul să declare public că nu subscriu la aceste învățături când de fapt le aprobau în gura mare? Probabil că Iosif Țon știe ceva despre „damage control.” Și mai știe că are nevoie de o cantitate mare din acest lucru dacă vrea să mai prostească pe naivi. Iată de ce Iosif Țon a cerut liderilor străjniților să declare public că nu subscriu la învățătura lui Chris Oyakhilome, deși știa că în particular aceștia o aprobau cu toată inima. Informațiile ce le vom oferi în zilele următoare vor arăta clar că Iosif Țon nu a așteptat ca străjniții să se delimiteze în realitate de învățăturile africanului, ci doar să declare public acest lucru pentru a adormi pe cei ce sug de mulți ani doar lapte (pe care îl cred duhovnicesc, dar în realitate este lipsit de orice spiritualitate creștină), fiind incapabili să discearnă lucrurile în mod real.  Aceștia sunt oamenii pe care îi avea în vedere Iosif Țon când cerea străjniților să se delimiteze pe hârtie (iar nu în realitate) de învățăturile și practicile magice ale africanului.