Monday, February 25, 2013

Cum devine cineva creștin? O explicație a lui Iosif Țon ce o cotește pe alături


Nu trebuie să citești prea mult în ultima elaborare teologică a lui Iosif Țon (Puncte de cotitură în istoria creștinismului, Arad, 2012) pentru a înțelege că autorul are grave probleme de înțelegere a Scripturilor și a soteriologiei. Aceste deficiențe majore reies cu pregnanță chiar din primele pagini ale lucrării atunci când autorul își propune să stabilească cine este creștin. În pagina opt ni se spune: „Ucenicii Lui erau oameni care acceptaseră „să ia jugul Lui”, ceea ce însemna că au acceptat să trăiască după învățătura Lui așa cum a formulat-o El în Predica de pe munte și în cea de pe câmpie” (apropo de desemnările acestea, se pare că domnul Țon nu este conștient că este vorba de aceeași predică, deși Matei ne spune că a fost ținută pe un munte, iar Luca ne spune că a fost ținută pe un loc plat. De fapt „predica din câmpie” este o desemnare improprie rezultată din faptul că versiunea King James are cuvântul field în textul lucan, dar contextul ne arată că Mântuitorul era pe un munte cu ucenicii pe care tocmai îi alesese, și s-a oprit cu aceștia pe un loc plat, un podiș, o zonă plană într-un masiv deluros sau muntos). După înțelegerea lui Iosif Țon tot ce are un om nevoie pentru a deveni ucenicul lui Isus este să accepte să trăiască după învățătura lui Isus din Predica de pe munte. Este relevată în aceste cuvinte concepția unuia care are încredere în capacitatea umană de a împlini cerințele lui Dumnezeu, independent de înzestrarea supranaturală a Duhului sfințeniei. Opusculul este plin de asemenea afirmații ce nu sunt deloc amendate de precizări care să pună în perspectivă corectă problema incapacitățIi omului de a trăi în conformitate cu cerințele dumnezeiești aparte de harul divin.

Iosif Țon ne oferă și o definiție sui generis a ceea ce înseamnă creștin, atunci când pune în gura primilor ucenici cuvintele: „Un creștin este o persoană care crede că Isus din Nazaret a fost Mesia (Cristosul) și care trăiește după învățătura Lui!” Dacă domnul Țon ar fi înțeles Cuvântul Domnului ar fi știut că un creștin este o persoană care prin credința în Domnul Isus a experimentat nașterea din nou, a devenit o făptură nouă cu statutul de copil al lui Dumnezeu, având de acum o minte schimbată prin pocăință și capabil prin lucrarea Duhului Sfânt să trăiască în sfințenie (ascultare de Cuvântul Domnului). În sprijinul definiției sale total neadecvate domnul Țon aduce în discuție niște opere din secolul II care, susține el, îi dau dreptate. Prin urmare domnul Țon concluzionează paragraful despre creștinismul originar spunând că „pe vremea aceea deveneai creștin după un curs îndelungat de instruire și după botez...” (p. 9).

Dacă domnul Țon și-ar fi luat informațiile din Cartea Faptelor Apostolilor (sperăm că nu o desconsideră și pe aceasta așa cum face cu epistolele pauline), ar fi aflat că famenul etiopean nu a ajuns creștin „după un curs îndelungat de instruire”, ci după ce a acceptat vestea bună că Robul Domnului a plătit pentru păcatele lui prin sacrificiul crucii. Nu, oamenii nu devin creștini după un curs îndelungat de instruire, ci dobândesc acest statut prin declarație divină când acceptă în dar neprihănirea Fiului lui Dumnezeu prin credință. Căile Domnului nu sunt sucite și nu au suferit cotituri!

No comments: