Gâlceava deșteptului cu fundamentalismul

Trecutul ne-a dat înțelepți care s-au angajat în gâlceavă cu lumea. La ora actuală avem deștepți evanghelici care s-au pornit la harță cu fundamentalismul creștin. Printre vajnicii luptători antrenați în gâlceavă cu curentul teologic care la începtul secolului XX a îngenunchiat teologia liberală și i-a smuls masca expunându-i fața hidoasă, se află și cavalerul de Sighișoara, domnul Bodiu, un  inginer cu veleități de teolog.

Nu de mult, un prieten al acestuia s-a lăsat purtat de pasiunile medievale și și-a încercat sabia împotriva aceluiași curent demn de cinste (datorită căruia mai avem astăzi o credință curată și biserici bine ancorate în adevăr). Dar din moment ce cavalerul asociat al domnului Bodiu a mușcat țărâna primind câteva picioare bine plasate în părțile dorsale de către cavalerul cu tichia albastră, domnul Bodiu a crezut că este de datoria lui să ofere condoleanțe amicului trântit în țărână și să apere în același timp discreditatul liberalism teologic atacând fundamentalismul creștin dintr-o latură care i se pare lui mai vulnerabilă.

Inginerul pus pe fapte teologice nu include în „povestea” sa nici o informație cu privire la circumstanțele apariției fundamentalismului creștin, sau cauzele care au dus la cristalizarea fenomenului care poartă acest nume, sau natura dezbaterii teologice în care fundamentalismul s-a angajat, nici o informație despre reprezentanții clasici ai fundamentalismului, etc., și aceasta evident pentru că domnul Bodiu nu este interesat de adevăr. El are o gâlceavă cu fundamentalismul. Nu s-a ostenit să citească ceva din istoria mișcării fundamentaliste ca să cunoască realitatea despre mișcarea teologică cea mai sănătoasă a secolului XX. El are definițiile lui gata stanțate, nu în propria ogradă (mare este grădina lui Dumezeu), ci în ograda unora care suferă aprioric de anti-fundamentalism (aka liberalism). Un inginer se poate  mulțumi și cu o definiție pe care a auzit-o undeva, după cum candid mărturisește:

Auzisem odată o definiție a fundamentalismului cam așa: o teamă profundă că undeva, pe lumea asta mare, cineva se simte bine, chiar se bucură de viață. Bine au mai zis-o! Mult mai simplu decât ce am reușit eu să surprind în definirea acestuia.

Dacă domnul Bodiu ar fi făcut ceva lectură teologică la viața lui îngropată printre mașini agricole ar fi aflat că definiția primită fără rezerve (corespondea pe undeva cu așteptările propensiunilor sale sufletești) era aplicată de H. L. Mencken puritanilor: ”Puritanismul este teama obsesivă că cineva, undeva, este fericit”. La care îi răspundem cu cuvintele lui Arthur W. Hunt: „ Adevărul este că fericirea cuiva poate însemna adeseori nefericirea altcuiva”. Fericirea puritanilor (și a fundamentaliștilor) de a trăi în sfințenie, în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu este nefericirea unora ca domnul Bodiu, care vede roșu oridecâteori cineva mai cutează în epoca perversiunilor să umble drept. Pentru paranoicii morali puritanii și fundamentlaiștii sunt moștri. Pentru istoricii obiectivi, așa cum a fost Leland Ryken, care a scris cartea Worldly Saints, puritanii (la fel ca fundamentaliștii) erau foarte educați, voioși, atletici, echilibrați, plini de viață, afectuoși, etc. Depinde pe cine vrem să credem: pe paranoicul de la Sighișoare, ce face uz de un stereotip liberal, sau pe un istoric de a cărui probitate nu ne putem îndoi.

Domnul Bodiu are alergie la laptele duhovnicesc și curat, de aceea s-a apucat să sugă la țâța murdară a mișcării bisericilor emergente pentru care adevărul dogmatic nu există și convingerile etice biblice nu au nici o valoare. Avea dreptate un comentator sobru să îi arate atitudinea pătimașă care caracterizează pe cei suferinzi de orbul găinilor:

Din multe motive, însă dacă ar fi să aleg unul, acesta e definiția de lucru a lui Brekke: fundamentalismul e un termen folosit în prezent la scală largă pentru a face referire nici mai mult, nici mai puțin la persoane sau atitudini care nu ne plac.

Deh, are și inginerașul de Sighișoara lucruri care nu îi plac! De aceea a început  gâlceava cu fundamentalismul, un război mult prea mare pentru numărul de pantof pe care îl poartă.