Trecutul ne-a dat înțelepți care s-au angajat în gâlceavă cu lumea. La ora
actuală avem deștepți evanghelici care s-au pornit la harță cu fundamentalismul
creștin. Printre vajnicii luptători antrenați în gâlceavă cu curentul teologic
care la începtul secolului XX a îngenunchiat teologia liberală și i-a smuls
masca expunându-i fața hidoasă, se află și cavalerul de Sighișoara, domnul Bodiu, un inginer cu veleități de teolog.
Nu de mult, un prieten al acestuia s-a lăsat purtat de pasiunile medievale
și și-a încercat sabia împotriva aceluiași curent demn de cinste (datorită
căruia mai avem astăzi o credință curată și biserici bine ancorate în adevăr).
Dar din moment ce cavalerul asociat al domnului Bodiu a mușcat țărâna primind
câteva picioare bine plasate în părțile dorsale de către cavalerul cu tichia albastră, domnul
Bodiu a crezut că este de datoria lui să ofere condoleanțe amicului trântit în
țărână și să apere în același timp discreditatul liberalism teologic atacând
fundamentalismul creștin dintr-o latură care i se pare lui mai vulnerabilă.
Inginerul pus pe fapte teologice nu include în „povestea” sa nici o informație
cu privire la circumstanțele apariției fundamentalismului creștin, sau cauzele
care au dus la cristalizarea fenomenului care poartă acest nume, sau natura
dezbaterii teologice în care fundamentalismul s-a angajat, nici o informație
despre reprezentanții clasici ai fundamentalismului, etc., și aceasta evident pentru
că domnul Bodiu nu este interesat de adevăr. El are o gâlceavă cu
fundamentalismul. Nu s-a ostenit să citească ceva din istoria mișcării
fundamentaliste ca să cunoască realitatea despre mișcarea teologică cea mai
sănătoasă a secolului XX. El are definițiile lui
gata stanțate, nu în propria ogradă (mare este grădina lui Dumezeu), ci în
ograda unora care suferă aprioric de anti-fundamentalism (aka liberalism). Un
inginer se poate mulțumi și cu o
definiție pe care a auzit-o undeva, după cum candid mărturisește:
Auzisem odată o definiție a
fundamentalismului cam așa: o teamă profundă că undeva, pe lumea asta mare,
cineva se simte bine, chiar se bucură de viață. Bine au mai zis-o! Mult mai
simplu decât ce am reușit eu să surprind în definirea acestuia.
Dacă domnul Bodiu ar fi făcut ceva lectură teologică la viața lui îngropată
printre mașini agricole ar fi aflat că definiția primită fără rezerve
(corespondea pe undeva cu așteptările propensiunilor sale sufletești) era
aplicată de H. L. Mencken puritanilor: ”Puritanismul este teama obsesivă că
cineva, undeva, este fericit”. La care îi răspundem cu cuvintele lui Arthur W.
Hunt: „ Adevărul este că fericirea cuiva poate însemna adeseori nefericirea
altcuiva”. Fericirea puritanilor (și a fundamentaliștilor) de a trăi în
sfințenie, în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu este nefericirea unora ca
domnul Bodiu, care vede roșu oridecâteori cineva mai cutează în epoca
perversiunilor să umble drept. Pentru paranoicii morali puritanii și
fundamentlaiștii sunt moștri. Pentru istoricii obiectivi, așa cum a fost Leland
Ryken, care a scris cartea Worldly
Saints, puritanii (la fel ca fundamentaliștii) erau foarte educați, voioși,
atletici, echilibrați, plini de viață, afectuoși, etc. Depinde pe cine vrem să
credem: pe paranoicul de la Sighișoare, ce face uz de un stereotip liberal, sau pe
un istoric de a cărui probitate nu ne putem îndoi.
Domnul Bodiu are alergie la laptele duhovnicesc și curat, de aceea s-a apucat
să sugă la țâța murdară a mișcării bisericilor emergente pentru care adevărul dogmatic
nu există și convingerile etice biblice nu au nici o valoare. Avea dreptate un
comentator sobru să îi arate atitudinea pătimașă care caracterizează pe cei
suferinzi de orbul găinilor:
Din multe motive, însă dacă
ar fi să aleg unul, acesta e definiția de lucru a lui Brekke: fundamentalismul
e un termen folosit în prezent la scală largă pentru a face referire nici mai
mult, nici mai puțin la persoane sau atitudini care nu ne plac.
Deh, are și inginerașul de Sighișoara lucruri care nu îi plac! De aceea a
început gâlceava cu fundamentalismul, un
război mult prea mare pentru numărul de pantof pe care îl poartă.
2 comments:
Frate Rădoi, domnul Bodiu nu locuieşte la Mediaş, ci la Sighişoara. Din acest motiv nu se potriveşte să spuneţi "inginerul din Mediaş". Puteţi corecta aceste afirmaţii din postarea dumneavoastră.
Cât priveşte esenţa mesajului dumneavoastră, cred că este un diagnostic corect.
Salutări frăţeşti!
Mulțumesc pentru informația și pentru evaluare. Să luptăm împreună pentru adevăr!
Post a Comment