Avram Boțan - un pastor cu inimă de păstor

L-am cunoscut după venirea mea în America în anul 1980. Era unul din acei păstori ce își dădeau viața pentru turmă. Fratele Boțan era în pensie de boală și ar fi trebuit să se îngrijească pe sine deoarece suferea de cancer în stare avansată. Dar el nu s-a păstorit pe sine, ci pe alții. S-a pus în slujba celor ce soseau în America venind din iadul comunist. Îi aștepta cu un apartament gata pregătit, cu o masă întinsă și cu un frigider plin de alimente. Chiria era plătită pe două luni în avans și frigiderul era umplut mereu pe măsură ce se golea. Pe noii veniți, ce treceau prin greutățile începerii unei vieți noi într-o țară și cultură străină, el îi ducea peste tot cu mașina lui veche pentru a le găsi slujbe. Nu accepta nici un fel de recompensă pentru slujbele făcute, nici de la biserica ce o păstorea, nici de la cei pe care îi ajuta.

A fost foarte bucuros de sosirea mea și a familiei mele în San Francisco. Auzise că vine un păstor care fusese persecutat în România și era bucuros să poată face lucrarea de păstorire a Bisericii împreună cu acesta. Aici îmi permit o observație. Unii păstori ai Bisericilor românești din diaspora nu vor aibă în congregație alți păstori cu care să conlucreze! Ei vor să conducă singuri, fără a împărți poziția lor cu alții! Fratele Boțan s-a bucurat când a auzit că vine un păstor în congregația ce o slujea! Abia după ce am sosit în San Francisco a înțeles că eu eram păstor, dar nu de suflete, ci de mioare!

Ne-a primit cu inimă mare, așa cum îi era obiceiul. A insistat foarte mult de mine să preiau caseria Bisericii. Ca și casier am constatat că nu primea să fie rambursat pentru cheltuielile ce le făcea pentru membrii congregației (benzina ce o cheltuia cu ei, reparațiile de mașină, etc.). Nu primea bani nici de la cei pe care îi slujea când aceștia insistau de el să accepte un ajutor bănesc pentru multele jertfe și servicii făcute. Văzând că nu pot să îl convingă să accepte atențiile lor, aceștia au donat bani Bisericii cu mențiunea că sunt destinați fratelui Boțan! Oridecâte ori i s-a oferit un cec pentru cheltuielile multe ce le acumulase slujind pe alții, el a returnat banii înapoi la Biserică, deși venitul lui se rezuma la o pensie de boală de $500 pe lună! Știu lucrurile acestea pentru că am fost casierul Bisericii Române Baptiste din zona orașului San Francisco.

Fratele Avram Boțan intervenea cu informații și cu cereri la Radio Europa Liberă în folosul celor ce erau persecutați de guvernul comunist, deși unii îl sfătuiau să tacă, avertizându-l că va avea de suferit. Odată l-a solicitat pe un coleg al său, păstor şi acesta, să facă împreună un protest la Europa Liberă în favoarea unor frați ajunși în ghearele ascuțite ale Securității (se știa că securiștii se temperau de îndată ce numele celor torturați de ei erau date publicității în Apus). Colegul l-a refuzat invocând lozinca „creștinii nu își cer drepturi!” Mă interesează cum a ajuns el în America, dacă nu și-ar fi cerut dreptul de emigrare! Oricum păstorul Avram Boțan a continuat să pledeze pentru drepturile celor deposedați de  drepturi din România, lucru pentru care soției lui i s-a spus că nu va mai vedea țara în care s-a născut.

Astăzi pe la congresele Asociației Bisericilor Baptiste din America  sunt menționați și amintiți ca pastori buni unii care nu au mișcat nici un deget pentru semenii lor, și nu au intervenit niciodată pentru frații lor persecutați în România (ci doar și-au fixat salarii grase din contribuțiile celor ce au ajuns în libertate), iar numele lui Avram Boțan, omul care a trăit pentru alții, și s-a jertfit pentru alții, este uitat! Îmi aduc foarte bine aminte de ultimul botez pe care l-a ținut în Biserica pe care a păstorit-o cu dedicare. Era slăbit, și mi-a cerut să îl sprijinesc vreo câteva momente înainte de a face botezul. La puține zile după aceea s-a stins, dar amintirea lui, a păstorului ce s-a jertfit în ajutorarea altora, nu se șterege. A fost un om mare, deoarece a slujit pe mulți, și a slujit pe mulți, deoarece avea o inimă de păstor!