Istoria se repetă, dar
proștii nu învață niciodată lecțiie ei. Nu că nu ar fi capabili să învețe, dar
mândria și disprețul ce îl au pentru informațiile oferite de dascălii istoriei îi
împiedică să beneficieze în mod real.
Iranul are o istorie imperială
lungă. A început cu Cirus cel Mare, care a dat lovitura de moarte Babilonului
și a permis evreilor să se întoarcă din robie în patria lor. Cirus a fost
conștient că prietenia cu popurul lui Dumnezeu îi este favorabilă, și a cerut
evreilor să se roage pentru el. Nu toți monarhii persani au avut intuiția lui
Cirus. Fiul acestuia, Cambyses, a făcut pe placul anti-semițior și a oprit
lucrările de reconstrucție a Templului. Nu întâmplător, domnia lui a fost una
foarte scurtă, fiul marelui cuceritor sfârșindu-și viața sub pumnalul asasinilor.
Una din cele mai
importante lecții pe care Dumnezeu le-a oferit poporului iranian de la începuturile
imperiului lor, a fost să nu întindă mâna împotriva evreilor, că s-ar putea să experimenteze
efectul de bumerang oferind poporului lui Yehova motive de celebrare numite
Purim. La puțină vreme după Cambyses, un alt disprețuitor al istoriei, Haman, având aprobarea și inelul regelui Xerxes,
plănuiește să distrugă pe toți evreii din Imperiul Persan. Decretul a fost dat,
ziua distrugerii totale a fost stabilită, dar lucrurile nu au decurs după
planurile lui Haman. Dimpotrivă, dușmanii evreilor au fost măcelăriți chiar în ziua
când planificaseră să îi anihileze pe evrei, iar inamicul de moarte al
evreilor, Haman, a sfârșit-o tocmai pe spânzurătoarea ce o înălțase pentru
iudeul Mardoheu.
Așa ne învață istoria. Este total neînțelept să te asociezi cu dușmanii evreilor. Anti-semitismul are un preț foarte mare. Cazul Haman, care a demarat celebrarea numită Purim, nu
este singurul caz iluminator în privința răsplății adunate de anti-semitism. La
2500 de ani după Haman, sub auspiciile unui alt imperiu arian (perșii s-au
numit iranieni și germanii arieni, din același motiv de mândrie rasială), un
oarecare Julius Streicher, foarte activ în implementarea soluției finale în timpul
când servea cu pasiune scopurile celui de al Treilea Reich, a repetat în mod
identic istoria lui Haman. Persecutorii evreilor s-au găsit pe banca acuzaților
la puțin timp după ce s-au lansat în aplicarea soluției finale. La 1 octombrie
1946 zece activiști anti-semiți au fost condamnați la moarte de tribunalul
internațional de la Nuremberg, iar la 16 octombrie a avut loc execuția lor. În
mod inexplicabil, s-a cerut executarea acestora nu prin împușcare, ci prin
spânzurare. Ajuns la locul execuției, Julius Streicher, escortat la Spânzurătoarea
Numărul Unu, a fost postat cu fața spre mulțime sub ștreangul ce își aștepta
victima. Ca unul care a învățat în sfârșit ceva din istorie, acesta a
spus: „Sărbătoarea Purim 1946.” A fost o lecție învățată prea târziu.
Istoria se repetă. Când
în sfârșit, președintele Obama a acceptat să se întâlnească cu premierul
israelian Netanyahu, acesta i-a făcut cadou Cartea Estera. Intenția premierului
cu acest cadou a determinat o serie de speculații în lumea reporterilor. Unii
au văzut în gestul premierului dorința de a comunica președintelui american că
perșii au un nou Haman, și intenția lor declarată, de a induce soluția finală,
este pe punctul de a fi activată, ceea ce înseamnă că americanii ar trebui să
oprească programul iranian de dezvoltarea a bombei atomice. Bănuiesc că mesajul
primului ministru israelian este mult mai subtil. El vizează avertizarea unui musulman
ajuns la Casa Albă de a renunța la sprijinirea islamismului ce are ca scop major distrugerea
Israelului, și de a sprijini pe evrei, cei care vor celebra în final Marele
Purim.
Din câte îl cunoaștem pe președintele Obama, ne îndoim de capacitatea
lui de a lepăda mândria și a trece în smerenie de partea poporului desemnat de arabi pentru distrugere dar ales de Dumnezeu pentru glorie. Până
la ora actuală el nu face altceva decât să promoveze interesele elementelor
radicale din lumea musulmană, fie în Egipt, fie în Libia sau Tunisia sau Syria.
O astfel de perseverență îl va face să experimenteze cândva propriul său Purim.
Se prea poate ca domnul Obama nici să nu fi citit cartea primită cadou. Este prea
ocupat cu promovarea intereselor islamice în lumea tot mai anti-semită.
No comments:
Post a Comment