Calvary Chapel - O biserică a vameșilor și curvelor

După ce Chuck Smith a început să predice sistematic Scripturile, biserica sa s-a văzut confruntată cu un fenomen ce a adus conflicte în sânul ei. Printre cei ce veneau să asculte Cuvântul vieții erau și tinerii numiți hippies. Se știa că aceștia aparțineau generației „pacifiste” ce înfăptuise revoluția sexuală în America și Europa de Vest, și prin urmare aveau un mod de viață nu doar parazitar, ci și imoral. Când hippies au invadat spațiul sacru al Bisericii Calvary Chapel, venind în grupuri mari, nespălați și nepieptănați, unii diaconi au protestat și au cerut ca aceștia să nu mai fie primiți în sanctuar.

Hippies apăreau în biserică la mijlocul serviciilor religioase,se așezau pe jos în sanctuar, purtau haine rupte, erau gălăgioși, fără să dea prea mare atenție ritualului consacrat, etc. Conflictele nu au întârziat să apară. Diaconii s-au inflamat și au trecut la atac. Au cerut păstorului să ia măsuri cari să elimine prezența hippie-lor în biserică. Vameșii și curvele nu aveau ce căuta în compania fariseilor migrați din iudaism în creștinism. 

Chuck Smith nu a cedat presiunii diaconilor bolnavi de fariseism, ci a cerut tuturor membrilor să îi înconjoare cu dragostea lui Hristos și să uite de lucrurile ce lăsau de dorit în comportamentul hippie-lor ce veneau să asculte Cuvântul. Așa se face că mulți hippies au fost câștigați pentru credință la Calvary Chapel.

Predicatorii ar trebui să știe că biserica nu este un bastion al unei categorii sociale emancipate, ci este locul unde se întâlnesc cei vindecați de Hristos cu cei ce au nevoie de vindecare. În Biserica reală a lui Hristos accentul se pune pe milă, și nu pe jertfe. Hristos a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. Cerul se bucură nu de neprihăniți, ci de păcătosul ce se pocăiește. Dumnezeu ignoră pe cei 99 de practicanți ai religiei auto-neprihănirii și apreciază pe acel păcătos singur ce stă departe și se bate cu pumnul în piept, recunoscându-și nevrednicia.

Evanghelia este propovăduită săracilor, vameșilor și curvelor. Aceștia, prin puterea transformatoare a Cuvântului devin membrii societății răscumpărate a lui Dumnezeu. Calvary Chapels au fost la începutul existenței lor exemple elocvente în această privință, datorită atitudinii duhovnicești a lui Chuck Smith ce nu s-a lăsat antrenat de fariseismul epocii sale. Orientarea predilectă spre păcătoșii notorii dispuși să se pocăiască a fost un alt aspect al lucrării lui Chuck Smith devenit partea a moștenirii reale lăsate în urma sa.