Sunt câteva
dovezi care îl incriminează pe Iosif Țon în perioada dinainte de plecarea lui
din România în 1981 în Statele Unite. Iată câteva din cele mai evidente acțiuni
ale sale ce dovedesc aservirea lui de către Securitatea română, deși „oficial”
el rupsese legăturile cu Securitatea din 1973.
1. Capacitarea
lui Liviu Olah de a renunța la botezul în aer liber la Criș. Securitatea în
cooperare cu autoritățile de la Oradea au făcut presiuni enorme pentru a-l
determina să renunța la acel botez, dar fără succes. Iosif Țon a preluat el
această problemă și a dat satisfacție Securității convingându-l pe Liviu Olah
să abandoneze botezul la râul Criș cu o zi înainte.
2. Condamnarea comitetului ALRC și denigrarea acestuia în fața
credincioșilor baptiști; lupta lui de a împiedica aderarea altora la ALRC.
Aceste acțiuni vin în contradicție cu scrisoarea anterioară scrisă împreună cu
Aurel Popescu în care cei doi salută inițiativele comitetului ALRC și afirmă că
unii au chemarea să lupte pe un front (al confruntării pe plan politic), iar
alții au chemarea să lupte pe alt front (al predicării Evangheliei).
3. Scrisoarea redactată împotriva celor arestați și condamnați la
Caransebeș, frați care și-au periclitat viața în încercarea de a elimina
amestecul autorităților în Biserica Baptistă. Pentru prima dată sub comuniști o
biserică baptistă se guverna conform cuvântului refuzând orice compromis cu
Uniunea coruptă și cu autoritățile doritoare să domine în adunarea lui Hristos.
Securitatea, conducerea locală a Caransebeșului, conducerea baptistă de la
Timișoara și de la București, toate aceste autorități au fost puse la punct
neacceptându-se amestecul lor în Biserică.
Deși inițial Iosif Țon i-a încurajat pe membrii noului comitet să lupte
pentru asigurarea funcționării autonome a Bisericii, ulterior s-a întors
împotriva acestora și i-a condamnat. În această privință poziția lui Iosif Țon
era identică cu poziția Uniunii și a Securității.
4. După ce în lucrarea din 1973 Cine
își va pierde viața a afirmat că credincioșii au datoria să se opună
amestecului autorităților în Biserică și trebuie să facă acest lucru chiar cu
prețul vieții, în 1978 Ioasif Țon a început să scrie că trebuie să ne supunem
autorităților de stat și bisericești (în măsura în care aceste autorități
bisericești erau supuse Uniunii, bineînțeles), deși acestea pot fi văzute ca
fiind abuzive în acțiunile lor. O schimbare de 180 de grade care surâdea
Securității.
5. După condamnarea noastră (a celor trei din Caransebeș: Ionel Prejban,
Petre Cocârțeu și Nicolae Radoi) la închisoare, Iosif Țon a venit la nevestele
noastre și le-a sfătuit să dea o declarație prin care să recunoască faptul că
suntem vinovați, și el se va îngriji să ne scoată afară din închisoare pe baza
acelei declarații de vinovăție. Eforturile lui Iosif Țon pe această linie sunt
identice cu cele ale Securității care ținea nevestele noastre în frig și
întuneric și le amenința cu închisoarea dacă nu dau o declarație că suntem
vinovați. Cu un an înainte șefilor greviștilor mineri din Valea Jiului li s-a cerut
o astfel de declarație pe motiv că așa vor obține grațierea, și după declarație
a urmat exterminarea lor.
4 comments:
Argumentatia dvs are puncte mai bune dar si slabe destule.
Mai intii, eu am intervenit de multe ori si in multe locuri cu un singur scop; pt a vedea daca fratele Tzon ne-a mintit spunind ca a incetat sa mai fie informator in 1973. Lucru grav daca ar fi dovezi. Numai ca inca n-am vazut dovezi. Dvs puneti problema sub forma colaborarii si nu il acuzati direct ca ar mai fi fost informator; e o diferenta de nuanta semnficativa. Repet ce-am mai spus: Mitrofan accepta ca Ton spune adevarul dar crede ca IT a mai continuat sa colaboreze fie naiv, fie intentionat sub pretentia dialogului cu autoritatile fara insa a mai fi instructura lor informativa. Accept pozitia sa, mai degraba decit pe-a dvs.
Citeva puncte slabe ale argumentatiei dvs:
1-Admiteti in alte postari inconsecventa in comportamentul/convingerile, fr. Iosif; ba abordati si aspect e ale psiholgiei lui IT. De data aceasta, analizati de parca el n-ar fi avut vreo alta preocupare decit Securitatea. Reactia Securitatii era luata in considerare de fiecare dintre noi cind ne simteam urmariti; ea nu era singura si nici macar prima prioritatea a credinciosilor. Daca era asa, IT nu i-ar mai fi calcat pe batatura dupa ’73. A facut-o!
2- Felul in care s-a purtat fata de dvs dupa arestare mi s-a parut nu numai necrestinesc dar lipsit si de omenie. N-am inteles de ce nu si-a cerut iertare pt faptul ca a justificat Uniunea ba chiar si actiunea Militiei. Nu stiti dvs cit de indignat am fost eu atunci!
3-Lasind insa la o parte aceasta atitudine si emotiile noastre, e important de vazut de ce a facut-o si daca exista dovezi ca a facut-o la comanda Securitatii. Aici sunt mai multe probleme:
-Mitrofan n-a gasit in dosare nico referire la Tzon vs. Caransebes cu tot dramatismul ei. Le-or fi distrus secursitii? Poate! NU putem trai doar pe presupuneri.
-Stiti bine ca dinsul mi-a spus ca nimeni dintre autoritati nu l-a contact vs. Caransebes ci Barbatei i-a cerut sa mearga la sotiile dvs cu declaratia la semnat. Probabil numai eu il cred sincer (partial). IT stia ca Barbatei – fost jurist- le are de la Procuratura ori Departament si ca astea erau pe placul comunistilor. El mi-a spus ca era o cerere de gratiere si ca cererile de gratiere includeau clauza recunoasterii vinovatiei (se poate sa fie adevarat). Daca eram in locul lui IT, i-as fi spus sotiei dvs ca eu n-as semna pt ca nu se poate avea incredere in promisiunile comunistilor; sau i-as fi spus sa taie clauzele cu care nu este de-acord si sa semneze cele cu care este de-acord. Ori sa se consulte cu avocatul si sa intocmeasca o cerere de gratiere noua. Sunt convins ca Barbatei i-a motivat ceva lui Ton cind i-a cerut asta (ei nu erau copii). Nu ma mir ca dvs nu veti acceptati astea. Barabatei era jurist si noi ne-am pus nadejdea-n el. Din dosarul lui Olah reiese ca B. era consultat de fr. Liviu si Tzon; el era respectat in Ro. Denuntarea, pe care el a facut-o contra dvs –alaturi de Mara, e cel mai josnic lucru pe care poate l-a facut vreodata. Desigur el ajunsese informator. Dar cei ce-l cunosc spun ca era un om mult prea moale ca sa li se opuna si n-ar fi fost bun de secretar general. Era insa destul de bonom. E posibil sa-l fi jucat ca sa va reclame ca apoi sa-i para rau si sa incerce ceva pt a corecta din pacatul facut… Stiu da dvs il credeti pe judecator care v-a spus ca Uniunea a cerut sa va inchida pe 20 ani. Evident ca eu nu cred –cu toata incarcatura emotinala a acestei discutii. Barbatei era jurist si stia cit dadea Legea pt articolul juridic la care ati fost incadrat. Nici chiar moisistii n-au fost condamnati toti la 20 ani desi asta era in ’59 si nu in ’78 si pt acuzatii mai grele decit ale dvs.
Continuare:
-Dvs l-ati chemat pe Tzon la Caransebes dar el v-a refuzat. Chiar daca relatarea lui Tzon difera de-a dvs –probabil- faptul ca n-a venit inseamna ca n-a fost de-acord cu planul dvs si ca v-a dat un alt sfat. Iata de ce el poate sa se apere: “daca ma ascultati poate nu aveati atitea necazuri”. Repet, condamn atitudinea lui de dupa arestarea dvs; ramine insa dezacordul lui cu dvs anterior sedintei de vineri seara. Oamenii pot sa aiba pareri diferite fara ca neaparat sa fie jocul Secu
-Personal, cred ca Tzon s-a foslosit de Caransebes ca sa-si reface relatiile cu comunistii; si condamn asta daca e adevarat ce presupun eu. Adica ceva de genul: “vedeti daca nu vreti sa negociati/dialogati cu mine pot aparea miscari radicale; oamenii nu pot fi opriti, etc”. E-o presupunere a mea.
-Cer iertare –am scris prea lung. Ma opresc cu o singura observatie. O stiti mai bine decit mine: in urma anchetelor s-a produs o ruptura intre Tzon si Niculescu (corectati-ma daca gresesc). Tzon a cerut ca anumite materiale sa nu mai fie difuzate in apus fara acordul celorlalti . PE drept, ceilalti s-au suparat. Dar ruptura asta poate sa fi contribuit la atituddinea anti-ALRC a lui IT. E-o preuspunere a mea. Cert e ca atunci cind tinarul student Bartos i-a spus chestia asta el s-a aparat spunind: “E-adevarat ca nu l-am consultat pe Pavel N. dar nici el nu m-a consultat cind a trimis la Europa Libera documentele”… Desigur, IT se stie apara. Nu toate dezacordurile s-au facut insa “cu fata” spre Secu…
-Ar fi multe de spus, Etc….
Multumesc pt atentia nemeritata de-a ma “posta”. Nu stiu daca se merita sa continuam “in doi”.
Vedeti dvs, poate propaganda Uniunii va fi functionat pt ca au fost pastori integri care n-au avut simpatie completa pt ce-ati facut dvs acolo. Am incercat sa-i contrazic; n-am avut succes. Nu vreau sa va trezesc emotii! Nu stiu de ce retin intilnirea cu sotia dvs. dinainte de recurs. Ii adusesem o avocata baptista. Am ascultat inregistrarea procesului facuta clandestin de Moldovan.
Emotia si durerea sorei Radoi m-a marcat pina astazi. Cind avocatul dvs a criticat faptul c-ati fost batuti, judecatorul a obiectat acru “si ce-ati vrea dvs sa faca militia daca clientii dvs s-au opus arestarii?” Avocatul a tacut milc. Nu stiu daca era acelasi judecator (completul la comunisti avea 2-3 judecatori) care s-a laudat fata de dvs dupa Revolutie, dar imi staruie-n minte vorba :”dupa plaoie, chepeneag...”.
La sfirsit, avocatul dvs a cerut ca judecatorul sa se orienteze spre o sentinta cit mai aproape de limita inferioara a prevederilor Legii nr... bla, bla, bla. Tipic pt aparare, in comunism. “De ce n-a cerut achitare? N-a vrut sa riste!” – a obiectat avocata baptista auzind inregistrarea procesului. Judecatorul si avocatul sunt de inteles...in context comunist.
Dar ceilalti?
-Condamn atitudinea lui IT; e posibil sa fi crezut relatarea lui Barbatei. Am aratat, au fost si alti pastori care au “favorizat” uniunea.
- Condamn Uniunea. Nu stiu daca ideea denuntului penal a venit de la Mara sau Barbatei (de unde as putea sti?). Spre stupefactia mea, pastorul Trifu s-a aratat nemultumit de Barbatei : “sa reclami tu fratii la Militie?”. Poate a vrut sa faca pe placul nostru, al studentilor? Nu stiu; stiu doar ca el nu s-a impacat niciodata cu prezenta unui laic printre pastori.
-Un secretar al Comunitatii de Arad –om inteligent- ne-a spus in particular. “Nu stiu ce vreti de la noi –Uniune/Comunitate-? Noi nu suntem decit cureaua de transmisie intre Stat si Biserica.” Am crezut ca-mi sar timpanele. Nici macar intre Biserica si stat? Frate Radoi, noi si ei eram in lumi paralele. Precum cablurile electrice care daca se intilnesc –din cauza furtunii- sar scintei. Numai ca aici e o problema tehnica. Anume, daca noi ii faceam pe ei tradatori, nu vroiam sa le urmam politica avea vreo logica sa asteptam apararea lor? Cind ALRC a facut unul din cele mai curajoase acte din Comunism (vezi “Opriti prigoana!”) ea ne-a depasit complet. Dar ea si-a luat soarta in propriile miini (si a Lui Dumnezeu) situatie in care Uniunea era o juicarie prea mica pt ca sa i se ceara protectia. Nici macar nu cred ca era moral sa se faca asta. La gradul lor de supunere, colaborare si complicitae cu sistemul, ce puteai astepta? Puteti sa ma injurati! Va dau un exemplu concludent. De frica, luteranii au vrut sa-l excluda pe Wurmbrand. “Vino la noi, la baptisti” – l-a chemat pastorul Cocian Martian, sincer. “Nu pot! E pestele prea mare si balta prea mica” – a raspuns Wurmbrand, amuzat. Si ce adevar! Asa si ALRC! Daca sunt de-acord cu dvs in ceva 100% sunt in urmatoarea chetie: Uniunea a incercat sa va scoata din comitet pt ca sa puna un comitet docil care urma sa va dea afara din biserica si astfel sa puteti fi arestati pt ca erati ilegali. Si daca am vreo admiratie pt vreun gest din comunism, am admiratie pt fr, Talos care, pt a evita o situatie asemanatoare, i-a primit pe Popescu & Nicolescu in biserica sa dupa excluderea abuziva din Cult. Mare gest de la un om care stia legea si care stia ce risca! In rest, oameni mici; gesturi mici egoiste, de autosupravietuire. Dar Uniunea? Habar n-am. Prezenta lui Bunaciu, care era director de Seminar si n-avea nici in clin nici in mineca cu Caransebes, ma face sa cred ca ei au fost convinsi ca se scoate Cultul in afara legii sau cine mai stie ce chestie grava de au venit toti la capatul lumii....
2 -Un incident petrecut la vreo 2 ani dupa “Caransebes”, indica ceva din filozofia lui Barabatei. Biserica Bujac fusese inchisa. A venit Uniunea/Comunitatea; sedinta cu fratii indurerati, nemultumiti. “Acceptati transferarea cladirii la Comunitate si o vom declara cladire pt arhiva. Nu va promit ca reusim dar macar nu se pierde cladirea” – a propus Barbatei. “Nici vorba” –au sarit fratii in aer. Barbatei a recurs atunci la un cliseu: “haideti atunci sa ne rugam pt ca Domnul poate face mai mult” Si a inchis discutia; nici el nu credea ce spune! Apoi a raportat ca nu se poate face nimic. Cum era bine cu cladirea? Dumnezeu stie! Dar in marginirea lor, conducatorii nostri sperau in Legi. Dar Legile erau la cheremul comunistilor. Strict juridic, situatia era asa: o mina de frati curajosi si ingeniosi au pacalit comunistii construind fara autorizatie o biserica de 300 locuri. Daca era in alt oras era darimata imediat. In Arad nu aveau curaj s-o faca! Dar in limitarile comuniste ce pueau spune ei autoritatilor ca sa obtina aprobare? Astazi, in America ti-ar fi darimat-o fara sa rasufle.
- In contextul comunist ce puteai cere de la ei (Uniune)? Tot ce sperau ei era mila comunistilor. Cu ce sa ameninte? Cu rascularea noastra? Cu Europa Libera? Helsinki? Da, cu Helsinki, puteau si trebuia! Si cu constitutia! Da-i pasa cuiva de ea? Ce-i putea capacita pe comunisti sa dea aprobari? Riscul conducatorilor baptisti de-a merge pina la inchisoare? Nu cred! Dar asta ar fi fost o marturie de crestini care “nu si-au iubit viata chiar pina la moarte”.... Well... asta e o chestiune pt eroi...Citi de astazi merg pina la sacrificiul suprem? Vorbind serios, nu cred ca comunistii ar fi dat inapoi. Dar cei din conducere ar fi fost ceea ce intelegeam noi ca se asteapta de la ei. Evident ca nu asta au inteles ei! Si la urma urmei, am avut putini martiri baptisti. Si nici pe aceia nu-i meritam. Bunaciu jubileaza: “un singur pastor a facut puscarie, Cure”. “Ati fi asteptat de la pastori sa fie super-eroi in comunism iar voi n-aveti curajul sa mustrati pe un diacon care traieste in curvie!” –ne-a luat tare un pastor roman din America fara antecedente comuniste. Si dincolo de prozaicul comparatiei, avea putina dreptate. E drept ca dvs care v–ati pus pielea in joc pt noi sa fiti dezamagiti. Dar, in final, sunt convins ca ati facut-o pt Domnul.
-ALRC ne-a aparat. Ei si-au dat seama ca asa nu se ajunge nicaieri: milogindu-te la comunisti...
-Un lucru le-as fi cerut insa conducatorilor: sa fie de partea fratilor in orice conditii si cu orice risc si nu de partea autoritatilor. Si sa nu fi fost informatori! Si nici sa dea raport la imputernicit!
-Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar pastorul Baleanu s-a laudat ca el le-a spus “Nu ne cereti noua sa inchidem bis. Nr. 4 ca nu putem s-o facem. Inchideti-o dvs cum ati inchis si Bujacul daca asta vreti”. Poate s-a laudat doar; nu stiu. Stiu c-a fost schimbat din functie si el pretinde ca din cauza ca n-a inchis bis, nr. 4, Timisoara. Nelu Tirziu stie mai multe. In final fr. Radoi, mai mult nu li se putea cere! Ba da, sa faca memorii! Sa le fi semnat toti pe cele ale “memorandistilor” si sa nu minta pe straini ca-i libertate in Ro. Ba mai puteau un lucru: “sa-si dea demisia in bloc”. Oare nu s-ar fi gasit cozi de topor?
Oricum, omeneste vorbind, creativitatea mea nu ma duce mai departe de atit in domeniul relatiilor dintre oficialii baptisti si comunisti. Recunosc ca n-am prea multa creativitate.
Post a Comment