Cum se enunță iertarea păcatelor de către slujitorii Evangheliei? O întrebare și o explicație pentru pastorul Daniel Branzai

Preotestanții au condamnat mereu și mereu pe papistași care pretindeau că ei iartă păcatele enoriașilor catolici. Papistașii și popii cred că ei au autoritatea de a ierta păcatele oamenilor. Biserica Catolică și cea Ortodoxă au făcut din iertarea păcatelor prin clerici o dogmă bisericească. Ei își întemeiază dogma iertării păcatelor pe prezumția că această autoritate a aparținut apostolilor și aceștia au transmis-o mai departe celor pe care i-au hirotonisit cu mâinile lor. Astfel ei cred că există un lanț de clerici care au deținut autoritatea iertării păcatelor de-a lungul secolelor în virtutea așa zisei succesiunii apostolice.  

Dogma susține că apostolii au avut puterea să ierte păcatele și ei au transmis această putere celor ce i-au succedat în linie directă și legală. Papistașii și popii se cred în această succesiune și prin urmare rostesc formule ca și cea rostită de pastorul Daniel Branzai la căpâtâiul lui Richard Wurmbrandt: „în Numele Domnului Isus Christos și al Bisericii Lui te iert de păcatele tale”.

Domnul Branzai se simte încolțit de cele spuse în momentul de negândire pe care l-a avut la cererea lui Richard Wurmbrandt de a-i da acestuia dezlegarea de păcate, și încearcă să justifice ceea ce a făcut cu explicații și cu citate culese de la niște credincioși care par să îi dea dreptate. „Să stâm strâmb și să judecăm drept”, spune o zicală veche a românilor. Adică să analizăm rațional dacă justificările pastorului Branzai sunt acceptabile din punct de vedere biblic. Să vedem cât de corecte sunt argumentele domnului Branzai când pretinde că a avut dreptul să se exprime așa cum a făcut-o la capul patului lui Richard Wurmbrandt.

Toți protestanții sunt de acord că textul din Ioan 20:23 în care Domnul spune ucenicilor: „Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea, vor fi ținute” se referă la autoritatea credincioșilor pe de o parte de a da asigurarea iertării celor ce cred Evanghelia și se pocăiesc, pe de altă parte de a avertiza pe cei ce refuză pocăința că rămân în starea de pierduți, indiferent ce altceva fac, o confirmare a faptului că păcatele nu le sunt iertate.

Nu aici este controversa noastră cu pastorul Daniel Branzai. Și el știe foarte bine acest lucru, dar se face că nu înțelege care este punctul de controversă.  După ce am văzut care este înțelesul spuselor Domnului Iisus și am căzut de acord în această privință, trebuie să vedem cum se aplică practic această autoritate pe care Domnul Iisus a dat-o ucenicilor și credincioșilor Săi. Aici este punctul în care intervine dezacordul nostru cu pastorul Branzai.

Noul Testament ne arată că numai Domnul Iisus a spus oamenilor: „Păcatele îți sunt iertate”, adăugând că „Fiul Omului are autoritatea să ierte” (Matei 9:1-6). Niciunul din apostoli nu a spus cuiva: „Fiule, îți  iert păcatele!”  Niciunul din apostoli nu a folosit formula domnului Branzai. Atunci de unde o are pastorul Branzai? Nu din Biblie, ci din tradiția bisericilor catolice și ortodoxe. Mai mult, nici un predicator baptist nu a folosit acea formulă, nicicând. De unde a împrumutat-o pastorul Branzai? De la papistași și de la popi. Acest lucru este clar ca bună ziua.  

Încă o întrebare se ridică vizavi de explicația pastorului Branzai că formula sa dă asigurarea iertării celui ce crede în Domnul Isus. Îl provocăm să arate o singură instanță în care apostolii Domnului Iisus au dat asigurarea iertării cu formula prescrisă de pastorul Branzai. Nu există niciuna. În Noul Testament avem cazuri de oameni evanghelizați și aduși la credința mântuitoare în Domnul Isus, dar în nici unul din cazurile expuse în Scriptură apostolii nu au folosit formula domnului Branzai.

De pildă, apostolul Petru prezintă vestea bună lui Corneliu, sutașul roman interesat de iertare și mântuire, și îi spune că oricine crede în El (în Iisus), capătă prin credința în Numele lui iertarea păcatelor. Apostolul Petru nu rostește formula papistașă adoptată și de pastorul Branzai, ci îi spune că asigurarea iertării o are pe baza faptului că toți profeții mărturisesc același lucru, anume că iertarea este obținută prin credința în Domnul Iisus. Iată în ce a constat asigurarea oferită de apostolul Petru lui Corneliu, textul Scripturii! Nu o formulă prin care omul să se erijeze în autoritate care oferă certitudini! Dar se pare că învățătura Scripturii și exemplele clare ale Scripturii nu sunt bune pentru pastorul Branzai, care încearcă din răsputeri să își susțină cu sofisme enormitatea pretenției că el are dreptul să spună: „Îți iert păcatele!”

Să mai observăm un lucru. Apostolul Pavel vorbește și el de iertarea pe care o pot primi oamenii, și spune: „Să știți fraților, că în El (în Iisus) vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care nu ați putut fi iertați prin Legea lui Moise.” Ce spune apostolul Pavel? „Sunteți iertați prin El...” Nu spune: „Vă iert și vă dezleg de păcatele voastre...”

Din nou, trebuie să remarcăm că pastorul Branzai este foarte abil în a masca lucrurile și a-și face dreptate obscurantizând problematica. El a spus lui Richard Wurmbrandt: „Frate Richard, în Numele lui Isus Hristos și al Bisericii Lui te iert de păcatele tale” Du-te în pace!” Aceasta este formula papistașă, nebiblică. Dar articolului în care se justifică el îi pune titlul „Păcatele îți sunt iertate. Du-te în pace!” și aici a schimbat diateza verbului de la activă la pasivă. În prima formulă pe care a folosit-o accentul cade pe el, pastorul Branzai, care iartă. În a doua formulă accentul cade pe faptul că omul este iertat de Domnul Iisus. Pe cine crede că prostește pastorul Branzai? De ce schimbă termenii formulei pe parcursul argumentării?

Noi nu am contestat formula: „Păcatele își sunt iertate!” ci am contestat formula: „Te iert de păcatele tale!” Nici apostolii nu au folosit această formulă, nici predicatorii baptiști nu au folosit-o, numai papistașii și popii. Și în ultima vreme Daniel Branzai. Era spre creditul său dacă ar fi admis: „Am folosit o formulă greșită!” în loc să justifice greșala pe care a făcut-o.

Iarăși, el invocă pe socrul său și sfatul acestuia care se pare că îi dă dreptate. Se pare, dar socrul său nu îi dă dreptate, căci i-a spus:  ,,Du-te. Vezi dacă mai are ceva de mărturisit, ceva păcate ascunse pe care mie îi este rușine să mi le spună. Roagă-te cu el și asigură-l de iertarea Domnului Isus, ca să poată avea pace și să moară liniștit.“  Este cazul să facem o observație necesară în acest punct:  „Asigură-l de iertarea Domnului Iisus după ce mărturisește și se roagă...” este total diferit de „Spune-i că îi ierți păcatele!” Vorbele socrului domnului Branzai nu îl justifică, ci îl condamnă. Pastorul Branzai nu a procedat după sfatul dat de socrul său în cazul lui Richard Wurmbrandt, ci a rostit formula papistașă și popească, cu care socrul său nu este nici pe departe de acord!

De ce nu poate fi pastorul Branzai onest măcar o clipă și să recunoască faptul că a greșit? Pe cine convinge modul acesta de argumentare? Doar pe cei care îi țin trena și închid ochii la gogomăniile pe care le proferează.  Este cazul ca pastorul Branzai să admită că a făcut greșeli în felul în care a vorbit și procedat. Cuvintele și procedura lui, o abatere de la Scriptură și de la practica bisericilor protestante, inclusiv cele baptiste, sunt cuvinte și procedură papistașă.

Că domnul Branzai nu poate suferi pe cei care îi arată greșelile este evident din faptul că a scos de la comentarii cele care îi sugerau să accepte că a greșit și să treacă astfel mai departe de hopul la care se afla. Cei care îl măgulesc pe pastorul Branzai și nu îi arată greșelile, nu îi sunt prieteni reali. Eu îmi dovedesc prietenia prin faptul că îi arăt greșelile pe care le face. Din moment ce greșelile sale sunt publice, trebuie să accepte critica publică. „Rănile unui prieten dovedesc credincioșia lui.”

Dacă pastorul Branzai crede că este corect când susține că are voie să folosească formula: „Îți iert păcatele”, trebuie să ne arate de ce papistașii și popii au avut și au dreptate și de ce predicatorii protestanți, inclusiv cei baptiști sunt greșiți din moment ce au refuzat și refuză să folosească formula arătată.  Așteptăm  o explicație lipsită de meandre și sofisme, o explicație în care să demonstreze că papistașii și popii au dreptate, iar predicatorii protestanți sunt în eroare când refuză folosirea formulei papistașe, dacă aceea dă asigurarea iertării.