De ce pastorul Daniel Branzai își pierde prietenii?

La șirul de amici care și-au manifestat dezaprobarea față de anumite poziții ale pastorului Daniel Branzai și dezamăgirea față de articolele domniei sale s-a adăugat recent și Barthimeu.

Oare ce se întâmplă de un pastor cu fler în vorbire, cu capacitatea de a atrage cititori și de a face prieteni, nu este în stare să mențină relații amicale de lungă durată cu oamenii principiali?

Explicația o găsim în mutația psihologică pe care au suferit-o sub comunism pastorii colaboraționiști când trebuiau să jongleze bine cele două poziții pe care le adoptaseră: una oficială (dar tot mai fictivă) de serv al Domnului, alta neoficială, dar reală, de serv al Securității. În definitiv era fățărnicie substituită caracterului. Niciun pastor care a colaborat cu Securitatea nu a putut să își mențină multă vreme respectabilitatea în fața mulțimilor. Mai degrabă sau mai târziu apăreau notele ce negau sau subminau masiv prima pretenție, aceea de serv al Domnului.

Pastorul Daniel Branzai nu a fost, probabil, colaboraționist, dar a fost prieten cu cei ce o făceau. Și-a închipuit tot timpul că poate fi atât de partea celor integri (cu care voia să se identifice), cât și de partea celor ce și-au vândut conștiința (cu care voia să mențină relații cordiale). Ambivalența sa s-a văzut pe de o parte în lipsa de angajare reală în lupta dusă de cei principiali împotriva abuzurilor comuniste la care era supusă comunitatea baptistă din România, pe de altă parte în demersurile pe care le-a făcut de-alungul anilor de a scuza pe colaboraționiști și de a rămâne amic cu toți cei compromiși, refuzând să se pronunțe împotriva acestora chiar și atunci când dovezile incriminării erau peremptorii. Până astăzi îi vine greu să spună lucrurilor pe nume. Așa se explică faptul că în situația în care țara este condusă de fiii securiștilor și cultul baptist de fiii colaboraționiștilor, pastorul Daniel Branzai poate fi afabil cu aceștia, chiar prieten. Nu își dă seama că pierde prietenia celor principiali!

Pastorii colaboraționiști voiau să fie și cu mândra și cu draga. La fel procedează domnul Daniel Branzai. Vrea să își mențină prietenia cu creștinii principiali din preajma sa, dar nu vrea să condamne pe trădători, nici să renunțe la relațiile amicale cu foștii și noii colaboratori. Se enervează când inconsecvența sa este expusă, însă nu este dispus să opereze schimbări, o neputință datorată mutației psihologice la care ne-am referit. Sub presiune crescândă recurge – uneori în extremis - la unele rectificări de suprafață care nu mai conving pe nimeni.

Dilema domnului Branzai se vede și din faptul că într-o zi publică pe site-ul său un articol pesedist, pro-diaconist, ca ulterior, sub critică, să îl înlocuiască cu unul ce face bășcălie de politicienii pe care cu o zi înainte îi periase.  Realitatea nu este că pastorul Branzai nu știe cu cine votează. El știe, dar ar vrea să mențină aparența că votează consecvent cu cei principiali, în ciuda faptului că stă la masă cu dușmanii integrității.

Motivele lui Barthimeu (enumerate tacticos într-o listă) pentru care l-a exclus de la blogurile amicale nu sunt puține, nici superficiale. Redăm câteva care ne-au făcut și pe noi să fim circumspecți și critici la adresa domnului Branzai:

…faptul că persistă să fie un prieten declarat cu o persoană care e limpede că are o instabilitate teologică și comportamentală mai mult decît evidentă;

...faptul că s-a implicat în înscăunarea unor prelați baptiști români din țara de baștină în diaspora americană a căror conexiuni cu personalități baptiste compromise moral sunt mai mult decît evidente;

...faptul că pe blogrollul domniei sale e menținut un site cu vădite valențe național-comunisto-securito-șovine;

...faptul că sub camuflajul unor termeni eufemistici a încercat să ne sugereze diluarea unei atitudini clare față de foștii, actualii și (vai! :( ) viitorii colaboratori/informatori evanghelici ai Securității respectiv SRI…

Dar să revenim la titlu. De ce își pierde prietenii domnul Branzai?

Pentru că nu este loial niciunui principiu moral incumbat într-o prietenie reală. Prietenii subscriu împreună la un cod etic pe care îl observă, cel al integrității; luptă pentru ceea ce este drept și au curajul să condamne ceea ce este greșit; se susțin unii pe alții, nu se subminează;  sunt fideli unii altora, și nu se asociază cu detractorii prietenilor lor; se respectă reciproc, nu iau în bășcălie pe amicii lor când primesc un cuvânt de mustrare din partea acestora; au un cuvânt pe care te poți bizui etc.

Probabil lucrul care dezamăgește cel mai mult în cazul pastorului Daniel Branzai este instabilitatea de care dă dovadă când trebuie să stea pe poziție și să sufere împreună cu cei care l-au declarat și considerat prieten. Drumul de mijloc - fără angajare, indecizia și oportunismul, dorința de a fi și cu mândra și cu draga îi subminează caracterul și îi îndepartă pe amici. A se vedea și un articol mai vechi ce demonstrează cele spuse:

http://radoinicolae.blogspot.com/2014/05/viteji-dupa-razboi.html

Iată de ce pastorul Daniel Branzai își pierde prietenii! Iată de ce este într-o căutare permanentă de noi prieteni, adică persoane care să nu fi ajuns să îl cunoască îndeaproape.