Pastorul Busuioc este
alertat că urmează să îmi public memoriile legate de Caransebeș 1978 și dorește să se asigure că nu dau în vileag numele celor
ce au jucat un rol nefast în toată istoria persecuțiilor Biserciii Baptiste din
Caransebeș între anii 1977-1982.
El însuși mi-a scris ceva
despre acele evenimnte, în care promovează idea că toată persecuția s-a datorat
unui singur individ, membru al Bisericii, membru în comitetul Bisericii până în
februarie 1978, agent de Securitate, pion al vânduților de la Comunitatea
Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă de la București etc.
Pastorul Busuioc îl
identifică pe acel individ ca „fratele X”, și nu are curajul să îi spună pe
nume. Deh, ar putea supăra anumite rudenii ale vândutului. În rest? Pastorul
Busuioc nu vede la conducerea Comunității de Timișoara și la conducerea Uniunii
din București decât oameni admirabili, onești, cinstiți, bine intenționați,
care au avut un singur cusur: au fost informați greșit de „fratele X”. Și cu
informația greșită au venit la Caransebeș să îndrepte lucrurile… Atât!
Chiar și Iosif Țon este
prezentat ca unul care a susținut lupta Comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș
ales în februarie 1978 (Comitet ce refuza prezența împuternicitului la
ședințele sale și respingea amestecul autorităților în deciziile Bisericii).
Astfel, pastorul Belciu Busuioc pretinde că Iosif Țon ar fi susținut că
„Biserica a ales comitetul și numai Biserica îi poate demite!” implicația fiind
că cei de la Timișoara și București nu pot schimba Comitetul Bisericii, nu pot
anula o decizie luată de Biserică! Ori Iosif Țon venise în seara aceea la
Caransebeș tocmai pentru a schimba hotărârea Bisericii care reconfirmase
comitetul! Și de ce Adunarea Generală a reconfirmat comitetul? Pentru a arăta celor
de la Timișoarea și București că Biserica ce i-a ales în februarie 1978 nu vrea
să accepte cererea samavolnică a conducerii Comunității de la Timișoara să
schimbe comitetul Bisericii!
Ca să încurce lucrurile,
pastorul Busuioc mai pretinde că la Adunarea Generală a Bisericii Baptiste din
Caransebeș din iulie 1978 Biserica a decis, ca să împace pe cei de la
Comunitatea Baptistă din Timișoara ce cereau acest lucru, să dea pozițiile de
secretar, casier și diacon la trei bătrâni din vechiul comitet, compromiși de
ani de zile! Aceștia ar fi fost forul care să ne reprezinte Biserica. Așa că
atunci când pastorul Belciu Busuioc spune că Iosif Țon a pretins ca hotărârea
Bisericii să fie respectată, nimeni nu știe la ce s-a referit: La comitetul
fantomă, care nu a fost ales niciodată, ci numai în imaginația pastorului
Busuioc? Sau la comitetul real al Bisericii, ales în februarie 1978 și
reconfirmat în acea ședință, deoarece Biserica nu a vrut să facă pe placul
Comunității să dea jos un Comitet ales statutar? Confuzia și echivocul au fost
unelte apreciate la cei care au slujit Securității. Puteau astfel să evite responsabilitatea
pentru ceea ce au spus!
Noi i-am trimis
pastorului Busuioc un fragment ce redă o discuție de la Los Angeles din 1994 la
care au fost prezenți printre alții pastorul Liviu Țiplea, pastorul Belciu Busuioc,
pastorul Iosif Țon și subsemnatul. Acolo, în acea discuție, pastorul Busuioc a
spus răspicat că el l-a admonestat pe Iosif Țon cu cuvintele: „Biserica i-a
ales și numai Biserica îi poate da jos,” ceea ce însemană că a stat împotriva
dorinței lui Iosif Țon de a înlătura comitetul ales al Bisericii. Realitatea
este că acum pastorul Busuioc încearcă să îl scoată basma curată pe Iosif Țon
și pe ceilalți trădători ai fraților ce au acționat împotriva Bisericii. Nu
găsim decât o explicație: Pastorul Busuioc a avut un rol în cele ce s-au
întâmplat la Caransebeș în octombrie 1978 și în cele ce au transpirat după
venirea lui la Caransebeș ca pastor la începutul anilor 1980.
În ce privește
evenimentele din octombrie 1978 când noi am fost arestați și încarcerați,
pastorul Busuioc a decis că era mai bine să se țină la distanță, deși noi îl
alesesem ca pastor, fiind convinși că va sta pe poziție pentru adevăr și dreptate.
Ce s-a întâmplat cu pastorul Busuioc după acea Adunare Generală a Bisericii din
iulie 1978 putem doar bănui. Cert este că ulterior a refuzat să se mai implice
în lucrarea Bisericii și a stat în tăcere când am fost arestați și încarcerați.
Nu și-a ridicat vocea să condamne nedreptatea și trădarea de care am avut parte
prin reprezentanții baptiștilor de la Timișoara și București. De asemenea, nu a
luat atitudine nici față de scrisoarea prin care Iosif Țon din noiembrie 1978
ne-a calomniat.
Devenit pastor al
Bisericii Baptiste din Caransebeș prin 1981 sau 1982, a colaborat cu oamenii
care ne-au trimis la închisoare, a exclus din Biserică pe cei care au încercat
să fugă în Apus și a condamnat pe cei care doreau să părăsească țara.
Interesant că atunci când el a plecat din țară, pentru sine a pretins că are
călăuzire din partea lui Dumnezeu, să plece de la o Biserică de sute de membri
la una mică în Australia. Tot în decada anilor 1980 a fost promovat ca
Vicepreședinte al Cultului Baptist din România și a început să facă o serie de
călătorii în Vest. Acolo spunea că creștinii din România se bucură de
libertăți, iar cînd se întorcea în România spunea cât de rea este societatea
Apusului. Toate acestea sunt dovezi ale colaborării sale cu Securitatea. Dacă
nu este adevărat îl rugăm să dea o declarație prin care să spună că nu a semnat
un angajament de colaborarea cu autoritățile, că nu a dat declarații Securității,
că nu s-a dus săptămânal așa cum făceau păstorii lipsiți de integritate (luni dimineața
mai ales) la sediul Securității sau al miliției să dea rapoarte despre
activitățile Bisericii. Îi vom publica declarația pe blog.
Până atunci, îi cerem să
ne dea voie să nu îl credem pe el, ci pe cei peste 300 de membri care au fost
prezenți și neagă faptul că cei trei bătrâni trădători ar fi fost reinstaurați
în Comitetul Bisericii. Dacă cei trei ar fi fost restaurați în funcțiile de
conducere ale Bisericii ca și for reprezentativ al Bisericii în relațiile cu
Comunitatea și Uniunea, cum se face că între 13-15 octombrie 1978 nu au fost ei
cei ce au reprezentat Biserica interacționând cu vânduții Cultului veniți
să ne destituie, ci noi, comitetul ales în februarie 1978?
Probabil că ceea ce are
în minte pastorul Busuioc este faptul că imediat după arestarea noastră și
eliminarea din membralitate a celor ce au refuzat să adereze la reorganizarea
Bisericii, pastorul Ieremia Gavagină a preluat conducerea Bisercii Baptiste din
Caransebeș și a instalat la cârma bisericii pe cei trei compromiși de care
vorbește pastorul Busuioc.
Iarăși, pretenția lui ca
noi să nu publicăm nume (și să nu arătăm faptele trădătoare ale celor ce, deși
pretindeau că ne reprezintă drepturile în fața autorităților, de fapt au
persecutat pe credincioșii din România sub Ceaușescu), sub motiv că aceasta ar
fi vorbire de rău, este ridicolă. El insistă să spună că Richard Wurmbrandt nu
a expus pe nici un trădător de frați, și că la fel trebuie să o facă și alții,
dar uită intenționat faptul că Richard Wurmbrandt nu a fost trimis la
închisoare de „frații” noștri, ci de autorități, pe când noi am fost trimiși de
cei promovați la conducerea Cultului Baptist, cei din Timișoara în cârdășie cu
cei din București.
De ce o fi având atâta
sensibilitate pastorul Busuioc față de trădători sau eretici, cum este Iosif
Țon la ora actuală? De ce insistă să nu publicăm nimic cu nume, și nu vede că
alți păstori ca Liviu Olah, Daniel Branzai, Ioan Brisc, Florin Filip, Marius
Curceru, Daniel Chiu, Paul Negruț și alții au arătat deschis ereziile lui Iosif
Țon, nesfiindu-se, și bloguri ca Centrul
de istorie și apologetică, Barthimeu
și Vestea Bună dau publicității
informații inedite legate de persecuțile suferite de creștinii din România din
cauza fraților mincinoși? Noua generație are nevoie să fie informată cu privire
la fenomenul colaboraționist, căci numai așa va cunoaște suferința îndurată de
oamenii nevinovați ai lui Dumnezeu din cauza lașității și trădării celor ce
trebuiau să îi apere, și numai așa se vor întări să rămână fideli Domnului
atunci când la rândul lor vor fi trădați de oportuniști. Că Iuda nu va dispare
niciodată dintre frați.
Nu, nu facem un serviciu
lucrării lui Dumnezeu dacă tăcem și acoperim faptele de trădare ale celor ce au
vândut pe frații lor autorităților comuniste. Și cei neregenerați recunosc
faptul că vinovăția trădătorilor a fost mai mare decât a torționarilor.
Opinie radicală: cred că
informatorii sînt mai vinovați decât ofițerii de Securitate
Probabil că fiii luminii
ar trebui să învețe de la cei care nu au ajuns la lumină!
No comments:
Post a Comment