O şedinţă „sfântă” Rubrică întreținută de Ioan Târziu

În documentul pe care îl veţi parcurge (credem că fără oprire), veţi vedea cât de bine se armonizează „creştinismul” cu comunismul, mai ales când reprezentanţii acestor poziţii sunt în bune relaţii, aşa cum erau „liderii” baptişti cu împuterniciţii guvernului. Armonioasa lor colaborare şi „părtăşie” a rămas imortalizată de un proces verbal scris de fratele Viorel Vuc, diaconul Bisericii Baptiste din Caransebeş care a avut „fericirea” să se găsească la întrunirea reprezentanţilor celor două religii. Veţi citi despre păstori cari aveau năzuinţa nobilă să se numească fraţi cu Ceauşescu (deşi, fără să ştie, în realitate erau), şi aceasta deoarece „au îndurat” aceleaşi persecuţii în care „creştinii” şi comuniştii au fost alături unii de alţii; veţi vedea cum datorită „smereniei” unii păstori nu s-au crezut vrednici să se declare fraţi cu Ceauşescu, deşi erau; veţi citi despre unitatea celor două „religii” văzută în faptul că unii păstori creau programe culturale pentru uzul celor de la căminul cultural; veţi citi despre modul  cum „liderii” baptişti şi-au făcut mea culpa pentru că nu au trimis telegrame de felicitare lui Ceauşescu, şi cum şi-au reproşat că rugându-se ca Dumnezeu „să dea minte” lui Ceauşescu au luat numele acestuia din urmă în deşert (să citeşti şi să te cruceşti!); veţi citi despre referatul politico-social citit de secretarul cultului (care a durat 35 de minute plus o oră şi jumătate de elogii pentru preşedintele Ceauşescu) şi despre referatul despre rugăciune (aţi citit bine!) care a durat 15 minute, şi despre care nu a mai fost (ne)voie să se discute! Veţi vedea cât de mult iubeau pe fraţi şi cât de adânc simţeau cu Bisericile „liderii” de la Comunitatea Baptistă de la Timişoara şi de la Uniunea de la Bucureşti, şi cum se „jertfeau” pentru interesele acestora! Când veţi ajunge la sfârşitul documentului veţi constata cine pe cine slujeşte! Şi vă veţi întreba dacă acei „lideri” ai baptiştilor au cunoscut vreodată pe Dumneze

Pentru că unii cititori nu au putut descifra prea bine textul procesului verbal redactat de fratele Viorel Vuc pentru şedinţa de „orientare” a Comunităţii din Timişoara de la 23 februarie 1978, am găsit potrivit să transcriem textul şi să facem „disecţie” pe text.

Pagina 1

Secţia Caransebeş

- Vuc Viorel

- Cocîrţeu Petru

- Teleagă Ion

- Rădoi Nicolae 

            Şedinţa Comunităţii din Timişoara (DE ORIENTARE ? ?) din 23 febr. 1978

La început s-a ţinut o scurtă oră de rugăciune de fr. Ciortuz, iar la cântări a fost fr. Rîncu.

Şedinţa propriu-zisă a început la ora 10.30 (dimineaţa). La masa de unde se oficiaza „Cina Domnului” în Biserica Nr. 2 din Timişoara, a urcat următorul prezidiu (de a stânga la dreapta): fr. Trifu, fr. Băleanu, fr. Bărbătei, fr. Mara, fr. Grecu, fr. Romînu, fr. Mike Bella, şi împuternicitul jud. Timiş: Ţeperdel şi împuternicitul jud. Caraş: Pîrneci.

Prima pagină menţionează patru fraţi din comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş care au fost prezenţi la şedinţa Comunităţii. Unul din cei patru (Viorel Vuc) este persoana care a redactat procesul verbal în folosul Bisericii din care făceau parte. Ceilalţi trei sunt martori şi astăzi că fratele Vuc a redat fidel conţinutul şedinţei şi nu a exagerat în nici un fel. De fapt fratele Viorel Vuc este un om integru, care, atunci când depune mărturie despre acele timpuri, nu se sfieşte să îşi arate ezitările şi temerile pe care le-a avut în împrejurările de care vorbeşte (a se vedea mărturia lui cu privire la cele petrecute la Caransebeş aşa cum a redat-o Daniel Mitrofan la CENTRUL DE ISTORIE ŞI APOLOGETICĂ).

Şedinţa a căpătat denumirea de Conferină de orientare(orientare?!... dar în ce sens?!...) care avea următoarea ordine de zi:

a.      Referat cu caracter social

b.      Discuţii pe marginea acestui referat

c.       Referat doctrinar

Referatul social a fost prezentat de fr. Paul Bărbătei şi avea tema: „Doctrina preşedintelui R.S.R., tov. N. Ceauşescu” Referatul (citit) a durat 30-35 minute.) În acest referat s-au folosit toate superlativele de glorificare a preşedintelui de la început pînă la sfîrşit.

Păstori des-orientaţi

Predicatorii au fost aduşi la un curs de orientare. Fratele Viorel Vuc întreabă, pe bună dreptate, ce orientare? Se vede că acei predicatori erau des-orientaţi, şi aceasta datorită faptului că în loc să îşi asume datoria de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu fără teamă, au acceptat să stea la masă cu Ispititorul, uitând de versetul care spune că frica de oameni este o cursă. Urmarea a fost că „au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci”(Romani 1:25).

Doctrina de căpătâi a unor păstori

Domnul Isus vorbea de „urâciunea pustiirii aşezată în locul preasfânt.” Putem vizualiza această urâciune a pustiirii nu numai din faptul că nişte atei au fost aşezaţi la amvonul Bisericii, ci mai ales din faptul că acei care trebuiau să sfinţească locul, l-au spurcat cu discursurile lor vecine cu blasfemia. Secretarul general al Cultului Baptist, Paul Bărbătei nu s-a sfiit să citească de la amvon „Doctrina preşedintelui R.S.R., tov. N. Ceauşescu” epuizând superlativele limbii române în caracterizarea unei bestii cu chip uman. Ceilalţi predicatori s-au întrecut în a aduce osanale aceleiaşi bestii.

După referat au urmat discuţii cu privire la referat şi au durat 1 oră şi 35 min. La discuţii s-au înscris următorii fraţi: Bîtea, Seracin Valeriu, Varga, Ciortuz, Rîncu, Stanca, Turcu, Craioveanu, Băleanu, Romînu, Mara, iar la urmă a vorbit Ţeperdel (împuternicitul jud. Timiş).

Pagina 2

Fr. Bîtea arată că dînsul se poate denumi fratele lui N. Ceauşescu, căci vîrsta este aceeaişi şi că peste cîteva zile va împlini şi el 60 de ani. A arătat şi persecuţiile din regimul lui Antonescu.

Fr. Seracin Valeriu, diaconul Bis. din Vălişoara de lângă Caransebeş, se numeşte şi el pe drept cuvînt, fratele lui N. Ceauşescu, motivînd că a împlinit 60 de ani cu 4 zile înainte ca preşedintele statului şi că şi el a suferit aceleaşi necazuri şi persecuţii ca N. Ceauşescu. El spune că creştinii au fost întotdeauna alături de comunişti şi în ilegalitate, îndurînd aceleaşi greutăţi. El insistă şi spune: „fraţilor dar şi azi noi suntem alături de ei”! Eu am fost atunci cînd comuniştii erau în ilegalitate, secretarul unei organizaţii comuniste, soţia mea a fost deputată în uniunea femeilor, iar primul creştin din satul meu a fost şi primarul satului. Înrudirea cu comuniştii se păstrează şi azi. De pildă, brigada artistică a căminului cultural din Vălişoara a prezentat acum recent, un program al cărui conţinut l-am compus eu. Şi chiar acum cînd am plecat la Timişoara la această şedinţă, m-am oprit cu maşina şi am dat un nou text ptr o altă brigadă artistică. Noi nu refuzăm cînd ni se cer să-i ajutăm în diferite activităţi: culturale, etc.”

Varga arată cum astăzi faţă de trecut există libertate „aşa încât copiii mei nu simt că trăiesc printre romîni” (el este maghiar) După ce a mai adus multe laude de felul acesta el şi-a exprimat dorinţa în faţa lui Mara şi a împuternicitului de a i se aproba autorizaţia de construcţie a Bisericii sale, dintr-o localitate de lîngă... (Timişoara).

Fraţi cu persecutorii lui Hristos

Valeriu Seracin nu ascunde faptul că era membru în partidul comunist şi se umflă de mândrei că a compus materialul pentru brigada artistică a comunei sale, dar nu ne spune concret despre conţinutul materialului! Care să fi fost acesta? Nu e greu de ghicit! Dacă la o şedinţă a Comunităţii Baptiste a adus atâtea laude „conducătorului preaiubit” nu ne putem decât imagina adularea adusă de acelaşi personaj lui Ceauşescu la căminul cultural al comunei!

Oare de ce or fi râvnind acei păstori să fie fraţi cu Ceauşescu? Probabil că vor fi vrând să aibă parte de soarta lui! Oricum, fraţi au fost. Fraţi de necredinţă şi de hulire a Numelui Domnului. Şi dacă nu s-au pocăit înainte de trecerea în veşnicii (ceea ce este foarte probabil, din moment ce nu au mărturisit acest lucru), vor fi fraţi cu Ceauşescu pentru veşnicie!