Cine poartă responsabilitatea pentru cei 140?

Cine poartă responsabilitatea pentru cei 140?

140 de persoane au fost date afară din Biserica Baptistă din Caransebeş în urma arestării şi condamnării la închisoare a celor trei membri din comitetul Bisericii (Ionel Prejban, Petre Cocârţeu şi Nicolae Radoi), care nu au permis amestecul autorităţilor în problemele interne ale Adunării Domnului.

Cei de la Uniunea Baptistă au afirmat (în acord cu adevărul lor, sau probabil al partidului) că doar 5% din membrii Bisericii au fost de partea comitetului ales în februarie 1978. Să facem un calcul simplu. La 450 de membri cât avea Biserica Baptistă din Caransebeş atunci, 5% ar fi însemnat 23 de personae. Dacă aceasta a fost realitatea, de ce au fost excluşi din Biserică 140 de persoane? Poate ne răspunde Ioan Bunaciu, cel care împreună cu Paul Bărbătei au făcut o listă cu cei care erau loiali Uniunii şi partidului, pe care i-au declarat membri ai noii adunături. Printre semnatari au fost cei disciplinaţi de Biserică pentru beţie, imoralitate, etc. Ei au devenit din nou membri prin semnarea noii liste a lui Bărbatei şi Bunaciu, ceea ce este o altă încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii. Cei care nu au semnat, ci şi-au afirmat loialitatea faţă de Biserică şi faţă de comitetul ales statutar au fost excluşi! Acelaşi Bunaciu a apelat la relaţiile sale din America, la agentul securităţii Arsenie (care este pomenit în Cartea lui Pacepa, Orizonturi roşii), ca să ducă şi acesta o muncă de lămurire a comunităţii româneşti din Statele Unite că cei trei erau inamici ai Domnului şi ai Partidului (nu au menţionat care domn, dar când e vorba de partid ştim, pentru că era numai unul în România). Conlucarea frăţească a lui Bunaciu cu Arsenie fusese iniţiată cu mult înainte, dar acum era reînnoită, în faţa primejdiei comune. Bineînţeles că Arsenie s-a pus imediat pe lucru, având sprijinul con-fraţilor trimişi în Statele Unite de partid şi care erau şi ei în funcţii de conducere în Asociaţia Bisericilor Baptiste din SUA şi Canada.

Cine poată responsabilitatea eliminării acestor membri ai Bisericii Baptiste din Caransebeş şi păstrarea lor în starea de excluşi pe o periaodă de trei ani? Nu este uşor de răspuns la această întrebare, deoarece persoanele responsabile au făcut „totul” pentru a-şi ascunde acţiunile şi a evita asumarea responsabilităţii.

Imediat după arestarea celor trei menţionaţi mai sus, Ieremia Gavagină a început lucrarea de „pastorat” mergând din casă în casă, încercând să determine pe membrii Bisericii să condamne pe cei trei, şi să ceară să fie puşi pe lista nouă a „membrilor” Bisericii. (Înainte nu a avut vreme să viziteze pe membrii Bisericii, dar atunci şi-a făcut timp!). În faţa insuccesului de care s-a lovit, cei 140 au fost excluşi. A fost instalat un „nou comitet” de fapt format din vechii membri, din care cel puţin patru erau colaboratori ai securităţii. „Noul” secretar al Bisericii, George Dancea, a dovedit şi el zel în excluderea celor 140, fiind de acord cu toate cerinţele autorităţilor şi implementând cererile acestora fără şovăială. Împreună cu Ieremia Gavagină a reprimit în Biserică pe cei disciplinaţi de comitetul anterior pentru beţie şi imoralitate. 

Văzând că Ieremia Gavagină nu are şanse să „păstorească” Biserica, autorităţile au adus nu alt păstor, pe fratele Viorel Clintoc. Acesta, pe toată perioada cât a fost păstor, a vrut să primească înapoi pe fraţii şi surorile ce fuseseră daţi afară samavolnic de trădătorii cultului, dar a fost împiedecat pentru o perioadă de oamenii regimului plasaţi în comitet. Ştia cine are dreptate, ştia ce ar fi trebuit să facă. După ce a dat afară din Biserică pe câţiva din cei ce trăiau în păcat, fratele Viorel Clintoc a început procesul reprimirii celor excluşi. Se pare că şi securitatea avea de acum interesul ca excluşii să fie reprimiţi.  În momentul în care cei 140 s-au orientat să deschidă o altă Biserică într-un cartier al oraşului (Balta Sărată), securitatea a intervenit, înţelegând implicaţiile, şi a ordonat păstorului şi celorlalţi din comitet, să reprimească pe cei excluşi în ciuda faptului că aceştia au refuzat să îşi recunoască „păcatul” refuzului de a cooperara cu autorităţile.

În locul lui Viorel Clintoc a fost adus ca păstor Belciu Busuioc, cel care în 1978 declarase că noul comitet al Bisericii a fost ales statutar, contrazicându-l pe Iosif Ţon ce insista (la presiunile securităţii) pentru  alegera unui alt comitet. 

Pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor de partid, executorii au fost răsplătiţi şi avansaţi pe măsură. George Dancea a fost trimis în Statele Unite pentru a prelua conducerea Asociaţiei Baptiste din SUA şi Canada, ca să o ducă pe alte culmi, iar Ieremia Gavagină a fost trimis în Australia pentru a sluji şi acolo interesele poporului român. După ce George Dancea a cârmuit cu multă iscusinţă vasul Asociaţiei, fratele Daniel Branzai a preluat sarcina grea a conducerii de la acesta, continuând deriva începută în vremuri imemoriale, (când conducătorii preaiubiţi ai Asociaţiei erau una cu conducătorii preaiubiţi ai Uniunii).