Cu Ponta pontifii pocăiților se pârlesc - Cu Domnul au viitorul asigurat, dacă manifestă curajul încrederii în El

Suntem mereu într-o dilemă când este vorba de relațiile noastre, ale pocăiților, cu cei puși în dregătorii. Cântărim și iarăși măsurăm modul în care trebuie să îi tratăm pe aceștia, fără a găsi măsura ideală.

Recunoaștem că toate guvernele sunt așezate de Dumnezeu și că avem datoria să ne rugăm pentru cei ajunși în poziții de autoritate politică. În același timp suntem chemați să spunem răului rău și binelui bine și să votăm (când trăim într-o democrație) pe cei care subscriu la valorile morale iudeo-creștine.

O instituție ce oferă pregătire teologică generației ce se ridică trebuie să aibă atât o poziție echidistantă vizavi de grupările politice angajate în lupta pentru guvern (pe care să le evalueze prin prisma obiectivă a eticii biblice), cât și o procedură stipulată oficial în privința felului în care tratează personalitățile politice ale vremii. Fără acestea are șanse mari să dea aparența tratării preferențiale a unor politicieni corupți angajați într-un proces electoral la fel de corupt.

Primirea la Universitatea Emanuel din Oradea a premierului Victor Ponta a fost una din acțiunile hazarduoase în care Universitatea s-a angajat pripit fără a calcula pagublele pe care le va incumba prin vizita respectivă. Mulți s-au întrebat: „Au ajuns pocăiții să susțină (conștient sau inconștient) politicieni de stânga compromiși din punct de vedere moral?” 

O greșală recunoscută este pe jumătate iertată. O greșală la care se lucrează pentru a fi îndreptată este salutară pentru imaginea celui ce a făcut-o. Culpa Universității Emanuel ar fi iertată imediat dacă unul din reprezentanți ar recunoaște sincer că s-a procedat greșit. Greșala ar putea fi, probabil, reparată de data aceasta prin invitația celorlalți candidați prezidențiali la Emanuel, și prin precizarea oficială a felului în care Universitatea va proceda în viitor față de cei aflați în posturi politice sau în curse electorale.

Deplângem lipsa de clarviziune a celor din conducerea Universității Emanuel din Oradea sperând totuși că viitorul va dovedi că acțiunea respectivă nu a fost programată din calcule legate de frica pierderii acreditării sau din dorința obținerii unor fonduri guvernamentale. Altfel, pârleala va fi pe măsură. Vai de cine se încrede în om și se bizuie pe un om și își abate astfel inima de la Domnul, căci este ca un pom în pustie ce nu vede venind izbăvirea, ci urmează cu certitudine să se usuce! Cuvintele lui Ieremia (17:5-6) ar trebui să răsune puternic în urechile celor de la Emanuel. Numai cine se încrede în Yehova va vedea ape roditoare la rădăcini și fructe reale pe ramuri. Frica de oameni a fost și va rămâne o cursă primejdioasă din care scapă doar cei ce au curajul să se încreadă în Domnul.