Friday, October 24, 2014

Candidatului Ponta cu iubire...

Mai mulți prieteni mă îndeamnă să postăm și noi scrisoarea domnului Gabriel Liiceanu (Fie-vă milă de noi, domnule Ponta) adresată primului ministru (îndrăgi-l-ar ciorile) ce are ochii la președenția României. E nevoie să fie citită de cât mai mulți români ce vor merge la urne în 2 noiembrie, deoarece este previzibil că domnul Ponta nu o va citi, sau dacă o va face nu va da urmare sfatului ce i se oferă. Rămâne în sarcina electoratului românesc să refuze alegerea unui socialist pus pe răfuială cu statul de drept. Domnul Ponta, fiu al nomenclaturii post-decembriste, se aseamănă așa de bine cu personajul de care Iisus a spus că „de Dumnezeu nu se teme și de oameni nu îi este rușine.”

Portret „fenomenologic” (în formă de epistolă) al unui candidat la președinția României

N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.
Nu știu dacă m-am așezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenței?) să scriu o scrisoare cuiva. Deși este, după cum vedeți, o „scrisoare deschisă”, îmi imaginez tot timpul, scriind, că sunteți singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzația, începând să scriu, că e ca și cum vom sta de vorbă singuri, privindu-vă în ochi și căutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima fărâmă de receptivitate din ființa cuiva. Altfel spus, deși suntem pe scenă, am uitat de sală înainte de a începe spectacolul.
Aș vrea să știți de la bun început că nimic din ce-am să vă spun nu e menit să vă jignească. Nu de un „pamflet” e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât să descrie. Voi încerca să vă plimb prin față o oglindă, în speranța că ați putea fi dispus, fie și o clipă, să deslușiți în ea imaginea celui care, candidând, își propune să conducă o țară. Vă las să judecați apoi  dacă, punându-vă în locul meu, v-ați da sau nu pe mâna lui. (citiți toată scrisoarea)



3 comments:

Anonymous said...

era mai bine fara paranteza /indragil-ar ciorile/

Anonymous said...

urat din partea dumneavoastra. expresia indragil-ar ciorile se continua cu -si spanzuratorile-
urarea aceasta nu va face cinste , si nici Domnului

Radoi Nicolae said...

Eu nu am spus ceea ce spuneți. Completarea vă aparține în sensul că ați adus-o pe tapet. Eu am folosit doar o expresie a dezamăgirii și disperării românilor în fața politicienilor corupți ce strică fața țării.
Ce părere aveți de urările din Psalmul 55:15 sau 109:8? Oare acestea fac cinste Domnului, după opinia dvs.?