Am relatat în articolele anterioare că în noiembrie 1985
autoritățile comuniste au adăugat la palmares distrugerea încă a unei case de
rugăciune din România, clădirea Bisericii Baptiste din Blaj. Dărâmarea venea în
urma colaborării păstorului Bisericii, domnul Constantin Chisăliță, cu
Securitatea, care l-a răsplătit imediat cu o vizită în Statele Unite. Nu era o
vizită obișnuită, ci una de lucru, deoarece răsplătitul urma să strângă
informații despre diaspora romînească din această zonă a lumii. Cert este că a
plecat înapoi cu buzele cam umflate, din moment ce noi, reprezentanții
ALRC-ului, am refuzat invitația de a ne întâlni cu el. Poate a avut mai mult
spor la tragerea de limbă a unor camarazi camuflați, așa cum era el, de care nu
ducea lipsă America anilor 1980.
După căderea lui Ceaușescu, colaborarea fructouasă dintre
domnul Chisăliță și Securitate a continuat în urma cererii acestuia, la nivele numai
de el știute. Știm că prin lucrătura Securității pe baza mașinațiilor sale și datorită
influenței ce o avea la nivelul comunității baptiste pe care o conducea (citește
„trăda”) cu diplomație, a distrus cariera politică a unor credincioși care
ajunseseră să ocupe, printre altele, funcția de primar al orașului Arad. Uneori,
în cercuri mai restrânse se lauda cum a pus la pământ un primar pocăit, ca în
felul acesta să ofere funcția unuia uns cu toate unsorile, dar care îi
promisese o influență mai mare în cercurile politice.
Nu ar strica dacă colaboratorul de bună voie al
Securității ar fi observat sfârșitul de cale al celor ce și-au întins mâna
să se atingă de lumina ochilor Domnului. Bunăoară, știm că
secretarul de partid al orașului Blaj, domnul Gheorghe B., absolvent al mai
multor facultăți cu profil politic la Academia Ștefan Gheorghiu, omul cu care
domnul Chisăliță a lucrat în cârdășie și a fost probabil cel mai vinovat de
dărâmarea casei de rugăciune, la zece ani după ispravă se plimba de unul singur
prin cimitir, și nebun, repeta anumite cuvinte ce demonstrau culpabilitatea
mare ce a adunase în decursul anilor în lupta împotriva celor credincioși. Mai
ales, că credincioșii baptiști ai Blajului, după ce clădirea Bisericii le-a
fost distrusă, s-au adunat sub cerul liber timp de patru ani. Trădătorii nu pot
avea o răsplată mai mică decât împotrivitorii pe față și dușmanii declarați ai
credinței creștine. Domnul Chisăliță ar trebui să știe că moara lui Dumnezeu macină
încet, dar dacă ești prins în încleștarea ei fără pocăință, s-ar putea să ajungi
mai prăfuit și mai nivelat decât o casă
de rugăciune dărâmată cu furie.
No comments:
Post a Comment