Cum a silit Dumnezeu pe trădătorii fraților și pe securiștii prigonitori să asculte cuminți la o predică a celui pe care îl prigoneau

Ziua de 15 octombrie 1978 a rămas memorabilă nu numai în istoria Bisericii Baptiste din Caransebeș, ci și în istoria luptei pentru recunoașterea drepturilor religioase ale baptiștilor și a altor grupări evanghelice din Romînia ceaușistă. De peste șapte luni Biserica Baptistă din Caransebeș, care alesese în luna februarie un comitet după principiile Scripturii, refuza orice amestec al autorităților în problemele interne ale congregației.

În 13 octombrie au venit toți greii la Caransebeș pentru a pune la punct comitetul Bisericii. Printre grei se numărau cei din conducerea Uniunii Cultului Baptist, cei din conducerea Comunității Baptiste din Timișoare, precum și secretarul de partid al orașului, inspectorul de culte alături de milițieni și securiști. Toți au jurat că nu ne vor permite să aivem botez în duminica aceea cu slujitorii desemnați de Biserică, ci au planificat în amănunt ca botezul să fie înfăptuit de oamenii partidului. Cel ales pentru a oficia botezul a fost pastorul Ieremia Gavagină, șeful de la Timișoara, care slujea cu devotament cauza partidului în Cultul Baptist.

Începând de sâmbătă seara până spre dumincă dimineață milițienii și pompierii adunați de autorități au umplut bazinul baptistierului cu apă caldă pentru botez. Haina de botez a păstorului a fost spălată, apretată și călcată pentru ca Ieremia Gavagină să o poată folosi la botezul pentru care fusese desemnat. În jurul orei nouă dimineața, drumurile spre biserică și ușa bisericii erau păzite de milițieni și securiști ca nici un membru al comitetului Bisericii să nu poată intra și să schimbe ceva din cele hotărâte la ședința de partid. Înlăuntru erau organele de ordine comuniste precum și 15 păstori ai cultului ce slujeau cu scumpătate cauza partidului și jubilau în așteptarea umilirii comitetului. Numai că Dumnezeu are surprize mari pentru cei ce se tem de oameni și nu de El.

Noi am venit prin grădina Bisericii, am intrat în sala din spate a Casei de Rugăciune unde era haina de botez, i-am spus lui Gavagină să ia mâna de pe acea haină, întrucât nu era vrednic să o poarte. Am dat haina de botez fratelui Pavel Gavrilovici, sosit în acea noapte la Caransebeș pentru a fi alături de frații săi ce treceau prin persecuție, și l-am rugat să țină și predica de botez. În momentul în care a început serviciul divin, din spate au urcat la amvon, nu Gavagină cu acoliții săi, ci pastorul Pavel Gavrilovici cu alți frați oaspeți. Gavagină a trebuit să ocupe loc în banca membrilor alături de ceilalți aserviți ai guvernului. Scena care a urmat a fost una de neuitat. Cei 15 păstori se uitau speriați spre securiști și milițieni, iar aceștia nu știau ce să mai facă. Secretarul de partid și împuternicitul spumegau de furie, dar nu puteau intreprinde nimic pentru a opri serviciul divin. Așa că toți au ascultat la predica fratelui Pavel Gavrilovici, care nu s-a sfiit să le spună tuturor că cei ce sunt de partea Domnului au viața veșnică în dar și se bucură de ocrotirea lui.

Cu ani în urmă Ieremia Gavagină, la cererea autorităților comuniste, îl destituise din pastorat pe fratele Pavel Gavrilovici. Acum Dumnezeu îl punea în bancă pe Găvăgină și îi oferea amvonul lui Pavel Gavrilovici, arărând celor prezenți că nu planurile celor răi izbutesc, ci planurile Sale care le-a stabilit din vecii. A fost o lecție usturătoare pentru toți vânduții, și un îndemn pentru cei neprihăniți să se încreadă în Domnul care conduce toate lucrurile după buna Lui plăcere.