S-au întâlnit la amvon: Paul Bărbătei și Liviu Olah. Oare se vor întâlni și în cer?

Amândoi au studiat dreptul în România, amândoi au mărturisit cu gura că Domnul Isus este mântuitorul lor, și amândoi au ajuns să slujească în bisericile Baptiste. Liviu Olah a devenit predicator, păstor și îndrumător de suflete. A rămas fidel Domnului în toate persecuțiile la care l-au supus autoritățile comuniste. Nici destituirile, nici mutarea lui dintr-un oraș în altul, nici calomniile, nici amenințările nevoalate ale autorităților, nici prigoanele și șicaniile de tot felul la care a fost supus ani de zile, nu l-au schimbat. Dosarul lui de la securitate este o mărturie că securiștii s-au recunoscut învinși, deoarece nu i-au putut găsi nici o vină (ca lui Daniel, cel aruncat între lei) și nu l-au putut corupe în nici un fel. Paul Bărbătei, la îndemnul celor ce voiau să schimbe fața Cultului Baptist, a acceptat să candideze pentru poziția de Secretar general al Cultului, promițând să apere drepturile celor persecutați. Dar în momentul în care și-a atins scopul, a uitat de frații săi, pe care i-a trădat. Funcția pe care a ocupat-o l-a compromis pentru totdeauna, deoarece ca Secretar al Cultului Baptist, a fost presat să persecute pe frații săi care rămăseseră credincioși Cuvântului și nu îl sărutau pe Baal, și el a cedat în fața acestor presiuni.

Biserica din Caransebeș îl invita deseori pe fratele Liviu Olah la servicii de evanghelizare. Cuvântul ce îl proclama fără teamă cucerea sufletele ascultătorilor. Acțiunile noastre repetate de a-l invita pe Liviu Olah la amvonul Bisericii Baptiste din Caransebeș nu au rămas neobservate de securitate, ceea ce i-a determinat pe oamenii acestei lugubre agenții să ne someze să nu îl mai invităm la Caransebeș. Drept răspuns la cererea lor, noi l-am invitat din nou, dar de data aceasta, alături de Paul Bărbătei. Acesta din urmă nu bănuia nimic din ceeace urma să se întâmple la Caransebeș. A acceptat invitația noastră, a venit la Biserică și când s-a urcat la amvon a observat că alături de el urca și fratele Liviu Olah.

Au predicat amândoi. Mai întâi Paul Bărbătei, apoi Liviu Olah. Primul vorbea ca un avocat, al doilea ca un împuternicit al lui Dumnezeu. Primul se străduia să comunice ceea ce învățase prin școli și pe la studiile biblice de duminica, al doilea se delecata în a proclama Cuvântul Celui veșnic. Peste predica celui dintâi s-a așternut uitarea. Nimeni nu mai știe ce a vorbit, și aceasta pentru că nu a comunicat nimic ascultătorilor. Ce putea să comunice un fricos, un trădător, un liber schimbist? Predica celui de al doilea a rămas cizelată în viețile tuturor celor prezenți. Era pe limba lui un foc ce ardea păcatul în noi și ne aprindea dorința de a sluji mai mult și mai bine Domnului.

A doua zi am fost contactați de securiștii care ne-au amintit de faptul că ne interziseseră să îl mai invităm pe Liviu Olah la Caransebeș. I-am răspuns că Liviu Olah nu a comis nici o nelegiuire, și că a predicat alături de Secretarul general al Cultului Baptist. Dacă Uninea Baptistă nu avea nimic de imputat fratelui Olah, nici noi nu aveam. Securiștii, care nu voiau să îl acuze în nici un fel pe Paul Bărbătei, omul de care se slujeau în Cultul Baptist, au înghițit gălușca și au tăcut molcom.