Necazul autorităților comuniste cu pocăiții era nu numai
că aceștia perpetuau credința în Dumnezeu, despre care prorocii marxismului
preziseseră că va dispare odată cu construirea societății multilaterale, ci și
că erau deosebit de activi în pregătirea noii generații pentru a prelua cu
seriozitate datoria facerii de ucenici ai Nazarineanului.
Noi, la Caransebeș, organizam în fiecare an o tabără de
tineret în munții Banatului, unde invitam predicatori capabili cu scopul să petreacă
timp cu tinerii noștri și să îi întărească în umblarea pe terenul minat al
societății comuniste. Printre cei invitați erau Aurel Popescu, Pavel Nicolescu,
Vasile Taloș, Iosif Țon, Aurel Tanc, etc. Mare mi-a fost mirarea când unul din
coloneii de Securitate din Reșița m-a chemat la el și mi-a spus că trebuie să
bag bine de seamă cu cine lucrez și pe cine invit la taberele de tineret,
deoarece sunt trădat de unii din colaboratori. Am luat această sfătuire ca o
intenție de a băga zâzanie între noi, de aceea nu am acționat în nici un fel.
Colonelul David, căci așa îi era numele, m-a chemat din nou și mi-a spus că îi
pare rău de noi, disidenții cultului baptist, deoarece suntem turnați de frați
de ai noștri. Când i-am ripostat că spusele lui au scopul să ne dezbine, mi-a
dat numele a cinci oameni din Biserica Baptistă din Caransebeș care au dat
declarații împotriva mea și a fraților mei care eram puși pe fapte mari în
schimbarea lucrurilor din Biserică și din cult. „Ești trădat de cinci oameni
din Biserică” mi-a spus el. Nu știam ce să cred. Colonelul părea sincer în cele
ce ne comunica despre trădarea unor frați.
Am confruntat pe cei cinci cu întrebarea dacă au dat
declarații la securitate în legătură cu noi, cei activi în mișcarea de
primenire a apelor stătute din Biserică. Toți cei cinci au negat că ar fi dat
declarație la Securitate. M-am întors la colonelul David și i-am spus că îmi
este clară intenția lui de a mă deruta și a mă pune în conflict cu frații mei
folosindu-se de acuzații gratuite la adresa lor. Omul, binevoitor, m-a sfătuit
să cer celor cinci să dea o declarație cum că ei nu au dat niciodată informații
la Securitate! Zis și făcut. În fața cererii mele, cei cinci au recunoscut că
au dat declarații despre mine și alți frați activi din Biserică. Biserica a
fost informată de acțiunile trădătoare ale celor cinci, și în februarie 1978
s-a ales un nou comitet al Bisericii, în care erau mai mulți membri ALRC,
comitet care i-a disciplinat pe cei cinci.
Ajutorul colonelului David nu s-a oprit cu deconspirarea
celor cinci trădători din Biserica Baptistă din Caransebeș. Odată mi-a spus:
„Uite, Rădoi, voi invitați la taberele de tineret predicatori care credeți că
vor educa și vor forma noua generație ce o aveți în Biserică. Dar să știți că
între cei pe care îi invitați unul este un drac”. Se vedea că omul cunoștea
textul Scripturii și făcea aluzie la cuvintele Domnului Isus despre Iuda. Nu
știam ce să cred. Văzând că stau pe gânduri, colonelul mi-a șoptit că Iuda care
se ascundea printre păstorii baptiști ce noi îi chemam la slujirea tineretului
era de fapt Iosif Țon. Nu l-am crezut atunci, dar după ce Iosif Țon a
intervenit în conflictul nostru cu conducerea Uniunii Baptiste și ne-a trădat
și acuzat public prin scrisoarea sa din noiembrie 1978, în urma căreia am fost
condamnați la închisoare, am văzut buna intenție a colonelului David.
După ieșirea din închisoare m-a chemat din nou la el și
mi-a spus: „Rădoi, trebuie să pleci din țară! Penru tine nu mai este loc în
România!” Am înțeles ce mi se comunica. Dacă refuzam în continuare să plec din țară, așa cum făcusem
până atunci, riscam să fiu ucis. Împreună cu soția am decis că este mai înțelept
să ascultăm de sfatul unui colonel de Securitate care mi-a furnizat de două ori
informații secrete ce s-au dovedit a fi adevărate, decât să rămânem pe loc,
când el ne avertiza că suntem în mare pericol.
În minte mi-au rămas două lucruri: imaginea unui colonel
de Securitate care ne-a întins o mână de ajutor și imaginea unor frați care
ne-au trădat dând informații despre activitatea noastră. Cea mai grea lovitură
am simțit-o însă când am constatat veridicitatea vorbelor colonelului David,
care ne-a spus că Iosif Țon este un drac. Ulterior am aflat că bunicul
colonelului David fusese un credincios baptist din Clisura Dunării. Ce
paradoxal! Un colonel al Securității ne ajuta în lupta ce o duceam cu
autoritățile comuniste, în timp ce un frate din familia Domnului Isus (probabil
pe atunci tot cu grad de colonel în Securitate) ne trăda la fel cum l-a trădat
Iuda pe Mântuitorul nostru!
No comments:
Post a Comment