Thursday, September 26, 2013

Un colonel de securitate simpatizează cu disidenții și deconspirează pe trădătorii de frați

Necazul autorităților comuniste cu pocăiții era nu numai că aceștia perpetuau credința în Dumnezeu, despre care prorocii marxismului preziseseră că va dispare odată cu construirea societății multilaterale, ci și că erau deosebit de activi în pregătirea noii generații pentru a prelua cu seriozitate datoria facerii de ucenici ai Nazarineanului.

Noi, la Caransebeș, organizam în fiecare an o tabără de tineret în munții Banatului, unde invitam predicatori capabili cu scopul să petreacă timp cu tinerii noștri și să îi întărească în umblarea pe terenul minat al societății comuniste. Printre cei invitați erau Aurel Popescu, Pavel Nicolescu, Vasile Taloș, Iosif Țon, Aurel Tanc, etc. Mare mi-a fost mirarea când unul din coloneii de Securitate din Reșița m-a chemat la el și mi-a spus că trebuie să bag bine de seamă cu cine lucrez și pe cine invit la taberele de tineret, deoarece sunt trădat de unii din colaboratori. Am luat această sfătuire ca o intenție de a băga zâzanie între noi, de aceea nu am acționat în nici un fel. Colonelul David, căci așa îi era numele, m-a chemat din nou și mi-a spus că îi pare rău de noi, disidenții cultului baptist, deoarece suntem turnați de frați de ai noștri. Când i-am ripostat că spusele lui au scopul să ne dezbine, mi-a dat numele a cinci oameni din Biserica Baptistă din Caransebeș care au dat declarații împotriva mea și a fraților mei care eram puși pe fapte mari în schimbarea lucrurilor din Biserică și din cult. „Ești trădat de cinci oameni din Biserică” mi-a spus el. Nu știam ce să cred. Colonelul părea sincer în cele ce ne comunica despre trădarea unor frați.

Am confruntat pe cei cinci cu întrebarea dacă au dat declarații la securitate în legătură cu noi, cei activi în mișcarea de primenire a apelor stătute din Biserică. Toți cei cinci au negat că ar fi dat declarație la Securitate. M-am întors la colonelul David și i-am spus că îmi este clară intenția lui de a mă deruta și a mă pune în conflict cu frații mei folosindu-se de acuzații gratuite la adresa lor. Omul, binevoitor, m-a sfătuit să cer celor cinci să dea o declarație cum că ei nu au dat niciodată informații la Securitate! Zis și făcut. În fața cererii mele, cei cinci au recunoscut că au dat declarații despre mine și alți frați activi din Biserică. Biserica a fost informată de acțiunile trădătoare ale celor cinci, și în februarie 1978 s-a ales un nou comitet al Bisericii, în care erau mai mulți membri ALRC, comitet care i-a disciplinat pe cei cinci.

Ajutorul colonelului David nu s-a oprit cu deconspirarea celor cinci trădători din Biserica Baptistă din Caransebeș. Odată mi-a spus: „Uite, Rădoi, voi invitați la taberele de tineret predicatori care credeți că vor educa și vor forma noua generație ce o aveți în Biserică. Dar să știți că între cei pe care îi invitați unul este un drac”. Se vedea că omul cunoștea textul Scripturii și făcea aluzie la cuvintele Domnului Isus despre Iuda. Nu știam ce să cred. Văzând că stau pe gânduri, colonelul mi-a șoptit că Iuda care se ascundea printre păstorii baptiști ce noi îi chemam la slujirea tineretului era de fapt Iosif Țon. Nu l-am crezut atunci, dar după ce Iosif Țon a intervenit în conflictul nostru cu conducerea Uniunii Baptiste și ne-a trădat și acuzat public prin scrisoarea sa din noiembrie 1978, în urma căreia am fost condamnați la închisoare, am văzut buna intenție a colonelului David.

După ieșirea din închisoare m-a chemat din nou la el și mi-a spus: „Rădoi, trebuie să pleci din țară! Penru tine nu mai este loc în România!” Am înțeles ce mi se comunica. Dacă refuzam în  continuare să plec din țară, așa cum făcusem până atunci, riscam să fiu ucis. Împreună cu soția am decis că este mai înțelept să ascultăm de sfatul unui colonel de Securitate care mi-a furnizat de două ori informații secrete ce s-au dovedit a fi adevărate, decât să rămânem pe loc, când el ne avertiza că suntem în mare pericol.


În minte mi-au rămas două lucruri: imaginea unui colonel de Securitate care ne-a întins o mână de ajutor și imaginea unor frați care ne-au trădat dând informații despre activitatea noastră. Cea mai grea lovitură am simțit-o însă când am constatat veridicitatea vorbelor colonelului David, care ne-a spus că Iosif Țon este un drac. Ulterior am aflat că bunicul colonelului David fusese un credincios baptist din Clisura Dunării. Ce paradoxal! Un colonel al Securității ne ajuta în lupta ce o duceam cu autoritățile comuniste, în timp ce un frate din familia Domnului Isus (probabil pe atunci tot cu grad de colonel în Securitate) ne trăda la fel cum l-a trădat Iuda pe Mântuitorul nostru!

No comments: