Noi cu cine votăm? Piesă în două acte - rubrică întreţinută de Ioan Târziu

S-a încheiat Congresul Bisericilor Baptiste din România. Discursurile şi predicile au fost glăsuite, oaspeţii prezentaţi şi măguliţi,  iar prostimea, ca de obicei, înşelată. Delegaţii şi-au făcut datoria votând pentru o „nouă conducere.” „Nouă” nu înseamnă neaparat nouă! Tovarăşii au fost aleşi! „Lucrările” s-au încheiat! Nu însă discuţiile şi contestările.

Se pare că cei postaţi la conducerea cultului au făcut tot ce le sta la îndemână pentru a-şi menţine poziţiile şi privilegiile, comiţând inclusiv fraudă electorală. Deh, s-au schimbat vremurile. Odinioară, comuniştii impuneau cu forţa pe simpatizanţii lor în poziţiile de conducere a cultului. Protipendada actuală, care nu este altceva decât o prelungire a celei binecunoscute din vremea comuniştilor (actuala generaţie de lideri a fost pregătită cu grijă dinainte pentru vremurile viitoare pe care noi le trăim – asta da, viziune!), a apelat la  proceduri mai umane. Astfel, în Actul I, a procedat la cumpărarea din timp a voturilor prin promisiuni de distribuire către cei ce acceptă să fie cumpăraţi a unor fonduri de la stat, încălcând decizia Cultului Baptist de a nu accepta fonduri guvernamentale. Dar ce contează deciziile luate de Cultul Baptist, când sunt în joc interese atât de mari, cum ar fi menţinerea în funcţia de preşedinte? Mai ales când se ştie că o asemenea funcţie permite contemplarea uneia şi mai mari, şi anume preşedinţia Alianţei Baptiste Europene! Preşedintele cultului are viziune! El nu ţinteşte, ca găina, doar boabele curţii din România, ci are vise mai mari. Se gândeşte la Europa, mai ales de când România a intrat în casa mai largă a Uniunii.

Aşa se face că el visează „uniune” cu conducerea liberală a Alianţei Baptiste Europene a cărei reprezentanţi nu mai cred în „mitul divinităţii Domnului Isus,” nici în „doctrina barbară a morţii lui pentru păcatele noastre.” Dar Isus ne-a chemat să trăim în dragoste! De la părintele său a învăţat că este mai important să iubeşti pe comunişti şi pe necredincioşii din fruntea forurilor de dincolo de hotarele înguste ale patriei (care neagă doctrinele credinţei baptiste tradiţionale), mai mult decât pe fraţii care sunt gata să sufere pentru loialitatea lor faţă de Domnul, deoarece de la toţi aceia poţi primi poziţii, putere şi fonduri, lucruri pe care fraţii persecutaţi de comunişti nu ţi le puteau oferi!! Tot de la părintele său a învăţat că credinţa nu este aşa de importantă ca iubirea! Astfel, este important să iubim pe conducătorii Alianţei Baptiste Europene şi Mondiale, deşi aceia consideră pe credincioşii baptişti din România bigoţi, ataşaţi de doctrine tradiţionale depăşite, în nevoie de a fi aduşi şi ei la nivelul celorlalte comunităţi baptiste din Apus, care s-au eliberat de îngustimea ce ţine la literalismul Scripturilor! Cuvântul ne învaţă să fim pragmatici, înţelepţi ca şerpii şi... Ăhhh... Ăhhh... Ei bine, putem să facem abstracţie de cuvinte ca „nevinovăţie şi integritate.” Nu merg prea bine alături de „poziţii şi putere.”

Dar să revenim cu picioarele pe pământ. Conducerea cultului a descoperit că poate cumpăra voturi preţioase promiţând celor ce votează „corect” fonduri pe care guvernul le va vărsa cu mărinimie prin conducerea cultului, dacă această conducere nu este schimbată cu alta. Dar cu toate voturile cumpărate din timp, conducerea înscăunată s-a văzut la ananghie când s-a trecut practic la votare. Credincioasă principiului „să se voteze, dar să nu se schimbe nimic,” protipendada a înscenat imediat actul II. Cu înscenările preşedintele nu avea prea multe probleme, deoarece înscenările fuseseră practicate cu succes din vremea lui Ceauşescu, o vreme când părintele său obţinuse experienţă de a se menţine pe poziţie indiferent de magnitudinea opoziţiei care voia un aer proaspăt. Astfel, sub ochii tuturor celor prezenţi s-a înscenat intrarea printre delegaţi a unor alţi tovarăşi care deşi nu aveau ecusoane de delegaţi, aveau totuşi dreptul să voteze la fel ca şi delegaţii. Ecusoanele e una, drepturile este alta! Cu o asemenea măsură creativă, conducerea veche şi-a asigurat scaunul "nou." Trăiască democraţia! Trăiască noua conducere! Trăiască „pretenia” perpetuă cu Alianţa Baptistă Europeană! Trăiască maşina de vot!