Prima mea întâlnire cu fratele Liviu Olah

Îmi amintesc foarte bine de primul meu contact cu fratele Liviu Olah. L-am întâlnit cu ocazia unei înmormântări la Lugoj. Decedatul era fratele dirijor al bisericii, şi copiii lui au ţinut foarte mult ca la înmormântarea tatălui lor să predice şi fratele Liviu. În vederea acestei dorinţe, fratele Liviu Olah a fost invitat de familia fratelui dirijor şi i s-a asigurat transportarea la Lugoj. Nu îl auzisem până atunci predicând pe fratele Liviu, dar ştiam că este un om al lui Dumnezeu care predica cu îndrăzneală Cuvântul Domnului, aşa cum făceau apostolii, ascultând mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Oamenii (reprezentanţii guvernului comunist) i-au interzis să mai predice Evanghelia şi l-au destituit din funcţia de predicator. El a continuat însă să proclame Cuvântul lui Dumnezeu oridecâteori avea ocazia şi era solicitat. Aşa se face că atunci când a fost invitat de familia fratelui dirijor de la Lugoj, a răspuns invitaţiei şi a venit la înmormântare.

Era vară. Casa de rugăciune unde se ţinea serviciul de înmormântare a fratelui decedat era plină de oameni, curtea de asemenea plină. Toţi cei prezenţi aşteptau cu nerăbdare ca fratele Liviu Olah să primească cuvântul, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Păstorul local a refuzat să îi dea cuvântul, pe motiv că fratele Liviu nu are dreptul să vorbească. Mulţimea nu ştia ce se petrece la masa unde stătea păstorul bisericii din Lugoj şi până în ultimul moment a anticipat că fratele Liviu Olah va primi cuvântul. Păstorul Bisericii Baptiste din Lugoj (Turcu) a concluzionat însă serviciul de înmormântare de la Biserică şi a cerut celor prezenţi să se deplaseze spre cimitir.

Pe drum oamenii şopteau între ei încercând să desluşească ce s-a întâmplat. Unii ştiau că a fost rea voinţă la păstorul local, dar alţii credeau că fratele Liviu va primi cuvântul la cimitir. Ajunşi în jurul gropii, oamenii s-au apropiat cât mai mult pentru a putea auzi mai bine pe cei ce urmau să vorbească. Dar fratele Liviu Olah nu a primit cuvântul. Astfel, s-a ajuns la sfârşitul serviciului de înmormântare, şi păstorul a fost gata să încheie ceremonia, când din mulţime s-au ridicat glasuri care cereau ca fratele Liviu să fie solicitat să predice Cuvântul lui Dumnezeu. La aceste solicitări păstorul local a spus cu voce tare că fratele Liviu Olah nu are autoritatea şi nici dreptul să predice. Era clar că dispoziţiile primite de la autorităţile comuniste erau urmate fără abatere de cel ce conducea serviciul de înmormântare.

În clipa aceea mi-am dat seama că dacă nu se intervenea în mod hotărât, fratele Liviu Olah nu ar fi putut să predice Evanghelia. Atunci am sărit ca ars de lângă gardul cimitirului unde mă postasem, am trecut printre oamenii adunaţi în jurul gropii, am călcat pe scândurile care aveau pe ele sicriul, şi am dezechilibrat sicriul în goana mea, dar înainte ca predicatorul să zică „Amin”, am fost lângă fratele Liviu Olah, şi m-am adresat atât lui cât şi mulţimii: „Nu ascultaţi de acest trădător! Frate Liviu, vorbiţi în Numele Domnului!” Păstorul local a amuţit. Văzându-mă hotărât în ceea ce făceam, şi observând statura mea impresionantă, a lăsat ochii în jos arătând că nu se opune la ceea ce am cerut. Toată mulţimea adunată era încremenită şi aştepta să vadă ce va urma. Puteai să laşi un ac să cadă jos şi ai fi putut să îi auzi sunetul, aşa mare linişte s-a făcut. Ceea ce a urmat a fost că fratele Liviu Olah a predicat Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum se aştepta. Era acolo o dovadă dată de Duhul lui Dumnezeu şi o putere divină care valida cuvintele ce le rostea în faţa mulţimii. Acolo, în acea împrejurare am întâlnit un mare om al lui Dumnezeu! (Va urma)