Prima mea întâlnire cu fratele Liviu Olah (partea III)

Vreau să relatez un incident care poate arăta felul în care fratele Liviu Olah era călăuzit de Duhul lui Dumnezeu în predicarea Cuvâtnului. Era în martie 1977 şi fratele Liviu fusese invitat să proclame Evanghelia în Biserica Baptistă din Caransebeş. În seara aceea, după expunerea Evangheliei, fratele Liviu a stăruit de ascultătorii Evangheliei să nu amâne întoarcerea la Domnul. Printre altele, el a întrebat: „Dacă în noaptea aceasta ar avea loc un cutremur, şi îţi va lua viaţa, tu unde vei fi?” În noaptea aceea, imediat după terminarea serviciului a avut loc în România cutremurul care a zguduit capitala şi alte oraşe aducând moartea multor oameni. Cei care au ascultat Evanghelia în Caransebeş s-au întors la casa Domnului a doua zi şi 25 s-au pocăit doar pentru faptul că Dumnezeu l-a călăuzit pe fratele Liviu Olah să menţioneze cutremurul de pământ cu câteva ore înainte ca acesta să survină.

Trezirea spirituală din Biserica Baptistă din Caransebeş nu a rămas fără efecte. Efervescenţa spirituală experimentată atunci a determinat pe membrii Bisericii să asculte de Domnul şi de Cuvântul Său fără frică. Nu ne-am mai temut de oameni. La alegerile care au urmat vechea gardă compromisă prin cooperarea cu autorităţile comuniste a fost dată la o parte, şi vechiul comitet a fost înlocuit la începutul anului 1978 cu oameni care aveau frică de Domnul şi erau interesaţi de progresul lucrării lui Dumnezeu. Noul comitet a refuzat orice imixtiune a autorităţilor în afacerile Bisericii. Am început să trăim ca primii creştini care lăudau pe Domnul şi erau nelipsiţi de la Templu şi vedeau mâna Domnului adăugând în fiecare zi la numărul lor pe cei pe care Domnul îi mântuia.

Am ştiut atunci că vom avea de luptat cu autorităţile comuniste şi cu uneltele comuniste  din Biserică, dar nu ne-am închipuit că vom fi trădaţi şi de Iosif Ţon. Mă gândesc că dacă atunci frontul celor credincioşi ar fi rămas unit, am fi câştigat o mare victorie în lupta cu autorităţile comuniste şi amestecul lor în Bisericile Baptiste ar fi încetat, sau ar fi fost extrem de redus. Victoria din Caransebeş ar fi dus la victorii similare în alte oraşe. Dar ca în orice război, există şi oameni care trădează crezând că au de câştigat de pe urma trădării. Mulţumim însă lui Dumnezeu că am rămas credincioşi Lui în  prigoana care ne-a trecut prin bătăi, prin procese şi prin temniţă. Păstrez o amintire frumoasă a fraţilor cu care am colaborat în vremurile acelea şi care au rămas şi ei credincioşi Domnului. Victoriile noastre au fost de fapt victoriile Domnului. El să fie slăvit în veci.