O existență plictisită ce poate fi percepută ca obiectul celei mai arzătoare dorinți

Una din supraviețuitoarele lagărelor naziste, Gerta Weissman, povestește cum după o vreme petrecută în primul lagăr, pe când stătea în fața unui geam înfometată, înfrigurată, epuizată, și-a pus întrebarea, dacă cineva i-ar oferi împlinirea unei singure dorințe, care ar fi aceea? Imaginea care i-a venit în minte cu toată forța și claritatea a fost una de acasă, când tătăl ei citea ziarul, mama ei cosea și ea cu fratele ei își făceau temele, o seară tipică, repetată de atâtea ori, considerată atunci atât de plictisitoare... Cea mai mare dorință? Să experimenteze din nou o asemenea seară.