Thursday, May 19, 2011

De ce am luptat pentru credinţă sub comunism

Era în anul 1977. Eram membru al Biserici Baptiste din Caransebeş. După ce m-am pocăit, aveam dorinţa să asist şi eu lucrarea lui Dumnezeu cu mijloacele ce le aveam. Eram proprietarul unui busines înfloritor. Cele vreo 500 de oi pe care le posedam produceau brânză, caş, lână, carne, etc., şi aduceau un venit impresionant. De vreo câţiva ani eram prieten cu fratele Liviu Olah, pe care îl invitam la Biserica din Caransebeş unde duceam pe cunoscuţii noştri ca să audă Evanghelia. Fratele Olah trăgea la casa noastră. Familia mea se îngrijea de toate cheltuielile legate de deplasarea fratelui Olah în zonă. Mulţi oameni se pocăiau ca urmare a participării la serviciile de evanghelizare unde fratele Liviu Olah predica cu patos Cuvântul lui Dumnezeu. Eram aşa de fericit că puteam contribui şi eu la lucrarea mântuirii atâtor semeni de ai mei.

Bucuria mea a fost intreruptă de faptul că am fost contactat de oamenii securităţii care mi-au spus că ei se vor îngriji ca în fiecare primăvară să îmi repartizeze în munţi păşuni potrivite pentru turma de mioare ce o aveam, dar cu o condiţie. Ştiam că repartizarea păşunilor era o problemă mare, şi dacă nu aveai o păşune bună, riscai să pierzi afacerea. Cei de la securitate mi-au cerut un singur lucru: să nu mai invit pe fratele Liviu Olah la Caransebeş, fratele meu, pe care ei îl numeau batjocoritor "bozgorul acela" - un nume peiorativ ce însemna "ungur împuţit". Nu am promis nimic, dar am încetat să îl mai invit pe fratele Liviu Olah la Caransebeş. În anul acela mi s-a dat cea mai bună păşune în munţi. Eram mulţumit de această repartiţie, dar ceva nu mai îmi dădea pace.

Într-una din zile, pe când eram în mijlocul unui transport ce trebuia să îl fac în jurul oraşului Lugoj, am băut apă din râul Bega. Nu ştiam că porţiunea aceia de râu era locul unde se deşărtau resturile abatorului local. Fără să îmi dau seama, am ajuns să mă îmbolnăvesc grav. Temperatura puternică ce o aveam, tulburările intestinale, delirul în care cădeam i-a convins pe cei din jur că sufeream de lingoare şi am fost dus la spital. Acolo doctorii au confirmat că aveam febră tifoidă, şi că nu mai puteam fi ajutat cu nimic. Starea mea era aşa de disperată, încât medicul s-a pronunţat că aceea era ultima noapte a vieţii mele. Când am rămas singur în cameră am luat o bucată de hârtie pe care am scris următoarele: "Dacă voi muri în noaptea aceasta e pentru că am făcut un mare compromis în viaţă. Am încetat să îl mai chem pe fratele Liviu Olah la Caransebeş, ceea ce a însemnat că oamenii oraşului Caransebeş şi din satele din jur nu au mai putut auzi Evanghelia prin gura fratelui Olah, şi de aceea nu s-au pocăit". Simţeam o mare povară în suflet. Ştiam că eram vinovat de nepocăinţa altor oameni. În nopatea aceea m-am rugat cum nu m-am rugat niciodată până atunci. Am zis: "Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta! Ştiu că m-am încărcat de vinovăţie! Nu mă lăsa să mor! Te rog cruţă-mi viaţa, şi de aici înainte voi fi gata să mă jertfesc pentru Tine. Nu voi mai pregeta să risc pentru Tine. Îmi voi da şi viaţa pentru Tine dacă va fi nevoie!"

În clipa când am terminat rugăciunea, am simţit o atingere în trup şi am adormit. Când m-am sculat dimineaţa, doctorul era lângă patul meu, a constatat vindecarea mea şi mişcat mi-a spus: "Rădoi, nimeni nu a crezut că mai poţi să scapi! Dar rugăciunea care ai înălţat-o spre Dumnezeu te-a salvat! Sora de caritate te-a auzit şi mi-a relatat felul cum te-ai rugat!" I-am spus că Dumnezeu a fost acela care m-a vindecat, şi am adăugat că vreau să plec acasă. Doctorul mi-a răspuns că aşa ceva era imposibil, dar eu l-am asigurat că pot să mă duc pe picioarele mele. Împotriva tuturor sfaturilor medicului am plecat acasă şi când am ajuns la uşa casei, soţia mea a rămas încremenită.

L-am sunat pe fratele Olah şi l-am invitat la Caransebeş. Secretarul de partid al oraşului a aflat de invitaţia mea, şi mi-a spus că nu aveam voie să îl invit. I-am răspuns că legile ţării îmi garantau libertatea religioasă şi eu acţionam în acord cu acele legi. Apoi am adăugat: "Am făcut compromis pentru o mână de iarbă, dar de acum înainte nu voi mai face compromisuri niciodată!" Fraţii din comitetul ALRC (Asociaţia pentru Libertatea Religioasă şi de Conţştiinţă) m-au contactat şi mi-au cerut să mă înscriu asigurându-mă că nu mă pun în linia întâi, ci în linia a doua, unde eram mai scutit de persecuţie. Le-am răspuns că locul meu este în linia întâi, din moment ce Domnul m-a vindecat şi mi-a redat viaţa. Aşa am ajuns să mă înscriu în eşalonul celor ce luptau pentru libertate religioasă în România. Nu voi uita niciodată că Domnul şi-a arătat bunătatea faţă de mine izbăvindu-mă de la moarte, şi mai ales de vinovăţia laşităţii în lucrarea Lui. Curând au urmat evenimentele din vara şi toamna anului 1978 când Biserica Baptistă din Caransebeş cu comitetul ales prin vot secret a ajuns ţinta atacurilor securităţii şi a "fraţilor" din conducerea cultului Baptist. Am ajuns bătut, torturat, închis în temniţa morţii, dar nu am regretat niciodată că am rămas credincios Domnului meu care mi-a salvat sufletul şi viaţa.

14 comments:

Anonymous said...

Foarte frumoase marturiile dv., frate Radoi. Mai scrieti.

Anonymous said...

de ce le-o fi "inca" frica unoa sa-si dea numele?
mai exista Securitatea aceea servila intereselor
diavolului?
elisa

noe said...

great blog

Anonymous said...

Nu stiu de ce nu se poate lasa raspuns decat sub desemnarea "anonymus". Fratele Radoi si cei care il asista ar trebui sa faca mai simplu procesul de lasare de comentarii pentru aricolele frumoase ce le publica. Leon

M MIHAI said...

Tot ce marturiseste fr LAE RADOI este adevarat.Au fost vremuri grele .Comunistii au vrut sal lichideze definitiv.Afost chemat la securitate de sute de ori.FRATELE a bagat biblii in judetul caras -severin si in alte judete.A primit mare ajutor si de la JOSIF STEFANUT care a trecut la domnul.FRATELE JOSIF STEFANUT A FOST ARESTAT DE 22- DE ORI.Despre noi se scrie la dezvaluiri cazul LIVIU OLAH la caransebes.Cautati si veti gasi.mihai.CARANSEBE4S

NicolaeRadoi said...

Multumesc, frate Mihai. Istoria se va scrie de noi, cei care am fost prigoniti,nu de prigonitorii nostri.

MIHAI MIHUT said...

De ce a fost frL OLAH periculos pentru comunisti.!!Am fost cu fr OLAH cu NICOLAE RADOI PETRU COCIRTEU MIRCU PETRU ELA MADINA ION ION TELEAGA VUC VIOREL si alti frati la MUNTELE MIC fratele dorea sa se mai o dihneasca si nea predat niste studii biblice .Cind am ajuns la receptie si n-em platit camerele. Dupa vreo zece minute ami spune receptionerul ca a dat telefon securitatea si iea cerut numele la toti,.Omul se e scuza .Intro zi la ameaza am servit masa la compiexul muntele mic.Inainte sa mincam fratele L OLAH nea ridicat in picioare si a inceput sa se roage,.Acolo erau multi care consumasera alcol unii erau euforici.Fratele sa rugatDOAMNE binecuvinteaza Toata creatura maini tale cu pace si pocainta de latine.Dupa ce am mincat au venit la FRATELE vreo 15-16 persoane sal intrebe cine e hristos .Fratele a stat cu ei de vorba si lea explicat.

Nicolae Rădoi said...

Minunată mărturia ce o depuneţi despre fratele Liviu Olah. Uneori ne mirăm de ce Domnul nu dă rezultate unor lucrători. Care din mai marii de la Comunitate şi de la Uniune se rugau în public, pentru a putea mărturisi pe Domnul Isus?

MIHAI said...

Una dinre cele mai mari bucurii nilea facut in biserica din CARANSEBES SORA GENOVEVA SFATCU SI CORUL DE COPII SION.Sora a fost ivitata IN ACEI ANI DE FRATELE RADOI SI FR COCIRTEU.Era un cor extraordinar dar nu pe placul cultului baptist.Dupa ce copii au cintat la CARANSEBES au fost dusi cu 13 autoturisme la HATEG unde era pastor fr PETRU DUGULESCU.Atunci cine sia pus masina la dispozitie putea sa ramina fara carnet citeva luni de zile.Dupa ce copii s-au intors de la HATEG noaptea trebuiau sa plece la.BUCURESTI la fratele V TALOS Au fost dusi in gara cu o ora nainte de a venii trenul.Acolo in toiul noptiila ora 12 N RADOI IA PUS SA CINTE .Era plin de militie si securitate in civil.eram si eu acolo au cintat multe cintari FR RADOI lea zis ia cintati ;ZIDURILE DE LA IERIHON Toti au ascultat si atunci nu au zis nimic .Daca si un cor de copii era ceva periculos si mai ales dr lor SORA GENOVEVA..

Ion Madina said...

Atunci când fratele LIVIU OLAH venea în anii 1977-1978 la Biserica Baptistă din Caransebeş şi predica cu multă putere, eu eram unul din membrii aleşi în conducerea bisericii. Eram tânăr, dar împreună cu ceilalţi membri, eram cu toţii hotărâţi să acţionăm aşa cum ştiam că aşteaptă Domnul de la noi, ca Biserica să propăşească. Fratele Liviu Olah nu venea să predice la noi fără invitaţie. Conducerea bisericii m-a însărcinat pe mine oridecâte ori era nevoie să duc fratelui Olah invitaţiile pentru că lucram la CFR şi aveam permis gratuit de călătorie.
În vremea aceea în fiecare luni dimineaţa era sedinţă la partid, unde participau următorii: Prim Secretarul oraşului Caransebes, Nicolae Oprea, apoi Şeful miliţiei şi al securităţii, şi protopopul ortodox Grama. Politicul conducea securitatea şi miliţia. Toţi aceştia se adunau, printre altele, cu scopul de a pune capăt trezirii spirituale care avea loc la Biserica Baptistă din Caransebeş. În alte oraşe păstorii bisericilor mergeau în fiecare luni să dea raportul securităţii şi partidului despre “lucrarea” ce o făceau. Din moment ce conducerea Bisericii Baptiste din Caransebeş nu coopera cu autorităţile, aceştia complotau împreună cu alte forţe ca să deraieze lucrarea Domnului din biserica noastră. După o şedinţă lungă pe care au avut-o la partid, comitetul biserici noastre a fost invitat în zilele care au urmat la sediul partidului. Acolo Nicolae Oprea ne-a interzis să-l mai invităm la Caransebeş pe fratele Liviu Olah. Acolo am asistat la o discuţie dură între fratele Nicolae Rădoi şi Prim Secretarul N. Oprea. Fratele Rădoi îi spunea că el şi conducerea Bisericii o să mai invite pe fratele Olah la Biserică să predice Evanghelia oridecâteori va fi nevoie. Secretarul de partid spunea că Liviu Olah n-are voie să predice, deoarece nu avea “carnet” de predicator.
Pentru cei care nu ştiu, comuniştii inventaseră sistemul conform căruia orice predicator trebuia să aibă un carnet, un act de identitate in care se specifica faptul că purtătorul actului era păstor şi actul era emis de autorităţile Departaemntului Cultelor. Cei care nu se supuneau regulilor abusive ale Departamentului Cultelor, sau regulilor tot atât de abuzive ale conducerii Uniunii Baptiste de la Bucureşti, erau “sancţionaţi” prin ridicarea carnetului. Autorităţile spuneau că cei ce nu au carnet nu pot să predice. Predicatorii care se temeau de Domnul spuneau că au de la Domnul mandatul să predice, şi nici un om sau nici o autoritate nu poate ridica acest drept. Era o luptă pe care autorităţile o duceau cu scopul de a opri pe oamenii lui Dumnezeu de la predicarea Cuvântului. Păstorii slugarnici au recunoscut astfel de reguli, şi prin urmare refuzau să permită unui predicator fără carnet să proclame Cuvântul Domnului de la amvonul bisericilor pe care le păstoreau. Noi, la Caransebeş, nu am recunoscut şi nu am urmat astfel de reguli. De aceea invitam mereu pe fratele Liviu Olah să vină la Caransebeş şi să predice Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrul acesta îi întărâta pe cei de la conducerea partidului din oraş.

Ion Madina said...

Şeful partidului din Caransebeş voia să ne determine pe noi, cei din conducerea Bisericii Baptiste din Caransebeş să urmăm regulile lor, şi să nu mai invităm pe fratele Liviu Olah. Bineînţeles că s-a lovit de refuzul nostru. Cel care le-a spus răspicat că nu vom asculta de ei a fost fratele Nicolae Rădoi. După multă discuţie, în final şeful partidului din oraş a zis: “Eu conduc oraşul, şi am să vin personal, şi am să-l pun pe Olah ăsta jos!” Fratele Rădoi i-a răspuns: “Puteţi să veniţi la serviciile divine ale Bisericii, dar nu aveţi voie să daţi ordine în biserica noastră. Pentru că eu am să vă pun pe scaun!” Oprea s-a enervat şi i-a zis: “Vrei să te pun pe tine în locul meu?!” Cu alte cuvinte, ne spunea că nu noi conducem Biserica, ci el şi cei cu care complota împotriva Bisericii. Noi nu am vrut să ne războim cu autorităţile, ci am vrut un singur lucru, să fim liberi, şi fratele Liviu Olah, care era servul DOMNULUI să poată să predice liber în oraşul nostru şi oamenii din oraşul nostru să Îl primească pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor. Dacă în toate Bisericile Baptiste comitetele şi păstorii ar fi procedat aşa cum am procedat noi la Caransebeş, alta ar fi fost starea lucrării lui Dumnezeu din ţara noastră în anii aceia. MADINA ION, fost membru în comitetul de conducere a Bisericii Baptiste din Caransebeş

Nicolae Rădoi said...

Frate Madina,
V-am publicat comentariul separat. Vă mulţumesc pentru mărturia depusă.
Domnul să ne ajute să spunem adevărul din inimă!

Alin said...

http://www.caleacrestina.ro/

Radoi Nicolae said...

Da, mi se pare că v-am descoperit hramul. Sunteți aparținători la gruparea lui H. W: Armstrong sau la una din sectele ce au rezultat din împărțirea grupării lui.

Îi dați înainte cu sărbătorile Vechiului Testament ca și cum nu ați fi citit niciodată că Christos este sfârșitul Legii, și că Legea și profeții au ținut până la Ioan Botezătorul.

Calea pe care umblați nu este creștină, ci o combinație de iudaism, gnosticism și arianism umflată de un orgoliu ce vă descalifică să vorbiți de cele spirituale.