În 16 octombrie 2007, Iosif Ţon dădea publicităţii o confesiune cu privire la modul cum a slujit ca agent al securităţii comuniste române cât şi informaţii cu privire la perioada de timp petrecută în solda acesteia. Din capul locului se ridică o serie de suspiciuni cu privire la acea „mărturie.”
Întâi, momentul ales pentru destăinuire este semnificant. Iosif Ţon a avut timp să îşi confeseze colaborarea cu securitatea încă din 1968, când a pretins că s-a pocăit, şi a terminat cu slugărnicia la securtitate. Nu a făcut-o în 1968. A avut timp să mărturisească trădarea sa în 1972 când s-a întors din Anglia şi a pozat în campionul luptei pentru drepturi religioase în România, dar nu a făcut-o nici atunci. A avut timp să îşi mărturisească aventurile cu securitatea imediat după ce a venit în Statele Unite în 1981, când chipurile a fost expulzat din România, dar, spre surprinderea tuturor celor ce mai gândesc, nu a făcut-o. Apoi a avut timp de mărturisire imediat după 24 decembrie 1989, când regimul ceauşist a căzut. Dacă pentru fiecare dată anterioară căderii comunismului a avut o scuză pentru amânarea confesiunii, după 1989 nu a amai avut nici o scuză. Şi totuşi, decada anilor 1990 a sosit şi a trecut fără ca Iosif Ţon să mărturisească faptul că a fost în solda securităţii. Cauza? Este mai mult decât evidentă. Iosif Ţon a crezut că dosarele securităţii nu vor fi deschise pentru analiză în vremea noastră. Şi el era încă în slujbă la vechiul stăpân.
De ce totuşi a ales Iosif Ţon anul 2007 ca timp pentru a-şi mărturisi preacurvia cu securitatea? Nu e greu să răspundem la această întrebare. Încă din septembrie 2006 fratele Daniel Mitrofan l-a abordat pe Iosif Ţon şi a cerut să aibă un dialog cu privire la funcţionarea Cultului Baptist din România în perioada comunistă în principal abordând tematica persecuţiilor şi a colaboraţionismului. O vreme, Iosif Ţon a ignorat toate insistenţele fratelui Daniel Mitrofan de a coresponda pe internet (cinci scrisori – http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/11/27/cazul-fr-ton-iosif/), ca apoi, după ce acesta i-a spus că a cercetat dosarele securităţii şi are informaţii despre el, Iosif Ţon a acceptat imediat să discute, şi a făcut-o cu o voce foarte mieroasă, încercând să înşele aparenţele. Se mai ştia că dosarele securităţii vor fi date publicităţii, sau vor fi puse la dispoziţia cercetătorilor, cel puţin aşa se preconiza, iar Iosif Ţon a decis că este mai bine să dea el explicaţii publicului, înainte de a ieşi al iveală informaţia incomodă de care era conştient. Imediat deci Iosif Ţon a oferit prin BBC un document cu titlul Mărturia completă a preotului Iosif Ţon. Cât de completă este acea declaraţie vom vedea imediat.
Subtitlul mărturiei este sugestiv: Eu şi securitatea. O explicaţie despre mine şi alţi pastori. E din nou Iosif Ţon în mijlocul atenţiei. Eu-l său transpare tot timpul. Mărturia este o explicaţie despre mine... Alţi pastori sunt aduşi în discuţie doar pentru a se justifica pe sine.
Confesiunea începe cu un scurt paragraf ce se încheie cu ideea pe care de fapt vrea să o transmită prin scrisoare: „...Iosif Ţon, care era un duşman al puterii comuniste. Pentru mai bine de 30 de ani, aceasta este imaginea despre mine pe care o vor descoperi cei care studiază documentele securităţii.” Nu este o mărturie ceea ce Iosif Ţon oferă, ci o încercare de scuzare a fapteleor ce ieşeau la iveală şi care puteau să îi compromită imaginea la care ţine atât de mult.
Prima scuză pe care a găsit-o Iosif Ţon pentru colaborare a fost aceea că se îndepărtase de credinţă între anii 1957 şi 1967, şi prin urmare, datorită acelei îndepărtări de Dumnezeu a acceptat să devină agent al securităţii. Aici avem o simplă observaţie: Au existat oameni care nu erau credincioşi evanghelici, unii nu erau nici măcar creştini, dar s-au opus cu toată fiinţa lor colaborării cu balaurul roşu. Aceia au fost oameni, deşi nu erau evanghelici. Nu era nevoie să fii evanghelic ca să înţelegi cine erau comuniştii şi care erau intenţiile lor. Dacă Iosif Ţon ar fi fost om, ar fi refuzat să devină agent al securităţii şi să facă rău celor despre care i se cereau informaţii, chiar dacă abandonase credinţa baptistă. Dar să acceptăm scuzele pe care el ni le oferă, şi să credem că îndepărtarea de Dumnezeu l-a împins la colaborarea cu securitatea. Să vedem cât de opus a fost Iosif Ţon colaborării cu securitatea după ce s-a întors printre baptişti şi s-a ridicat din cădere.
Dacă convertirea lui ar fi fost total sinceră, ar fi mărturisit atunci, în 1968, păcatul colaborării cu securitatea. Nu a făcut-o şi motivul este simplu. Iosif Ţon a continuat să slujească securitatea şi după ianuarie 1968 când s-a ridicat din cădere. Prins la colţ de fratele Daniel Mitrofan, a recunoscut că plecarea lui în Austria s-a aprobat de reprezentanţii securităţii pentru că a promis că le va furniza date după plecarea sa în Apus. Iosif Ţon nu spune nimic despre această promisiune făcută securităţii (şi pe care o pune pe seama Duhului Sfânt, care, chipurile, îl îmboldea să promită colaborarea ca să poată pleca la studii, ca şi cum Duhul lui Dumnezeu nu poate ajuta pe cineva decât dacă acesta acceptă colaborarea cu securitatea !). Vedem aşadar cât de “completă” era mărturia preotului Iosif Ţon!
Iată mărturia lui adiţională, despre care uitase în Mărturia completă :
Rapa mi-a spus ca nu mai este profesor, deoarece intre timp a devenit ofiter de securitate. Mi-a spus ca a primit dosarul cu cererea mea de vizita la Viena si ca securitatea a decis sa mi se dea pasaport, cu conditia ca la intoarcere sa le spun tot ce am putut afla despre englezul Brian Wood care mi-a trimis invitatia: Cine este el si de ce locuieste la Viena.
Eu m-am speriat foarte tare, pentru ca am vazut cursa teribila care mi se intinde. Dar, in clipa aceea, am auzit o voce foarte clara spunandu-mi: “Spune-i da, caci aceasta este ca sa mergi in Anglia si sa studiezi acolo intr-un seminar de mana intai.” Mie nici prin gand nu mi-a trecut pana in clipa aceea ca as putea sa-mi schimb din nou profesia si sa merg din nou la teologie. Dar vocea a fost extrem de vie si de convingatoare si imediat i-am spus lui Rapa ca sunt de acord cu ce-mi cere. Pe baza aceasta mi s-a dat pasasportul.
Pe cine crede că înşeală Iosif Ţon cu explicaţiile ce le dă? Da, şi-a schimbat din nou profesia. Din informator ateu a devenit informator evanghelic. Şi aceasta, culmea, la vocea Duhului Sfânt ! Mai rămânea însă o problemă. Cum să obţină un loc la studii în Apus, cu aprobarea autorităţilor române, aşa cu se cuvenea pentru cineva care urma să se întoarcă după îndeplinirea misiunii în ţară ?
Pentru agentul Iosif Ţon nu a fost greu să găsească o soluţie pentru ca securitatea română să aprobe rămânerea lui la studii în Anglia. Astfel, pentru a-i facilita rămânerea la studii, securitatea a făcut un fals pe care îl mărturiseşte Iosif Ţon în discuţia cu Daniel Mitrofan:
Desi lucrul acesta mi se parea imposibil (aprobarea autorităţilor române, n.n.), i-am spus ca voi cauta sa obtin acea aprobare, numai sa-mi dea o scrisoare pentru Ambasada Romana din Londra cum ca mi-a acordat o bursa cu conditia sa am aprobarea autoritatilor romane si el mi-a dat scrisoarea.
Mi-am dat mai tarziu seama ca diplomatic, daca nu mi s-ar fi aprobat ramanerea la studii, ar fi insemnat ca sunt fortat sa ma declar refugiat politic si aceasta ei (securitatea, n.n.) nu voiau. Au chemat-o pe sotia mea la Ministerul Invatamantului si au pus-o sa semneze in numele meu o cerere scrisa cu un an inainte prin care ceream sa merg sa studiez la Oxford. Ea a semnat-o si apoi s-a trimis la Ambasada din Londra aprobarea sa fiu student la Oxford. Pe baza aceasta mi s-a dat viza romaneasca de sedere la studii in Anglia.
Şi acum să concluzionăm : Dacă Iosif Ţon a sfârşit cu slujba la securitate în 1967, când s-a ridicat din cădere, de ce ar fi sărit în ajutorul său securitatea română să facă un act fals prin care să i se aprobe rămânerea la studii în străinătate ? Nu e greu de ghicit. Sărmanul Iosif Ţon era liber numai în declaraţiile sale, că în realitate era tot robul securităţii pe care o slujea şi de care era slujit. Atât deocamdată despre Mărturia completă a preotului Iosif Ţon ! Deja ne-a convins cât de completă este ! (Va urma).
No comments:
Post a Comment