S-a spus că adevărul unui om este ceea ce el ascunde!!!? (Octavian Paler). Nu există deosebire fundamentală între un om şi altul. Toţi sunt susceptibili de cădere în faţa ispitei. Doar intensitatea ispitei este diferită. Marea majoritate a creştinilor chinuiţi de ispitele cele mai obişnuite, cum sunt gelozia, mândria, ambiţia - fac experienţa tristă, dar comună a înfrângerii. Ei cad mai jos decât şi-ar fi închipuit vreodată. Acelaşi păcat de altădată al mândriei, îşi adună forţele şi stăpâneşte şi ruinează vieţi. Unii din cei stăpâniţi de mândrie, în loc să îşi recunoscă păcatul şi falimentul, ca Iacov altădată, merg mai departe părăsind învăţătura sănătoasă şi se aventurează pe drumuri carismatice pretinzând că devin "străjeri" şi duc şi pe alţii în rătăcire. Ceea ce Dumnezeu aşteaptă atunci când am fost muşcaţi de mândrie, este să ne mărturisim păcatul. Marele patriarh Iacov mărturiseşte când Domnul îl întreabă '"Cum îţi este numele?" şi răspunde, „IACOV” (înşelătorul -amăgitorul). Mărturisirea aceasta vine în urma situaţiei critice în care se afla şi cerea ajutorul Domnului. În această mărturisire este sinteza unei vieţi de faliment total. Sinceritatea însă aduce întotdeuna binecuvântare.
Reversul mărturisirii este menţinerea mândriei şi refuzul de a recunoaşte căderile. În acest caz vindecarea şi binecuvântarea nu sunt posibile. Unii, ca pastorul Iosif Ţon, au o mândrie prea mare ca să recunoască problemele şi inconsecvenţele ce le-au caracterizat activitatea. Şi atunci când sunt siliţi să mărturisească ceva din trecutul lor (cum a fost mărturisirea lui Iosif Ţon că a cooperat cu securitatea în urma deconspirării efectuate de Daniel Mitrofan), o fac încercând să se justifice şi ascunzând alte laturi, refuzând să le aducă la lumină. Ei nu cred cuvintele Domnului Isus care spune că ceea ce este ascuns va veni la lumină într-o zi. Pentru aceşti oameni este mai important să încerce să îşi cârpească reputaţia decât să mărturiseească onest trădările fraţilor şi să primească iertarea Domnului şi a fraţilor lor.
În această categorie cu Iosif Ţon sunt şi alţi lucrători cu Evanghelia. Au în trecutul lor lucruri compromiţătoare legate de trădarea fraţilor, dar nu vor să le mărturisească. În schimb încearcă să îşi construiască o imagine bună în faţa altora. Aşa este de pildă, pastorul Viorel Clintoc, ce a devenit un mare susţinător al lui Iosif Ţon. Nu de alta, dar amândoi au un trecut care nu le face cinste, dar nici unul nu este gata să mărturisească acel trecut. Viorel Clintoc a devenit păstor al Bisericii Baptiste din Caransebeş imediat după ce conducerea Uniunii Baptiste în cârdăşie cu autorităţile comuniste au suprimat samavalnic autonomia acelei Biserici. Uniunea nu voia să trimită la Caransebeş pe pastorul Busuioc, care fusese cerut de Biserică înainte de incidentul cu arestarea şi condamnarea celor trei (Nicolae Rădoi, Petru Cocârţeu şi Ionel Prejban). Mara Cornel, Departamentul Cultelor şi securitatea locală au găsit că omul de care aveau nevoie era Viorel Clintoc. Cu câtva timp în urmă fratele Nicolae Rădoi a publicat câteva informaţii cu lucrurile ce s-au întâmplat în Biserica Baptistă din Caransebeş după condamnarea sa, şi a avut cuvinte de laudă pentru pastorul Viorel Clintoc, pe care le-a scris în urma unei convorbiri telefonice cu acesta, în care fratele Viorel Clintoc nega faptul că a făcut jocul autorităţilor la Caransebeş. De fapt fratele Nicolae Rădoi nu avea de unde să ştie realitatea, din moment ce era în închisoare, şi apoi după eliberare a plecat imediat în America. Noi, cei care am fost zi de zi implicaţi în problemele Biserici, putem spune care era realitatea cu privire la activitatea de pastor a fratelui Viorel Clintoc la Caransebeş. El a colaborat cu conducerea bisericii impusă de cele trei puteri: Securitatea locală, Departamentul Cultelor şi conducerea coruptă a Uniunii Baptiste de la Bucureşti în frunte cu Cornel Mara şi Paul Barbatei. În acel comitet al Bisericii impus de autorităţi erau trei informatori ai securităţii. Acel comitet şi pastorul Viorel Clintoc nu au procedat la reprimirea celor 140 excluşi samavolnic de Paul Barbatei şi Cornel Mara.
Intr-una din zile fratele Clintoc Viorel a fost invitat la masă la Oprea Nicolae, unul din informatori, şi acolo a încercat timid să-i spună că ar vrea să ne primească membri în biserică. Oprea Nicolae l-a scos în stradă, sau l-a ameninţat că îl scoate. Timpul care a mai rămas păstor la Caransebeş a trecut fără ca fratele Viorel Clintoc să facă ceva pentru primirea înapoi în biserică a celor ce sufereau pentru credinţă. După câţiva ani a venit pastor fratele Belciu Busuioc şi am fost primiţi ca membri cu drepturi depline.
Fratele Clintoc Viorel a fost mutat la Beius ca pastor. Am fost invitaţi la Beiuş la o nuntă şi fratele Viorel Clintoc ne-a povestit că Mara Cornel i-a pus sigiliu pe Biserica din Beiuş pentru că i-a spus acestuia că trăieste în neorânduială, şi ne-a mai spus că Biserica fusese deschisă numai de curând. Acolo erau fraţii Mircea Cuzma cu soţia dânsului, fratele Iuanoşel Ion, fratele Belciu Busuioc şi subsemnatul cu soţia. Fratele Viorel Clintoc a fost foarte mirat cum a reuşit fratele Busuioc să ne unească din moment ce el nu a putut. În concluzie, trebuie să se ştie că fratele Viorel Clintoc a avut (pe lângă lucrurile pozitive ale slujirii lui ca păstor în România) ezitările lui şi colaborările lui cu oamenii puşi de securitate în Biserica din Caransebeş, şi nu a avut curajul să acţioneze cu dreptate. Nu a avut curajul să îl condamne atunci pe Iosif Ţon pentru scrisoarea în care trăda Biserica din Caransebeş şi lua partea celor corupţi de la Uniune. De aceea consider că până astăzi fratele Viorel Clintoc are probleme să stea drept pentru dreptate. Nu a fost potrivit ca el să fie pus în comisia de cercetare a lui Iosif Ţon întrunită la Atlanta cu câtva timp în urmă. Amândoi au în trecutul lor pete de care nu s-au pocăit. O mână spală pe cealaltă. Din nou trebuie să dăm dreptate lui Octavian Paler, că adevărul unui om este ceea ce el ascunde.
Eu am dorit să se ştie adevărul şi de aceea am scris aceste rânduri. Sunt bucuros că fratele pastor Daniel Branzei a adoptat o poziţie corectă faţă de cazul Iosif Ţon. Uniunea Bisericilor Baptiste din România a luat măsuri corecte de delimitare de Iosif Ţon şi de ereziile pe care le-a îmbrăţişat mai recent. Credem că aceeaşi atitudine trebuie să fie manifestată şi de Bisericile Baptiste Române din America. Cultul Baptist pentru a cărui credinţă au suferit mulţi fraţi de ai noştri, unii fiind chiar martirizaţi, ar trebui să rămână unit.
No comments:
Post a Comment