În octombrie 2007, după ce a fost deconspirat de studiul efectuat de fratele Daniel Mitrofan la CNSAS din care ieşea clar că Iosif Ţon a fost în slujba securităţii, acesta a venit public cu o mărturie (pe care o declara completă) despre colaborarea lui cu cei ce îşi propuseseră să distrugă credinţa în Domnul Isus în România. Puteţi citi informaţiile care au dus la această mărturie la
http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/11/27/cazul-fr-ton-iosif
În patru article precedente am arătat că Mărturia completă nu era nici pe departe completă, deoarece autorul, ce voia să convingă pe cititori de sinceritatea lui, lăsa afară din mărturie ceea ce era mai important, şi anume că şi după 1968, anul în care profesează că s-a pocăit din nou şi a rupt-o cu colaborările subterane, Iosif Ţon a continuat să slujească securitatea.
Nu sunt doar informaţiile care lipsesc ce deranjează în Mărturia completă! Sunt manipulările de informaţie şi de imagine la care procedează peste tot în acea mărturie confecţionată cu scopuri foarte precise. Vorbind despre oferta pe care i-a făcut-o Richard Wurmbrand de a se stabili în Apus, Iosif Ţon ne spune în mărturia sa:
I-am explicat atunci că eu simt că am o obligaţie pentru fraţii mei din România şi că, la terminarea studiilor, mă voi întoarce la fraţii mei.
Obervaţi expresia „fraţii mei” care se repetă obsesiv în această parte a Mărturiei complete. Iosif Ţon îşi „iubea” atât de mult fraţii, încât nu a vrut să stea departe de ei, mai ales că securitatea avea nevoie ca el să fie în apropierea lor.
După această declaraţie de dragoste Iosif Ţon introduce cea mai importantă explicaţie. Oare care să fie cea mai importantă explicaţie a Mărturiei complete? Ea este plină de explicaţii, dar cea mai importantă în ochii lui Iosif Ţon este, incredibil, aceasta:
Acum este locul unde trebuie să fac cea mai importantă explicaţie.
Când eu am căzut de la credinţă, mi-am dezamăgit fraţii. Nu prin modul de viaţă pe care l-am trăit în acei ani, incluzând aici faptul că devenisem informator al securităţii, ci faptul în sine că mi-am abandonat credinţa şi astfel mi-am trădat fraţii.
Deci păcatul mare al lui Iosif Ţon nu a fost că s-a făcut informator aducând suferinţă credincioşilor pe care i-a turnat, ci faptul că nu s-a mai dus la biserică şi nu a mai participat la serviciile Bisericii! Aici se vede fariseismul lui Iosif Ţon şi dorinţa lui de a strecura ţânţarul şi a înghiţi cămila în scopul !
Ce consideră Iosif Ţon trădare? Nu faptul că a promis securităţii că va oferi informaţii despre fraţii americani cu care va veni în contact la Viena, ci faptul că ar fi acceptat să plece în America la invitaţia lui Richard Wirmbrand!
Odată eu i-am dezamăgit pe fraţii mei şi ei m-au iertat. Acum, dacă aş pleca în America, i-aş trăda a doua oară şi i-aş dezamăgi a doua oară!
De fapt i-a trădat a doua oară când a promis că va oferi informaţii securităţii dacă i se aprobă plecarea la Viena. Atunci Iosif Ţon a trădat a doua oară pe fraţii săi. Dar despre acest lucru nu vrea să vorbească în Mărturia completă! El distrage atenţia de la ceea ce este cu adevărat important şi pune un accent fals pe ceeace este neimportant. De fapt trebuie să ne întrebăm cu seriozuitate: Ce este trădare în ochii lui Iosif Ţon? El nu a considerat păcat mare faptul că a devenit informator, ci a considerat păcat mare faptul că nu a mai frecventat cercul credincioşilor bisericii. Până astăzi, el nu consideră trădare faptul că a promis că va da informaţii despre fraţii cu care venea în contact în Apus, ci consideră că ar fi fost trădare alegerea de a rămâne în Apus. Desigur, având în vedere angajamentele sale mari faţă de securitate, rămânerea în Apus ar fi fost o trădare. Nu a fraţilor însă, ci a securităţii. Acest lucru nu vrea Iosif ţon să îl declare nici în Mărturia completă şi nici în faţa celor ce îi cunosc bine slujba.
Mărturie completă în Mărturia completă?? O farsă pentru cei creduli.
No comments:
Post a Comment