Saturday, August 6, 2011

Confesiuni străjereşti de-ale lui Iosif Ţon

Cum a fost posibil ca un om ca Iosif Ţon, foarte preocupat de imaginea proprie, pe care şi-a construit-o şi a şlefuit-o timp de câteva decenii să ia decizia dezastruoasă de a se alătura unor şarlatani religioşi cu pretenţii de veghetori în lucrarea lui Dumnezeu? Cum a fost posibil ca omul ce şi-a dorit atât de mult rolul de învăţător în aşezământul baptist să intre într-o alianţă ridicolă pozând ca apărător al „năzbâtiilor teologice” ale ereticilor de la Băile Felix?

Să nu fi ştiut Iosif Ţon care este teologia prăpăstioasă a străjerilor? Greu de crezut. El este foarte pedant în a se informa înainte de a lua o decizie. Să nu fi fost conştient de tulburările pe care o astfel de decizie le va crea în cultul Baptist? Imposibil. Toate indicaţiile sunt că el a dorit o astfel de tulburare a apelor. Care este atunci motivul pentru care Iosif Ţon a ajuns să ia o astfel de decizie abismală?

După toate aparenţele, Iosif Ţon s-a antrenat în a para lovitura mare care ştia că îi vine din deconspirarea lui ca agent al securităţii cu nume conspirative multiple. Până în 2007 Iosif Ţon a fost mut ca o lebădă în ce priveşte trecutul lui de agent al securităţii. Limba i s-a dezlegat dintr-o dată când Daniel Mitrofan l-a confruntat cu dovezi palpabile că a fost în solda securităţii. Pentru a stăvili reacţia defavorabilă a celor ce aveau accesul la acea informaţie stânjenitoare, Iosif Ţon a trecut imediat la confesiuni.

În scrisoarea deschisă către BBC din 16 Octombrie 2007 el „mărturiseşte” cu jumătate de gură că a fost agent al securităţii. Analizându-i mărturia vom constata că preocuparea principală în acea scrisoare nu a fost să mărturisească fărădelegea comisă împotriva fraţilor săi, ci cum să îşi scuze mai bine acţiunile de trădător. Vom vedea tacticile sale folosite în acea mărturie menite să estompeze gravitatea actelor sale. Când informaţia privind activitatea lui de agent al securităţii a fost luată de pe internet şi a început să circule printre oamenii de rând, Iosif Ţon a scos de pe mânecă un alt as cu care a încercat să stopeze incomoda informaţie. Aşa a apărut o a doua declaraţie, aceea că se alătură străjerilor.

Iosif Ţon a ştiut foarte bine ce face când declara în faţa tuturor că are o nouă orientare teologică. De fapt voia o nouă strategemă de a scăpa de întrebările tot mai strangulatoare privind activitatea lui în solda securităţii. Pentru vulg tactica a fost foarte reuşită. Oamenii au uitat de trădarea efectuată atunci când a intrat slugă la securitate, şi au început să vorbească exclusiv despre carismatismul lui Iosif Ţon. Trădarea în plan teologic nu miroase aşa greu ca trădarea în plan politic, dar produce divertismentul dorit care ia atenţia de la problema principală.

În noua mentalitate a lui Iosif Ţon este mai bine să fii eretic decât securist. De aceea a creat tulburarea cu noua lui Evanghelie şi noua lui orientare străjerească pentru a scăpa de privirile ce scrutau trecutul lui de securist. Şi pentru cei „mulţi, da proşti” înscenarea a reuşit foarte bine. (Va urma)

2 comments:

Vestea Bună said...

Am spus-o atunci: http://vesteabuna.wordpress.com/2010/11/27/cancerul-durerea-de-masele-si-antinevralgicul/
Citez:"Nu cred că un bolnav de cancer în fază terminală merge la dentist. Nici nu-și face proteză.
Spiritual însă, cancerul și cangrena de vorbe sunt ”tratate” cu potirul: „ești bolnav dragă dar..bea de aici, măcar să nu te doară.”
Cancerul colaborării este făcut uitat de ”durerea de măsele” a defectării papei.
Era pericol să fie dezgropată pisica moartă dintre glosolali. Era mult mai pestriță, mult mai mare și mai urât mirositoare.
Era pericol să se trezească bolnavul, să mijească ochii și să-și citească diagnosticul. Unul chiar a citit cu sughițuri.
Era pericol să refuze potirul.
Așa că cei care leagă ușuratic rana au schimbat tactica:”VAAAAI, te doare măseaua….!”, ”poftim ia antinevralgic.!” S-a schimbat tratamentul, nu mai luăm morfină, luăm antinevralgic și ne focalizăm pe durerea de măsele.
Ca să nu ne mai gândim la cancer, la diagnostic.
Ne-am trezit, tratăm durerea de măsele!
Insist că mișcarea de șah a ”papei” are scopul de a distrage atenția și a reușit.
Am mai spus-o: ”când doi țigani se ceartă zgomotos în piață, toți se uită spre ei și alți 10 fură acoperiți.”
Acest lucru se întâmplă acum: cancerul colaborării este ignorat de preocuparea durerii de dinți a demeterismului și de antinevralgicul antideme……..ismului."

Nicolae Rădoi said...

Vestea Bună,
Din păcate aţi avut mare dreptate.