Celor care se roagă pentru treziri străjereşti – meditaţia lui Mihai din Caransebeş

RAMÂI CONSTERNAT CĂ UNII AŞTEAPTĂ VALURI DE TREZIRE SĂ VINĂ PESTE EI (vezi O rugăciune blestem pentru familiile românilor şi pentru Bisericile Asociaţiei – de pe buzele vice-preşedintelui )!!!! Fraţilor, e timpul să vă treziţi. Bisericile care au avut Cuvântul lui Dumnezeu şi l-au cam ignorat, făcând compromsuri cu lumea, au trecut probabil de vremea când puteau să se trezească. Unele din aceste biserici s-au divizat, altele nu mai au nici o putere spirituală şi nici fonduri pentru a masca lipsa de putere spirituală. Se observă fenomenul întoarcerii unora la “biserica mamă!” De fapt s-au întors ca şi cei descrişi în 2 Petru 2:21-22, deoarece nu au fost născuţi din nou niciodată! Unele biserici supravieţuiesc doar. Cu ani în urmă l-am auzit pe păstorul unei biserici spunând cu mândrie: “Biserica noastră s-a întregit cu încă trei fraţi. S-a cam terminat cu harul pentru cei care l-au neglijat pentru prea mult timp! Institutele teologice au foarte puţini bani, ceea ce arată lipsa de interes a credincioşilor pentru lucrarea lui Dumnezeu. În acelaţi timp, unii vor să se veselească cu Iosif Ţon!!!! Într-o vreme când unii studenţi merg şi predică în ţările musulmane, unde sunt de multe ori martirizaţi (merg familii, şi se întoarce numai soţia, sau numai soţul, sau numai copiii), alţii abandonează adevărurile Scripturii pentru care au suferit înaintaşii noştri. Aceeaşi tristeţe pe care o am eu, o are şi cumnatul meu, John Moldovan, profesor la Southwestern  Baptist Theological Seminary, care mi-a relatat cazuri de martiri în ţările musulmane, pe când în locurile unde Evanghelia a fost prezentă de sute de ani, oamenii se leapădă de Adevărul Scripturii punând în loc lucruri de nimic, aşa cum face Iosif Ţon. Probabil că Dumnezeu vrea să cearnă neghina din ogorul Său, deoarece s-a săturat de de aşa zişii slujitori ai lui, care azi cred una, iar mâine alta. Trăim într-o vreme de totală nesiguranţă. Dumnezeu ne arată că nici casele, nici terenurile, nici banii lichizi nu ne pot asigura viitorul. Toate aceste valori pământeşti într-o noapte sau în câteva ore pot să ne curgă printre degete. Nu ne putem baza pe ceea ce avem în mâini, nici pe planurile celor din fruntea popoarelor, nici pe conducătorii religioşi care schimbă Evanghelia pentru învăţăturile plăcute firii. Urmărind evenimentele internaţionale şi evoluţia celor ce se află în fruntea bisericilor putem să ne dăm seama de starea lumii şi de faptul că suntem la capătul istoriei.