SCRISOAREA FRATELUI GEABOU...

Iată și ultima scrisoare trimisă păstorilor din RBA de unul din prietenii fratelui Iosif Țon, Geabou Pascu: luata de aici...http://barzilaiendan.wordpress.com/2011/07/28/vasile-branzei-aurel-popescu-si-iosif-ton/

Catre fratii pastori ai Ascatiei Crestine Baptiste din S.U.A. si Canada

Dragii mei colegi,

Am asteptat cu multa speranta sansa oferita fr. Iosif Ton la Atlanta, sansa de a se reabilita la intrunirea cu fratii pastori din asociatie. M-as fi asteptat sa-si recunoasca greselile si sa ajunga la pace cu Biserica din Portland si cu Biserica baptista din Rominia in general pe care, prin comportarea lui din ultima vreme, a denigrat-o si a dat posibilitatea altora sa o umileasca in fel si chip, fara ca Iosif sa ia atitudine, aparindu-i pe cei care l-au iubit si i-au stat la dispozitie cu ce au avut mai bun…

Ascultind predica lui dela Atlanta, felul cum a incercat sa-si justifice ultimile lui „descoperiri” ,n-am vazut in el nici-o schimbare, decit acelas Ton arogant si plin de sine (nu un frate sarac in duh, nu unul care-si plinge trecutul (, caderile si ridicarile ) ci un diplomat ,care folosind smecheria, sa facut ca-si cere iertare, pentruca facindu-se ca se scuza a folosi ocazia sa acuze si sa atite la desbinare pe frati.

De remarcat faptul ca, Iosif are darul de a invata ,este un f. bun invatator. Dar el invata pe altii;..pe baptisti pe penticostali ,pe strajeri ,pe toti, inafara de sine,fiindca ce spune el in predica dela Atlanta despre primele ferinciri-sau porunci…nu se vede deloc in ceia ce face el.

Mie mi-a placut invatatura data de el, si am luat-o de buna pentru mine asa cum am facut si altadata pe cind eram „Tonist”. Dar ce ma doare pentru el este faptul a linga vorbele lui Ton, vorbe dealtfel f. frumoase, nu sint si faptae.

Noi „Tonistii” am fost gata sa murim cu el pentru adevar, sa ne sacrificam familiile avind totala incredere in ce invatam impreuna la fiecare Tardelas. Dar fratele nostru de cruce,Iosf Ton n-a avut aceiasi incredere in noi, si a „ascuns” fata de noi faptul ca el era dotat si cu alte daruri ale D.Sfint. Fratele nostru cu care noi am fost gata de orice sacrificiu pentru Adevar,nu ne-a spus niciodata ca a vorbit in limbi, nu ne-a aratat niciodata sticluta cu ulei care a scos-o din buzunar la amvonul Bisericii din Atlanta, nu ne-a spus ca are darul vindecarilor si nu ne-a introdus si pe noi prietenii, lui in scoala aceasta a vindecarilor…..

Cind fica lui era micuta in leagan, fiind bolnava, ne-a chemat pe toti din Tardelas sa ne rugam si sa ne punem miinile peste ia. Am facut-o, si Dora sa vindecat. Iosif nu avea la ora aceia sticluta cu untdelemn si nu-i cunostea pe strjerii de astazi….

De cine s-o fi temut asa de tare ca sa aiba aceasta atitudine fata de noi si sasi „ascunda” darurile primite dela Duhul Sfint ? Oare sa se fi temut de securitate ?!!
Nu cred, fiindca noi eram gata sa murim pentru Adevarul pe care-L predicam.

Eu cred ca fr.Iosif nu spune adevarul . El se da acum a fi caristmatic ,ca sa prinda bine si la caristmatici, se preface ca si Cameleonul ,ca sa poata inainta pe toate fronturile.
Fr.Ton a tradat increderea noastra si intelegerea avuta intre noi, intelegerea de a nu mai scri si nici de a mai publica ceva fara a ne consulta cu totii mai inainte.

In cazul cu biserica din Caransebes, fara stirea noastra, fr.Iosif a dat autoritatilor, respectiv celor dela Departamentul Cultelor, un mesaj scris, intitulat :”Pozitia MEA“, pozitie in care ii acuza pe frati, si–i justifica pe cei dela Uniune pentru cele intimplate la Caransebes.

Aflind de acest fapt, l-am chemat la Tardelas la Bucuresti sa discutam cu privire la cele scrise de el, si sa ne spuna dupa cele afirmate in scrisoare, el cu cine este? cu noi, cu Uniunea, … cu autoritatile? Unde se pozitioneaza el in acea scrisoare, si cum ii suna lui acest titlu „Pozitia mea „ Ce-i spune lui cuvintul „mea“?????
O zi intreaga am purtat discutii, fara ca Iosif sa cedeze vreun pic si sa recunoasca ca a gresit.

Si atunci, ca intotdeauna, si, ca si de curind la Atlanta, el a argumentat ca un diplomat, ca el sa bagat ca sa-i invete, pe cei dela Caransebes, pe cei din conducerea cultului, si pe noi toata ziua aceia.

Tot asa spunea el cind s-a dus la strajeri, ca sa dus sa-i ivete, sa-i corecteze d.p.d.vedere doctrinar, asa cum ne corecteaza si pe noi toti astazi.

Fratilor, fr. Ton este un om tare la cerbice, tare in grumaz, si nu cedeaza cu una cu doua, si nu recunoaste, tot asa cum a facut si in cazul cu securitatea, n-a recunoscut pina cind n-a fost incoltit pe internet la „Masa Rotunda” cind apoi ne-a surprins pe toti cu cele declarate. Lucruri pe care nici noi tovarasii lui de cruce, de suferinta nu nu le cunosteam.

Ca unul care am colaborat atitia ani cu el si stiu si faptele bune facute de fr.Ton, curajul lui, indrazneala lui in multe lucruri, m-as bucura, ca la urmatoarea intilnire cu fratii pastori, sa lase diplomatia laoparte, sa se pocaiasca sincer si sa se smereasca asa cum fosrte bine invata pe altii si sa ajunga la pace cu biserica din Portland si cu toti ceilalti, aratind ca este indragostit cu adevarat de bunatatea lui Dumnezeu si nu de rautatea celui egoist.

S-ar putea sa fie o sansa pentru el, o sansa pe care care noi cei inaintati in virsta, sa n-o mai avem inca odata,dar cind ni se ofera s-o folosim si sa ne smerim sincer, sa ne golim de noi insine, sa ne plingem trecutul cu multe caderi si ridicari si sa croim macar deacum incolo carari drepte cu picioarele noastre. Putem sa ne smerim, si Dumnezeu ne va inalta in mod sigur, nu oamenii. Sau, putem sa ne inaltam, sa ne ingimfam si plini de noi insine, sa-L determinam pe Dumnezeu sa ne umileasca, nu oamenii.

Ma rog D.lui pentru fr. Iosif si vreau ca Cel rau sa n-aibă nici-un cistig, la posibila urmatoarea intilnire cu fratii pastori, ci intrunirea cu fratii laConventia dela Sacramento sa fie un prilej cind Numele Domnuluilui sa fie glorificat.

Al vostru frate si coleg pe ogorul Domnului Pascu Geabou.