Saturday, July 30, 2011

SCRISOAREA FRATELUI GEABOU...

Iată și ultima scrisoare trimisă păstorilor din RBA de unul din prietenii fratelui Iosif Țon, Geabou Pascu: luata de aici...http://barzilaiendan.wordpress.com/2011/07/28/vasile-branzei-aurel-popescu-si-iosif-ton/
Catre fratii pastori ai Ascatiei Crestine Baptiste din S.U.A. si Canada
Dragii mei colegi,
Am asteptat cu multa speranta sansa oferita fr. Iosif Ton la Atlanta, sansa de a se reabilita la intrunirea cu fratii pastori din asociatie. M-as fi asteptat sa-si recunoasca greselile si sa ajunga la pace cu Biserica din Portland si cu Biserica baptista din Rominia in general pe care, prin comportarea lui din ultima vreme, a denigrat-o si a dat posibilitatea altora sa o umileasca in fel si chip, fara ca Iosif sa ia atitudine, aparindu-i pe cei care l-au iubit si i-au stat la dispozitie cu ce au avut mai bun…
Ascultind predica lui dela Atlanta, felul cum a incercat sa-si justifice ultimile lui „descoperiri” ,n-am vazut in el nici-o schimbare, decit acelas Ton arogant si plin de sine (nu un frate sarac in duh, nu unul care-si plinge trecutul (, caderile si ridicarile ) ci un diplomat ,care folosind smecheria, sa facut ca-si cere iertare, pentruca facindu-se ca se scuza a folosi ocazia sa acuze si sa atite la desbinare pe frati.
De remarcat faptul ca, Iosif are darul de a invata ,este un f. bun invatator. Dar el invata pe altii;..pe baptisti pe penticostali ,pe strajeri ,pe toti, inafara de sine,fiindca ce spune el in predica dela Atlanta despre primele ferinciri-sau porunci…nu se vede deloc in ceia ce face el.
Mie mi-a placut invatatura data de el, si am luat-o de buna pentru mine asa cum am facut si altadata pe cind eram „Tonist”. Dar ce ma doare pentru el este faptul a linga vorbele lui Ton, vorbe dealtfel f. frumoase, nu sint si faptae.
Noi „Tonistii” am fost gata sa murim cu el pentru adevar, sa ne sacrificam familiile avind totala incredere in ce invatam impreuna la fiecare Tardelas. Dar fratele nostru de cruce,Iosf Ton n-a avut aceiasi incredere in noi, si a „ascuns” fata de noi faptul ca el era dotat si cu alte daruri ale D.Sfint. Fratele nostru cu care noi am fost gata de orice sacrificiu pentru Adevar,nu ne-a spus niciodata ca a vorbit in limbi, nu ne-a aratat niciodata sticluta cu ulei care a scos-o din buzunar la amvonul Bisericii din Atlanta, nu ne-a spus ca are darul vindecarilor si nu ne-a introdus si pe noi prietenii, lui in scoala aceasta a vindecarilor…..
Cind fica lui era micuta in leagan, fiind bolnava, ne-a chemat pe toti din Tardelas sa ne rugam si sa ne punem miinile peste ia. Am facut-o, si Dora sa vindecat. Iosif nu avea la ora aceia sticluta cu untdelemn si nu-i cunostea pe strjerii de astazi….
De cine s-o fi temut asa de tare ca sa aiba aceasta atitudine fata de noi si sasi „ascunda” darurile primite dela Duhul Sfint ? Oare sa se fi temut de securitate ?!!
Nu cred, fiindca noi eram gata sa murim pentru Adevarul pe care-L predicam.
Eu cred ca fr.Iosif nu spune adevarul . El se da acum a fi caristmatic ,ca sa prinda bine si la caristmatici, se preface ca si Cameleonul ,ca sa poata inainta pe toate fronturile.
Fr.Ton a tradat increderea noastra si intelegerea avuta intre noi, intelegerea de a nu mai scri si nici de a mai publica ceva fara a ne consulta cu totii mai inainte.
In cazul cu biserica din Caransebes, fara stirea noastra, fr.Iosif a dat autoritatilor, respectiv celor dela Departamentul Cultelor, un mesaj scris, intitulat :”Pozitia MEA“, pozitie in care ii acuza pe frati, si–i justifica pe cei dela Uniune pentru cele intimplate la Caransebes.
Aflind de acest fapt, l-am chemat la Tardelas la Bucuresti sa discutam cu privire la cele scrise de el, si sa ne spuna dupa cele afirmate in scrisoare, el cu cine este? cu noi, cu Uniunea, … cu autoritatile? Unde se pozitioneaza el in acea scrisoare, si cum ii suna lui acest titlu „Pozitia mea „ Ce-i spune lui cuvintul „mea“?????
O zi intreaga am purtat discutii, fara ca Iosif sa cedeze vreun pic si sa recunoasca ca a gresit.
Si atunci, ca intotdeauna, si, ca si de curind la Atlanta, el a argumentat ca un diplomat, ca el sa bagat ca sa-i invete, pe cei dela Caransebes, pe cei din conducerea cultului, si pe noi toata ziua aceia.
Tot asa spunea el cind s-a dus la strajeri, ca sa dus sa-i ivete, sa-i corecteze d.p.d.vedere doctrinar, asa cum ne corecteaza si pe noi toti astazi.
Fratilor, fr. Ton este un om tare la cerbice, tare in grumaz, si nu cedeaza cu una cu doua, si nu recunoaste, tot asa cum a facut si in cazul cu securitatea, n-a recunoscut pina cind n-a fost incoltit pe internet la „Masa Rotunda” cind apoi ne-a surprins pe toti cu cele declarate. Lucruri pe care nici noi tovarasii lui de cruce, de suferinta nu nu le cunosteam.
Ca unul care am colaborat atitia ani cu el si stiu si faptele bune facute de fr.Ton, curajul lui, indrazneala lui in multe lucruri, m-as bucura, ca la urmatoarea intilnire cu fratii pastori, sa lase diplomatia laoparte, sa se pocaiasca sincer si sa se smereasca asa cum fosrte bine invata pe altii si sa ajunga la pace cu biserica din Portland si cu toti ceilalti, aratind ca este indragostit cu adevarat de bunatatea lui Dumnezeu si nu de rautatea celui egoist.
S-ar putea sa fie o sansa pentru el, o sansa pe care care noi cei inaintati in virsta, sa n-o mai avem inca odata,dar cind ni se ofera s-o folosim si sa ne smerim sincer, sa ne golim de noi insine, sa ne plingem trecutul cu multe caderi si ridicari si sa croim macar deacum incolo carari drepte cu picioarele noastre. Putem sa ne smerim, si Dumnezeu ne va inalta in mod sigur, nu oamenii. Sau, putem sa ne inaltam, sa ne ingimfam si plini de noi insine, sa-L determinam pe Dumnezeu sa ne umileasca, nu oamenii.
Ma rog D.lui pentru fr. Iosif si vreau ca Cel rau sa n-aibă nici-un cistig, la posibila urmatoarea intilnire cu fratii pastori, ci intrunirea cu fratii laConventia dela Sacramento sa fie un prilej cind Numele Domnuluilui sa fie glorificat.
Al vostru frate si coleg pe ogorul Domnului Pascu Geabou.

3 comments:

Mihai said...

In sfârşit cineva s-a hotărât să vorbească. Unul din foştii colegi şi prieteni ai domnului Iosif Ţon. Şi nu fiecine, ci fratele Geabou Pascu. Domnul Iosif Ţon i-a înflăcărat pe tinerii de la Caransebeş pe timpul acela. Şi ei au avut mare încredere în el atunci. Numai că după arestarea fraţilor noştri Nicolae Rădoi, Petre Cocârţeu şi Ionel Prejban, Iosif Ţon trimite Departamentului Cultelor scrisoarea intitulată Poziţia mea în Cult şi la toate bisericile baptiste din România în care condamnă o biserică ce lupta pentru autonomie şi pe fraţii care se puseseră în linia dintâi în această luptă. Pe timpul acela fratele Liviu Olah predica la Făget, lângă Lugoj. Şi făcea lucrul acesta fără să aibă recunoaşterea Departamentului Cultelor, aşa cum cereau oficialii acelui Departament. Cei care nu aveau carnetul de păstor emis de Departamentul Cultelor şi continuau să predice Cuvântul lui Dumnezeu, erau persecutaţi şi riscau să ajungă în conflict direct cu autorităţile comuniste.
Fratii mei, cea mai mare virtute pe care o putem avea este frica, şi cel mai mare păcat pe care îl putem avea noi este din nou, frica. Frica de Domnul este cea mai mare virtute ce o putem avea. Frica de oameni este cea mai mare problemă ce o putem avea. Unii predicatori din timpul regimului comunist identificau greşit frica lor. Ei considerau că au frică de Dumnezeu pentru că se temeau că li se ia carnetul de predicator şi nu mai pot lui Domnului! Le era frică să nu îşi piardă serviciul, că rămân fără funcţie, că suferă copiii lor în şcoli, etc., etc. Dar ei nu săpuneau deschis că au această frică de oameni, ci se justficau cu argumentul că dacă ar refuza săasculte autorităţile, atunci lucrarea Domnului ar suferi, pentru căei nu mai puteau să predice ! Cât de importanţi se credeau acei predicatori. Credeau că lucrarea lui Dumnezeu stă în ei, şi numai dacă ei fac compromisuri cu autorităţile, lucrarea Domnului poate să progreseze! Ei se scuzau cu fraze fornăitoare ca aceea că vor să aducă pe Isus în comunism. Primul lucru ce ar fi trebuit să îl facă era săÎl ducă pe Domnul Isus în viaţa lor. Atunci nu ar mai fi trădat pe fraţi cu scuza că Îl aduc pe Domnul Isus în comunism ! De fapt se temeau de cei ce pot ucide trupul, şi nu se temeau de Cel ce poate ucide şi trupul şi sufletul în Gheenă ! Dacă s-ar fi temult de Domnul, nu s-ar fi temut de oameni.

Miahi said...

Mă îndoiesc că acei predicatori vor vedea faţa Domnului (de care nu s-au temut atunci), dacă nu fac revirimentul să se pocăiască! Trist este că în loc să se pocăiască, ei fac pelerinaje pe la străjeri şi pe la alte grupări eretice, încercând să îşi ascundă goliciunea sufletească şi insecurittatea pe care au dobândit-o prin faptul că nu au fost credincioşi Domnului, ci s-au temut de oameni şi au trădat pe fraţii lor! În loc ca domnul Iosif Ţon să declare că trezirea făcută de Domnul prin fratele Liviu Olah nu era completă, ar fi mai bine să declare că el a făcut servicii securităţii oprind pe fratele Liviu Olah de la lucrarea pe care i-a dat-o Domnul, şi să se pocăiască de păcatul trădării fraţilor săi.
După ce a suferit o mare durere cu botezul de la Oradea, fratele Liviu Olah a spus : “Eu nu am nevoie de carnet, eu trebuie să chem pe oameni la DOMNUL !” În timp ce fratele Liviu Olah cucerea suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu, Iosif Ţon stătea la cafele cu securiştii şi plănuia cum să îi slujească mai bine pe aceştia după ce va pleca în America. Acum continuă aceeaşi lucrare pe care a început-o atunci: ponegreşte pe un mare om al lui Dumnezeu, Liviu Olah, şi se asociază cu ereticii care fac victime printre credincioşi. De fapt el se scuză că asocierea cu acei eretici nu este altceva decât o lucrare prin care el îl duce pe Isus la străjeri, care au nevoie de învăţătura lui! Cel mai bun lucru ar fi ca Iosif Ţon să îl ducă pe Domnul Isus în inima lui proprie. Atunci ar termina cu impostura şi cu teatrul străjeresc. Atunci ar contacta pe cei pe care i-a trădat şi i-a trimis la închisoare şi ar cere iertarea de care are atâta nevoie!

Nicolae Rădoi said...

Frate Mihai,
Mulţumesc de comentarii. Le-am postat pe blog separat. Sunt atât de bine venite mărturiile celor ce au trăit acele vremuri. Ele stabilesc adevărul care s-a poticnit în piaţa de obşte!