MULT ASTEPTATELE CLARIFICARI...

 

Dragii mei

Multumim pentru aceste clarificari si pentru osteneala voastra.

M-as bucura sa fie asa usor cum spuneti voi. Nu sunt un om care se pocaieste greu. Pocainta trebuie insa, de data aceasta, sa vina din alta parte.

De la distanta celor care au asteptat acest rezultat al intalnirii voastre cu Iosif Ton, in Australia, Europa si America, ceea ce s-a intamplat la Atlanta a fost cam asa:

1. Un grup de frati pastori au facut efortul sa se intalneasca cu fratele Iosif Ton, dupa ce dansul ne-a batjocorit opt luni fara sa stea de vorba cu noi.
2. Vineri seara, cand intalnirea si concluziile nu erau inca terminate, fratele Iosif Ton a predicat la una din bisericile baptiste din Atlanta.
3. Duminica seara, fratele Iosif Ton a predicat iar, de data aceasta cu o introducere „recuperatoare“ si subiectiva a fratelui Cocian, vicepresedinte al RBA. Numai spre marti, mi-a fost trimis o nota infromativa scurta din care nu reiese decat bunavointa pastorilor si cateva promisiuni vagi din parte fratelui Iosif Ton.

A fost si este normal ca toata lumea de pretutindeni sa inteleaga, punand impreuna 2+2, ca fratele Ton a primit un fel de „slap on the hand“ si readus pe usa din dos inapoi in RBA.

Am socotit ca este de datoria mea sa dejoc o asemenea stratagema si sa vorbesc cu fratele Iosif Serac si cu Viorel Clintoc. Cand Viorel mi-a rasouns ca el este „absolut“ gata sa-l primeasca si sa-l puna duminica viitoare la amvon pe fratele Iosif Ton, daca aceasta doreste, mi s-a confirmat linia pe care vrea sa mearga aceasta comisie. Stiam de fapt de la George Stefan ca el merge numai ca sa ofere fratelui Iosif Ton  o sansa de revenire, asa cum o comisie de pastori americani l-au recuperat nu de mult pe Tony Campolo.

Vreau sa va atrag atentia la o realitate trista, in ciuda bunavointei voastre, fratele Iosif nu a publicat inca nici o retractare publica a greselilor lui si nicio cerere de iertare, nici fata de baptisti, nici fata de pentecostali. Dansul ocoleste si de data aceasta pocainta, preferand sa va dea voua libertatea sa vorbiti in locul lui, spunandu-va si ce sa spuneti. Iar voi o faceti.

Nu inteleg de ce Viorel Clintoc nu ne-a trimis tuturor pastorilor insemnarile pe care le-a facut el (cam 25 de pagini), ci ne-ati trimis doar un articol cu culoare neutra, redactat in termeni foarte generali si lipsit de elemente concrete de discutie. Pacatele fratelui Iosif Ton sunt publice si lepadarea de ele trebuie sa fie tot publica.

Din cercetarile mele, si situatia de la Oradea si situatia de la Portland stau cu totul atfel decat le prezinta fratele Iosif Ton si voi il credeti mult prea usor. Fratele Iosif a mintit si minte in continuare. La ora aceasta dansul este „in aer“, fara membralitate intr-o biserica baptista, iar la Atlanta, vicepresedintele RBA a acceptat ca un astfel de baptist poate sa ne invete de la amvon.

Nu eu am fortat nota, ci rapiditatea cu care l-ati pus la amvon a fost o fortare a notei si un gest impus presedintelui, comitetului executiv si celorlalte biserici. V-ati lasat manevrati de fratele Iosif Ton sau ati vrut sa manevrati RBA, ambele situatii fiind inacceptabile pentru mie si, sper, pentru restul pastorilor.

Din pacatem fratele Iosif Ton va poate duce cu vorba, fara sa faca faptele necesare.

Comisia formata la Atlanta, prin cei care semnati acum aceasta clarificare, a cazut victima unui om foarte abil.

Doua exemple ale refuzului fratelui Iosif Ton de a dovedi spusele cu faptele necesare, mimand doar sinceritatea:

1. Cand s-a declarat charismatic (si inteleg ca inca mai este, uramarind acum sa aduca aceasta invatatura in bisericile baptiste la umbra unui Statut si a unei Marturisiri scrise doar in termeni generali),  am spus ca nu cred in sinceritatea schimbarii si l-am rugat sa mi-o dovedeasca cerandu-i iertare prietenului meu charismatic, Cocar Bunian, pe care l-a batjocorit atatia ani in Chicago. Ar fi fost normal sa se intample asa daca acea convertire ar fi fost sincera si insotita de pocainta. Ar fi foat la fel de normal ca fratele Iosif Ton sa se grabeasca sa se duca la Chicago si sa-si uneasca eforturile cu singurul baptist care-i impartaseste aceste convingeri. Ar f fost normal … Dar nimic nu este normal in aceasta situatie.

  

2. Cand l-am intrebat personal ce l-a surprins in reactia Uniunii de la Bucuresti (pentru ca in abilitatea lui strategica nu putea sa nu anticipeze o reactie), mi-a spus ca l-a durut ca a fost asimilat cu Cris, africanul, si cu invataturile lui. Am exclamat „Slava Domnului“. Daca asta nu este adevarat trebuie sa dea repede o declaratie publica si sa ajute sutele de mii de credinciosi ispititi sa experimenteze acele invataturi pentru ca au auzit ca si dansul le crede si le practica. I-am spus ca trebuie sa ajute Uniunea de la Bucuresti, cu care ar fi trebuit sa se sfatuiasca inainte de a face schimbari si declaratii asa de majore.  M-am oferit chiar sa gazduiesc eu pe blog aceasta declaratie, dar ca ar fi fost si mai bine sa o trimita Uniunii de la Bucuresti si s-o publice pe site-ul Strajerilor. A urmat o tacere lunga … O dovada in plus ca fratele Iosif a vrut sa nu se puna atunci rau cu Strajerii, preferand sa riste „smintirea“ celor multi, decat sa-si puna in pericol propria „imagine“ si intretinand astfel un conflict deschis cu reprezentantii bisericilor baptiste din Romania. Aceasta circumstanta i-a fost strict necesara pentru a se proiecta in imaginea unii „persecutat“ inaintea multimilor si mai ales a bisericilor pentecostale.

3. Daca vreti sa mai adaug o alta dovada, vreau sa va arat ca, zilele acestea, dansul sta tacand viclean, asteptand sa vada ce reactie va exista intre noi. In loc sa-mi scrieti mie, ar fi mult mai folositor sa-l chemati pe dansul la telefon in fiecare zi si sa-i spuneti ca are datoria sa scrie Uniunii de la Bucuresti, noua ca reprezentanti ai RBA si, pe  blogul dansului, miilor de oameni pe care i-a dus in eroare (mai ales celor din bisericilor pentecostale carora le-a zis public, citez: „Nu va bucurati ca ei m-au dat afara si acum sunt ca unul din voi?“).  La ce „i-a folosit“ intalnirea cu voi de la Atlanta, daca dansul nu face nimic public, dar v-a impins pe voi, manevratii binevoitori, sa faceti ceea ce ii sta bine „la imagine“. In lipsa unor schimbari in fapte si declaratii publice, la ce bun sa mai planificam inca o astfel de intalnire?

Regret ca persoana fratelui Iosif Ton incearca acum sa divizeze pastorii din RBA. Nu exista un alt exemplu in care oameni duhovnicesti sa faca sau sa fi facut aceasta. Sunt decis sa-i refuz orice posibilitate de a „lucra“ intre noi ca sa ne dezbine si sa ne desparta de fratii si surorile noastre din Uniunea din Romania.

Va trebui sa asteptati ca unul din voi sa devina sau sa redevina presedinte al RBA ca sa puteti face o asemenea nelegiuire. Eu am sa ma dau la o parte la Sacramento, dar sper ca Dumnezeu sa puna ca presedinte in mandatul viitor un om cu discernamant spiritual si cu puterea de a sta drept inaintea Lui si inaintea oamenilor.

Las pe ceilalti pastori sa citeasca si sa judece.

Dumnezeu stie ca as fi preferat sa nu fiu presedinte in aceasta circumstanta nefericita, periculoasa si de rezolvarea careia depinde viitorul si credibilitatea lucrarii pastorilor baptisti romani din RBA. Vreau sa va atrag atentia, cat mai pot, ca riscati sa rupeti Asociatia, daca vreti sa-l aduceti pe Iosif Ton nepocait printre noi, si riscati o despartire tragica de partasia celor din Uniunea Baptista din Romania. Este un rod al semintei otravite semanate de Iosif Țon printre voi și care a gasit acolo un sol neasteptat de rodnic si naiv.

Nimeni nu ma poate dovedi ca nu i-am fost si nu-i sunt prieten fratelui Iosif Țon. Va scriu insa acum ca presedinte al RBA, o responsabilitate pe care voi mi-ati dat-o, care ma apasa greu si cu care stau acum inaintea voastra si, mai ales, inaintea Domnului.

In slujirea comuna

Daniel Branzai