O rugăciune blestem pentru familiile românilor şi pentru Bisericile Asociaţiei – de pe buzele vice-preşedintelui

Vice-preşedintele Asociaţiei Bisericilor Baptiste din USA şi Canada (Teofil Cocian) vrea să ne convingă că mişcarea străjerilor este una de autentică trezire spirituală, de aceea este de acord cu gestul lui Iosif Ţon de “îmbrăţişare” a acesteia. Iată vorbele sale:

Fratele Ton ne-a promis ca in zilele urmatoare ne va scrie si ne va explica lumina doctrinara pe care o are cu privire la inbratisarea acestei miscari de trezire din Romania.

Apoi el pledează pentru acceptarea deciziei lui Iosif Ţon ca fiind excelentă, deşi noi nu putem înţelege această decizie, fiind prea mici pentru un om atât de mare şi prea incapabili să îi înţelegem meandrele, pledoarie pe care o face sub privirile îngăduitoare şi înţelegătoare ale preşedintelui (Daniel Branzai).

“De fapt nu l-am inteles nici cind a fost folosit de Dumnezeu sa-l convinga pe fr. Olah sa nu faca botezul la Cris, nu a fost inteles de toti nici cind a scris lucrarea "Locul crestinului in socialism", nici cind a venit in Statele Unite si pe la inceputul anilor '80 a spus ca trebuie sa pregatim manuale pentru studentii care vor studia in Romania la seminar in libertate, nici cind a fost folosit de Dumnezeu sa puna bazele institutului Emanuel de la Oradea, nici.... Oare de credem ca ar trebui neaparat ca sa-l intelegem acum?...

Neînţelese sunt căile lui Iosif Ţon! După care urmează adularea:

Mai avem curaj sa spunem ceva de oameni mari, oameni deosebiti ai lui Dumnezeu in poporul nostru? Sa ne plecam in umilinta inaintea Lui si recunoastem ca noua ni se cuvine sa ni se umple fata de rusine.

Scrisoarea vice-preşedintelui este o încercare de intimidare a celor ce îşi permit să critice pe „oamenii deosebiţi ai lui Dumnezeu!” Foarte deosebiţi! În decurs de câteva decade „omul deosebit al lui Dumnezeu” a trecut de la credinţa baptistă la ateism, de acolo la comunism şi la slujirea intereselor acestuia prin slujba de agent secret, apoi la baptism din nou (fără a renunţa însă la vechiul stăpân), ca în următoarele câteva luni plecat în Anglia să se convertească în secret la carismatism, şi revenind în ţară să se transforme în vocea celor persecutaţi acuzând conducerea Uniunii Baptiste de colaboraţionism cu autorităţile comuniste, ca imediat să se dea de partea Uniunii Baptiste (care deşi e curvă, este totuşi mama lui), şi să trimită la închisoare pe cei care i-au urmat sfatul de a nu permite guvernului amestec în biserici, ca apoi fiind trimis în SUA cu misiune din partea securităţii, să se declare din nou campionul luptei pentru drepturi a credincioşilor persecutaţi în România, ca apoi să revină în ţară şi negăsind în cultul baptist un rol potrivit pentru un om atât de mare să se declare carismatic şi să spună că el întotdeauna a fost carismatic, chiar şi atunci când în scrierile sale a criticat şi condamnat carismatismul, etc., etc.  Un om deosebit...

Admiraţia vice-preşedintelui nu are limite! Şi el vrea să transmită această admiraţie şi celor mai puţin admirativi care nu pot înţelege zig-zagurile omului deosebit! Fiind un om deosebit, Iosif Ţon trebuie acceptat şi admirat pentru asocierea cu străjerii! El este prea mare pentru a fi criticat! El ştie ce face! Ceilalţi trebuie doar să se încoloneze în urma lui Iosif Ţon, aşa cum face vice-preşedintele!

Să recapitulăm deci: Iosif Ţon este un om prea mare a lui Dumnezeu pentru a fi supus (el şi acţiunile sale) unei analize raţionale! Raţiunea vice-preşedintelui este prea mică pentru a putea evalua meandrele lui Iosif Ţon şi a găsi lucruri negative în comportamentul scandalos al acestuia. Mişcarea îmbrăţişată de Iosif Ţon, a străjerilor, este o mişcare de trezire, şi este o mişcare de trezire pentru că Iosif Ţon a îmbrăţişat-o (Iosif Ţon nu poate greşi)! Aşa spune vice-preşedintele! Ce raţionamente impresionante izvorâte din raţiunea smerită a vice-preşedintelui! Şi dacă mişcarea îmbrăţişată de Iosif Ţon este o mişcare de trezire, el doreşte bincuvântările acelei mişcări şi altora!

De aceea, după ce face constatarea că mişcarea străjerilor este una autentică de trezire, vice-preşedintele trece la o rugăciune:

Domnul sa faca sa vina peste noi si familiile noastre si bisericile noastre valuri de trezire spirituala

Dacă mişcarea străjerilor este trezire spirituală, şi dacă vice-preşedintele se roagă ca trezirea să vină şi peste familia sa şi peste bisericile pe care el le are în vedere, înseamnă că le doreşte duhul care îi stăpâneşte pe străjeri, duh care a negat unicitatea lui Hristos şi îi declară pe oameni dumnezei! Ori vice-preşedintele ar trebui să ne spună care trezire o cere pentru ai lui şi pentru biserici (să ştim şi noi, dacă nu e cea pe care o laudă în cazul străjerilor lui Iosif Ţon, şi dacă există mai multe feluri de treziri)! În cazul în care nici el nu ştie pe care a cerut-o, ne întrebăm, cine are nevoie de o astfel de rugăciune?

Dacă aşa stau lucrurile, îi sugerăm să nu se mai roage pentru alţii şi să nu mai ceară astfel de binecuvântări străjereşti, ci mai degrabă să se roage pentru sine să nu cadă sub osânda celor ce rostesc şi aprobă hule la adresa Domnului Isus.

Suntem tot mai mult uimiţi cum pot fi toleraţi la conducerea Asociaţiei oameni confuzi, care nu ştiu să identifice o trezire şi care socotesc treziri spirituale mişcări care neagă doctrinele cele mai importante ale creştinismului! Probabil că următorii care ar trebui verificaţi cu privire la doctrina la care subscriu ar trebui să fie preşedintele şi vice-preşedintele Asociaţiei Bisericilor Baptiste din USA şi Canada. Nu de alta, dar vom fi scutiţi de rugăciuni prin care se cere să avem şi noi parte de trezirile străjerilor!