Cine vrea să achite nota de plată pe care Domnul poate să o trimită? De ce nu am vrea în schimb răsplata?

Sunt prins între Scila şi Caribda, deoarece nişte prieteni ai mei au ajuns într-un conflict şi oricum o dau voi suferi. Dar merită să îmi asum riscuri, deoarece îi iubesc. De fapt am suferit înainte de a scrie acest articol, citind ceea ce nu aş fi vrut să citesc pe bloguri zilele trecute. Prietenul meu, Răsvan Cristian s-a lăsat antrenat în a scrie lucruri dureroase despre un alt prieten al meu, Paul Dan. I-am găsit o scuză. Nu îl cunoaşte pe Paul Dan. A sărit prea repede să îi facă o caracterizare, deşi nu avea la îndemână decât câteva crâmpeie de informaţii, ceea ce a determinat pe alţii, care nu îl puteau înghiţi pe Paul Dan, să verse venin din pântece şi benzină peste foc şi să contribuie la încingerea spiritelor dând naştere la alte caricaturi nedrepte ale prietenului meu. Unii au stat pe margini şi s-au distrat, iar alţii au adus muschete şi plumbi pentru a înteţi conflictul. Toate acestea pe mine m-au durut.

Să punem lucrurile în perspectivă. Toţi trei suntem luptători. Şi Paul Dan şi Răsvan Cristian şi subsemnatul. Fiecare am vrea să fim angajaţi în lupta bună a credinţei. Paul Dan a fost chemat de Domnul să lupte împotriva apostaziei ce se strecoară pe neobservate în tabăra Domnului. Dacă ar tăcea în faţa acestor realităţi ce lovesc în Domnul nostru şi în Biserica pe care a cumpărat-o cu sângele Său, nu aş mai putea fi prieten cu el. Îl admir pentru felul spartan în care trăieşte şi pentru determinarea cu care apără credinţa dată sfinţilor. Îi sunt dator, deoarece într-o criză mare a vieţii mele, a fost acela care a venit la mine la şase dimineaţa şi mi-a arătat cum să stau în rugăciune cu familia mea pentru a învinge greutăţile ce păreau imposibil de trecut.

Răsvan Cristian este chemat să scoată la iveală realităţile maladive ce zac în interiorul comunităţii noastre, sub piele, de care nu suntem conştienţi. Şi este chemat să facă lucrul acesta ţintind să salveze pacienţii, cum scrie apostolul, fiind atenţi la cei care sunt bolnavi şi manifestând milă faţă de cei care sunt în pericol, urând până şi cămaşa mânjită de carne. Îi sunt dator pentru faptul că atunci când nu aveam un blog personal, a fost amabil şi mi-a publicat o serie de materiale, deşi s-a expus criticilor răutăcioase în urma publicării lor.

Eu sunt chemat să arăt laşitatea celor ce s-au făcut trădători de fraţi şi să le aduc aminte că până la ziua judecăţii încă mai este timp de pocăinţă şi de împăcare cu fraţii trădaţi. Este imposibil să duci lupta la care ai fost chemat fără să susţii răni şi vânătăi. Dar aş fi preferat ca aceste răni să vină de la cei care nu sunt în tabăra Domnului. Când rănile sunt făcute de cei din casa ta, ele dor mult mai mult.

Să fiu concret. Nu se cuvenea ca Răsvan să folosească expresiile pe care le-a folosit în caracterizarea fratelui nostru Paul Dan, şi nu se cădea să îl acuze gratuit că se ascunde sub pseudonime şi atacă grosolan la adăpostul anonimităţii. Se cuvenea ca de îndată ce Paul Dan a făcut precizarea că nu scrie sub anonimat sau sub nume asumate, Răsvan să întindă o mână de înţelegere să să rostească o scuză, măcar pentru bănuiala neîntemeiată, ca să nu mai zic nimic de cuvintele grele. Dar nu a fost aşa.

Nu se cuvenea ca Paul Dan să îl declare pe Răsvan Cristian a nu fi un credincios născut din nou, sau să se îndoiască de acest lucru. Mă aşteptam să manifeste răbdare cu cineva pe care nu îl cunoaşte îndeajuns şi să nu sară repede la o concluzie jignitoare. Dar nu a fost aşa. Realitatea este că nu putem nega calitatea de fraţi celor cu care ajungem în dispută, imediat ce suntem neînţeleşi şi acuzaţi pe nedrept. În astfel de cazuri se verifică îngăduinţa creştină. Cu alte cuvinte trebuie să apară şi situaţii de conflict între fraţi, trebuie să apară situaţii în care să fie justificată chiar plângerea unuia împotriva altuia, pentru a dovedi că ne iubim şi suntem gata să iertăm cu iertarea pe care am primit-o de la Christos. Aşa ne-a învăţat Domnul nostru.

Mă aşteptam ca unul cu prestanţă, cum este Daniel Branzai să păşească în arenă şi să potolească spiritele încinse îndemnând la îngăduinţă creştină, ştiind că unul din cei prinşi în conflict era un păstor, ştiind cât de neînţeleşi sunt păstorii şi cât de nejustificat sunt acuzaţi de multe ori. El putea să slujească celor doi în roba de mijlocitor, cunoscând ambele tabere. Dar în loc să facă un serviciu fraţilor nedreptăţiţi (care sunt mai greu de cucerit decât o cetate), Daniel Branzai a încurajat la săparea unor tranşeie şi mai adânci şi la slobozirea plumbilor cu şi mai mare viteză spre pieptul fratelui luat la ochi.

“Răzvane, ești dresor de cuvinte!
Unele parcă mi le-ai luat din gură.
Rar mi-a fost dat să citesc ceva așa de frumos în urâciune.
Am mai spus-o și o zic: Doctorii români, poate mai smuciți și mai lipsiți de aparatură ca cei americani, sunt neîntrecuți diagnosticieni!
Punct ochit, punct lovit! Trimite-mi nota de plată.”

Comentariul citat era postat la capătul unui şir de ditirambe nejustificate la adresa lui Paul Dan. Ca unul care slujeşte Biserica lui Christos, Daniel Branzai putea să sfătuiască la temperare şi la împăcare. În loc să o facă, el şi-a dat drumul satisfacţiei pentru lovirea ţintei nevinovate.

Chiar nu ne dăm seama că duşmanul nostru nu sunt fraţii care sesizează erezia, ci sunt cei ce promovează erezia? Poţi să te bucuri când plumbul merge în pieptul fratelui care vrea să te protejeze de lupii răpitori? Duşmanii noştri nu sunt cei care strigă: “Vine lupul!,” ci cei care vor să adormim în faţa invaziei canine înfăşurată în pieile oilor ucise! Ce părere ar avea Daniel Branzai dacă i-ar trimite Domnul nota de plată? Ar putea să o plătească? Pe cine ajută asemenea retorică belicoasă la adresa unuia care slujeşte cu darul pe care Domnul i l-a dat, şi prin care protejează turma? Şi de ce nu a spus nici un cuvânt când un alt păstor, cu a cărui prietenie se laudă de mulţi ani, a fost şi el pus în faţa plumbilor?

Ce să îi spun fratelui Răsvan? Să stea puţin şi să se gândească la ceea ce ne-a pus pe masă tuturor, şi este un hap atât de binevenit, şi să întindă mâna de pace fratelui Paul Dan:

“Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, ţine seama că nu toţi oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.”

Dacă va face lucrul acesta, Domnul îi va oferi o răsplată a cărei valoare nu poate fi socotită!

Ce să îi spun fratelui Paul Dan? Că puţină îngăduinţă şi aşteptare atunci când este mult praf va aduce un beneficiu mai mare decât acţiunea imediată prin praful care ne împiedică vederea. Şi lui îi spun să primească mâna întinsă a fratelui Răsvan, şi dacă va face lucrul acesta, Domnul îl va răsplăti!

Ce să îi spun fratelui Daniel Brânzai? Că nu merită să stăm în cuibul cald al inacţiunii, scuzându-ne lipsa de curaj, ci merită să ne angajăm şi să luăm atitudine faţă de apostazie, şi merită să plătim preţul alături de cei care sunt în prima linie, deoarece la sfârşit vom primi de la Domnul o binevenită răsplată. Altfel vom primi nota de plată.