Iosif Ţon şi matrapazlâcurile noii lui credinţe

Veţi citi mai jos o scrisoare plină de întrebări adresată lui Iosif Ţon de către sora Aurelia Gabor. Ne bucurăm că există fraţi şi surori care nu cad pe spate când aud de Iosif Ţon, ci chestionează serios noua lui credinţă confruntând-o cu Scripturile. Dacă aţi citit scrisoarea în altă parte, vă asigurăm că o nouă lectură a ei vă va face bine.

Pace, frate Ton,

     Recunosc că mi-a trebuit ceva timp să mă decid să vă scriu aceste rânduri dar, după multă gândire, rugăciune și apreciere a discuțiilor ce au avut loc la noi la biserică, pe Glisan,  am decis să vă scriu, pentru a putea înțelege mai bine orientarea teologică pe care o aveți. Decizia mea este legată, în mod special, de faptul că ați ales biserica noastră – ca primă biserică baptistă românească din America – în care să vă expuneți noile principii pe care le-ați dobândit în ultimul an, și care – așa cum afirmați dv. -  au devenit ”noua dv. teologie” sau ”un nou creștinism” !

     Trebuie să recunosc că, atât întâlnirea ce a avut loc pe data de 2 iulie 2011 (cea cu întrebări și răspunsuri), cât și predica dv. de duminică seara (iulie 10, 2011) m-au lăsat și mai confuză decât fusesem înainte.

     Am ascultat cu câtă atenție am putut expunerile dv. și voi dori, în cele ce urmează, să vă pun câteva întrebări, precum și să fac câteva comentarii privitoare la cele auzite. Dacă întrebările sau comentariile mele vor arăta că nu am înțeles bine afirmațiile dv., vă rog mult să îmi spuneți lucrul acesta, în mod cât se poate de detaliat dar la subiect, folosind fraze precise și concise, care să nu dea curs unor posibile interpretări. Răspunsurile pe care le-ați dat în sâmbăta din 2 iulie au fost ambalate în multe cuvinte și referiri la diferiți teologi, ceea ce a diluat mult răspunsurile așteptate de cei care v-au pus întrebările. În cele ce sper că îmi veți scrie, aș dori ca răspunsurile dv. să reflecte opiniile dv. personale, bazate doar pe Sfânta Scriptură.

     Mulțumesc mult, pentru înțelegere și vă promit că sunt deschisă și voi face orice efort ca să înțeleg ceea ce îmi veți spune, fără prejudecăți sau idei preconcepute asupra subiectului respectiv. Doresc doar răspunsuri clare și precise. Îmi permit aceste întrebări pentru faptul că observ dorința dv. de a face parte din biserica aceasta de pe Glisan și știu că, dacă va fi așa, veți avea un impact puternic asupra gândirii membrilor ei. Se întâmplă – de ce, nu știu nici eu – să fim și eu și soțul meu parte din această biserică. De aceea, doresc să vă cunosc orientarea  și direcția pe care urmează să se meargă.

1.     Am rămas surprinsă să aud din gura dv. ideea că ”baptiștii nu cred în minuni sau vindecări” și că ”ne lipsesc semnele și minunile”. De când mă știu pe lume sunt baptistă și nu m-am îndoit niciodată de această realitate spirituală. Așa cum am menționat și atunci, sâmbătă seara, personal am trăit multe asemenea experiențe extreme cu Domnul și a experimenta o minune a lui Dumnezeu nu este o noutate pentru mine. În aceeași idee, vă pot aduce nenumărate cazuri de frați și surori din bisericile baptiste, care au primit răspunsuri la rugăciuni ori de câte ori au strigat către Domnul. Este foarte adevărat că, în practica baptistă nu intră manifestările zgomotoase și exuberante, dar cred că este minunat lucrul acesta, Duhul Sfânt care ne călăzește în tot acest proces al cererilor noastre, fiind o prezență gentilă și delicată, care nu ”scutură” pe nimeni, nici nu ”trântește” la pământ pe cei care strigă către Domnul, ci îi ridică gingaș – spiritual vorbind - și îi înarmează cu credința și puterea necesare de a merge mai departe, având ochii ațintiți spre ”țintă” adică spre Domnul Isus și viața veșnică. Deci, fiți foarte sigur că baptiștii ”cred” în puterea și suveranitatea lui Dumnezeu de a performa și astăzi, ca și în oricare altă vreme, minuni și de a vorbi oamenilor prin diferite semne. Totul este să ai ochii spirituali deschiși ! Dacă pentru dv. aceste experiențe sunt noi, pentru majoritatea baptiștilor acestea fac parte din viața noastră obișnuită cu Domnul.

     Oare dv., pe vremea când vă numeați ”baptist” nu ați experimentat niciodată o minune a lui Dumnezeu ? Nu v-a arătat Dumnezeu prin nici un semn voia Lui sau direcția pe care dorea El să mergeți ? Nu v-ați aflat niciodată în situații limită din care ați știut că doar Dumnezeu vă poate scăpa (fie ele boli, dificultăți, etc.) ? Dacă nu ați avut acest fel de experiențe, ci doar acum ați ”descoperit” acest aspect practic al trăirii cu Dumnezeu, mă întreb de ce natură a fost relația dv. cu El... Întrebarea mea este : De unde și în ce condiții ați constatat că baptiștii nu cred în minuni ?

2.     Am înțeles că Dora a fost vindecată de boala ei într-un mod cu totul special, prin conversația telefonică pe care a avut-o cu fr. Demeter din România. Ce considerați că a fost diferit în intervenția  fr. Demeter, comparativ cu rugăciunile dv. care, cu siguranță că v-ați rugat ani de zile pentru ea ca să poată fi bine. Am înțeles că ”sesiunea” de vindecare a Dorei a durat câteva ore, timp în care au avut loc anumite procese (nu este important să le menționăm). După cum eu înțeleg din Scriptură, rugăciunea este modul prin care ne apropiem de Domnul cu problema ce o avem. Decizia de a ne rezolva problema într-un fel sau altul aparține însă, în totalitate, lui Dumnezeu. De asemenea, El va decide și vremea și modul când va interveni și ne-o va rezolva. Bănuiesc că, în cazul Dorei s-au întâmplat și alte lucruri în afară de rugăciune, despre care dv., cu siguranță aveți cunoștință. Întrebare : Cunoscând felul în care a procedat fr. Demeter cu Dora, considerați că a fost o procedură biblică ? Ce bază biblică are intervenția fr. Demeter, cu toate implicațiile ei  ? (mă gândesc chiar la versetele din Matei 7) :

”15  Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori.

16  Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?

17  Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

18  Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

19  Orice pom care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.

20  Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

21  Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

22  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"

23  Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea."

3.     Conform afirmațiilor dv., toate bolile au la bază un duh rău care le-a produs și vindecarea oricărui bolnav va fi cu succes doar dacă se va scoate afară duhul rău din acea persoană. (Dacă greșesc și gândiți altfel, spuneți așa și atunci întrebarea care urmează poate fi lăsată la o parte). Întrebare : Care este baza biblică a acestei afirmații ? Întrebarea aceasta vine, desigur, ca urmare a atâtor vindecări descrise pe paginile Scripturii a căror explicație nu are nici o legătură cu prezența vreunui duh străin (nu le mai menționez, pentru că și dv. le cunoașteți foarte bine).  

4.     Ați furnizat destul de multe informații privind ”școala de vindecare”, arătând faptul că există undeva prin Anglia chiar și o ”clinică de vindecare”, unde cei în cauză petrec până la câteva săptămâni pentru ”rezolvarea” situației lor. Am înțeles și faptul că aceste ”școli” nu se referă la cei care vindecă, ci la cei care solicită vindecarea. (Deși, și cei care ”vindecă” trebuie să fie ”școliți” undeva, nu ? Altfel, cum ar ști să aplice ”tratamentul” timp de atâtea zile sau chiar săptămâni ?). Modelul de vindecare al Domnului Isus sau al apostolilor investiți – la timpul acela – cu această putere, ne arată că aceste vindecări se făceau instant, pe moment. Și, din nou, aceeași întrebare : Care este baza biblică a unei astfel de ”instituții” ? Care este părerea dv. despre acest tip de ”spitale de recuperare ?” Am înțeles că și fr. Demeter are o asemenea ”clinică” la el acasă. Credeți că este biblic ceea ce face el ?

5.     Am reținut ceva foarte straniu atât din ceea ce ați spus dv. în predica de duminică seara, cât și din una din predicile fr. Mircea Ghitea și anume, ideea de a nu mai folosi, în rugăciunea de cerere pentru vindecarea bolnavilor expresia ”Facă-Se voia Ta”, pentru că, oricum, planul lui Dumnezeu este să-i vindece pe toți oamenii. Această precizare a fost urmată de explicația faptului că Domnul Isus a purtat la cruce și boalele noastre. 

     Am înțeles eu cumva greșit această afirmație ?

     Dacă nu am înțeles greșit, atunci mă întreb, unde este, oare, suveranitatea lui Dumnezeu de a decide asupra vieților noastre ?  A ajuns Dumnezeu ”executantul” comenzilor noastre ? Pe de altă parte, când a mers fr. Chiș în față pentru rugăciune duminică seara, la sfârșit ați spus : ”Noi ne-am făcut datoria. De acum urmează – am înțeles eu – să Și-o facă Domnul pe a Lui...” Mi s-a părut că există o mare contradicție între ideea de a nu mai spune ”Facă-Se voia Ta” și ”De acum urmează ca Domnul să Își facă datoria...”. M-aș bucura să am o clarificare precisă asupra acestei idei.

     De asemenea, tot în ideea de mai sus, nu am înțeles încă cine anume, în înțelegerea dv., face lucrarea de vindecare. Dacă ”cel care crede” este investit și însoțit (conform Marcu 16:17) – și în zilele noastre – de puterea de a elibera de duhuri pe alții, într-adevăr, acesta nu mai are nevoie să ceară intervenția lui Dumnezeu în acest proces, pentru că deja este investit cu această putere, nu ? Deci, noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, care am crezut, putem face astfel de lucrări ? Din expunerile dv. am înțeles că ”toți cei care cred” ar trebui să aibă și puterea de a vindeca bolnavi, prin practicarea eliberării de duhuri rele, duhuri care stau la baza bolilor respectivilor bolnavi. V-aș ruga să îmi explicați încă odată cine anume considerați că are aceste puteri de a scoate duhurile și vindeca bolnavii ?

     Vă întreb lucrul acesta pentru că, iată ce scrie în 1 Cor. 12: 6-10 : ”De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor;...”

     Am reținut ideea că ați spus că ”slava este a Domnului” (probabil pentru investiția ce ne-a oferit-o). Dar, în înțelegerea și convingerea dv. cine, de fapt, considerați că face lucrarea de eliberare și vindecare ? Mie poate să îmi fie cineva mulțumitor pentru o sumă de bani pe care i-am dat-o să își cumpere ceva, un lucru pe care și l-a dorit mult de tot, dar eu voi fi furnizorul fără de care cumpărătura (lucrarea) nu ar fi putut avea loc, nu ? Cum stau lucrurile, în cazul eliberării de duhuri și a vindecării, după cum înțelegeți dv. acest proces ?

6.     Ați putea să elaborați puțin despre felul în care înțelegeți versetul din Luca 10:20 : ”Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri." ?

     V-am rugat să faceți lucrul acesta pentru că, din cele expuse de dv. la întâlnirea cu biserica și apoi din predica de duminică, reiese că – în noua dv. teologie – semnele și minunile ar fi, dacă nu singurele, oricum cele mai importante caracteristici și aspecte din viața unui credincios. Nu am auzit nimic despre pocăință, recunoașterea stării de păcat, roadele Duhului Sfânt, ci numai despre această ”putere” de scoatere a demonilor prin care se vor vindeca toți cei bolnavi. Dar iată că versetul de mai sus prezintă o cu totul altă prioritate și indică o altă preocupare pe care ar trebui să o avem și anume ca : ”bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri." Oare poate aduce practicarea exorcismelor siguranța cerului și a vieții veșnice ? Din nou, dacă sunt greșită în felul în care v-am înțeles, vă rog să mă corectați. 

7.     Am înțeles că Dora popularizează multora un DVD cu ”minuni” culese din lumea charismatică. Nu am văzut acest DVD, dar am înțeles că este considerat ca prezentând fapte reale întâmplate diferitelor persoane care au făcut mărturiile respective. Pentru mine, ce am auzit, este de domeniul fantasticului. Menționez doar ideea cu dinții sau plombele de aur (sau amândouă...). Care este părerea dv. personală asupra celor din acel DVD ? (sunt convinsă că știți despre ce vorbesc...).

8.     V-am întrebat și la întâlnirea cu biserica – și nu mi-ați dat un răspuns – și vă întreb din nou : de când aveți această nouă teologie-ideologie, ați scos vreun duh necurat din cineva ? Poate acea persoană (sau persoane) să facă o mărturie privitoare la experiența avută ? Bine-nțeles că voi accepta și lipsa de răspuns, dar poate, între timp s-a petrecut ”evenimentul” .

9.     Faptul că, în urmă cu aproape un an ați făcut publică afilierea dv. la mișcarea Străjerilor, mă obligă să vă pun câteva întrebări privitoare la ceea ce credeți despre această mișcare și despre liderii ei. În urma informațiilor contradictorii, apărute pe internet, privitoare la mișcarea Străjerilor, după afilierea dv. cu această mișcare, am făcut și eu puțin research și am descoperit practici de-a dreptul șocante.

-         Umbra lui Chris din Africa (de fapt, ca și a lui Beni Hinn), ”vindecă” bolnavii !

-         Demeter caută un număr de ”virgine” nu știu ce să facă cu ele ! (Sic !)

-         Pe neașteptate, lumea se trezește peste noapte cu ”dantură de aur” ! (soțul meu, stomatolog de meserie, spune că ”aurul” de fapt, nu este cel mai indicat metal pentru lucrările dentare...) ;

-         Un pastor din România (de fapt, chiar din Deva), cu care am vorbit recent mi-a spus că a avut curiozitatea să meargă la una din conferințele Străjerilor, care a avut loc la Deva. Vacarmul din sală l-a năucit și nu știa bine dacă e la discotecă sau printr-un loc asemănător... Discutând cu cineva a doua zi și mirându-se de ce a văzut acolo, i s-a spus că a ”nimerit” într-un ”bad moment”... Oare acolo unde este prezent Duhul lui Dumnezeu și Domnul Însuși, există ”bad moments” ?

     Care este, la ora aceasta, poziția dv. față de Străjeri ? Am înțeles, din afirmațiile dv., că nu agreeați cu absolut toată ideologia lor dar atunci, nu înțeleg : mai aveți încă o relație de apartenență la ei ? Iar dacă nu mai aveți, sunteți gata să faceți un anunț public privitor la faptul că v-ați înșelat în ceea ce privește direcția și orientarea acestora și că reveniți la ceea ce ați fost întotdeauna ?

     Mi-am permis să vă pun toate aceste întrebări doar pentru faptul că ați dorit să predicați la biserica la care merg și eu acuma. Prezența dv. la biserica de pe Glisan va avea un impact foarte mare asupra lucrării de acolo și, probabil că va da o direcție diferită acestei biserici, decât cea cu care s-a pornit la drum, dacă se va întâmpla să rămâneți permanent acolo.  Întrebările pe care am încercat să le formulez cât mai clar și mai concis (deși știu că sunt greoaie, pentru că problemele explorate sunt deosebit de complexe), sunt întrebări care preocupă pe mulți frați și surori din biserică, de aceea răspunsurile ce mi le veți da (sper !) vor clarifica, probabil și pentru alții poziția dv. actuală.

     Vă mulțumesc mult pentru timpul dv. și vă asigur încă odată că nici măcar una din problemele pe care le-am ridicat nu au fost puse sau gândite în mod tendențios, ci ele au la bază dorința mea sinceră de a vă cunoaște felul de gândire, în ideea că ar fi posibil să facem, pe viitor, parte din același grup de închinare. 

     Cu respect, a dv. soră în Domnul, Aurelia Gabor