Saturday, July 23, 2011

Interviul dat de Fratele Vuc Viorel --- Fratelui Daniel Mitrofan. de la pagina 550 la 558 din cartea Paşi (Partea IV)

Redăm în continuare partea a patra din interviul pe care fratele Viorel Vuc l-a acordat fratelui Daniel Mitrofan.


Am fost dus mâine zi, acolo la miliţie si audiat. Aici este iarăsi o poveste. M-am dus, m-au pus în curte să stau pe o bancă acolo, mă uitam la o grămadă mare de butuci de lemne, dar numai noade, deci eu nu stiu cum le-au adus asa, numai noduri, cele mai rele. Mi-am dat seama că ăstia erau adusi special să-i pună pe deţinuţi să-i spargă, aveau de muncă. Eu am stat acolo, chiar pe unul îl puseseră să spargă. Na, când treceau superiori din ăstia, superiori, miliţieni, nu conta că-i cu grad mai mare sau mai mic, eu mă ridicam să salut, altul mă scuipa si mă înjura, altul numai mă înjura, tu îndrăznesti să te ridici în faţa mea? Stai jos! M-am hotărât să nu mă ridic. Când nu m-am ridicat, alte scuipături si alte înjurături, de ce nu mă ridic? Lucrul ăsta s-a întâmplat de multe ori, că nu stiam cum să stau, între a sta jos si în picioare, ca să nu-i supăr. Mi-era teamă, eram în mâinile lor si eu sunt om. După aia, vine cineva la mine si spune, ”Băi Vuc, ţi-o trebuit asta? O să vezi că o să urmeze la camera, mi-a dat numărul acolo, o sedinţă de comitet cu Petrică Cocîrţeu, cu Lae Rădoi si mai aduc ei acolo si o să aveţi o sedinţă de comitet. Îmi dădeau de înţeles că urmăm să fim bătuţi. În timpul ăsta, au trecut la un birou acolo, unde mai târziu am fost si eu anchetat, i-au adus pe cei trei, asa rând pe rând, cu cămăsile trase, desfăcute, părul smuls de pe piept si ei numai se uitau asa, n-aveau voie prea mult să întoarcă capul si Petrică Cocîrţeu, asa a făcut din cap, s-a uitat la mine a milă, am înţeles totul atunci. După ce i-a interogat, i-a dus înapoi,
- Îi bătuseră?
- Da, îi bătuseră.
- Erau la faţă asa?
- Numai pe corp. Da, eu n-am văzut, dar ulterior ei mi-au spus. Si după asta vine un alt, plutonier, era acolo de la miliţie si asa de gingas îmi vorbeste: ”Tovarăsul Vuc, te văd o persoană cultă, asa, inteligent, cum de te-ai încurcat cu derbedeii acestia, cu răufăcătorii”... si un alt cuvânt a zis... se referea la cei trei. Atât de duios îţi spunea, că aproape îţi dădeau lacrimile. ”Cum de-ai putut, dumitale nici n-ar trebui să ai legătură cu ei.” Altul venea si din nou mă apostrofa: ”ţi-a trebuit asta, ţi-arătăm noi acuma!” Asa m-au ţinut de dimineaţa până seara. Între timp, au mai prins pe un frate care a fost si el atunci pe stradă când s-au întâmplat lucrurile si l-au prins si pe tăticu. Numa că taticu n-o făcut prea mare, numai c-o vociferat. L-au băgat înlăuntru si i-au dat 2000 de lei amendă penală. Pe fratele ăsta, însă, care a pus si mâna si a tras de miliţieni, l-au pus pe el să stea lângă mine pe scaun. La un moment dat, am discutat noi, asa ca să nu ne observe nimeni, să ne audă. La un moment dat, l-a prins mila de deţinutul care spărgea butucii, ”eu mă duc să-l ajut” si s-a dus ca să-l ajute. Eu am simţit un îndemn lăuntric, ”nu te du!” Ăsta a fost îndemnul lăuntric. El s-o dus. În timp ce stătea deţinutul, vine un miliţian să-l ia să-l interogheze, ce să-i facă..., nici n-o mai venit. Si fratele tot spărgea, da mie mi-a fost milă, s-a dus singur. La un moment dat a transpirat, s-o încălzit si o stat un pic să se refacă. Numai bine, trec atuncea niste comandanţi din ăstia si-l văd. ”Ce stai, sparge acolo că ai viaţă grea, până nu spargi grămada asta nu te eliberez de aicea” si nu stiu ce... Am zis Doamne, îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să mă duc, că si eu spărgeam până la loc comanda. Mă rog, după aia, l-or chemat si pe el, l-or interogat, nu mai stiu ce s-a întâmplat, l-au ţinut acolo.
În orice caz, seara târziu mă cheamă si pe mine, la maior Bogătoiu, trăieste, e pensionar acuma, si sunt pus să dau o declaraţie, că nu voi mai veni la Caransebes, că nu voi mai fi diaconul bisericii si că nu voi mai veni la Caransebes. Si am răspuns asa: ”declaraţia mea este următoarea, eu nu mă propun singur ca diacon, dar dacă biserica mă alege, eu voi fi diacon.” ”Ei, mă rog”, a scris el acolo, că dacă biserica îl alege, da aveau ei siguranţa că nu voi mai fi ales, dar era problema aici, că nu voi mai merge la biserica din Caransebes. ”Asta, nu pot să dau. Acolo am rudenii, acolo sunt fraţi în Domnul, nu pot să nu mă duc. Bun, că nu pot mă duce la Bolvasniţa dar poate odată mă duc, e un eveniment si mă arestaţi, pentru asta, eu nu dau declaraţia.”
”Ei, bun, scriem asa, deci nu voi mai accepta să fiu ales ca diacon”.
Mă rog, am zis, treacă de la mine.
Si mă angajez să nu mai vin la Caransebes”.
”Nu domnule, tovarăsul maior, nu asa” si ne-am hârâit... a durat mut chestia asta, până la un moment dat, a pus mâna pe coalele de hârtie, le-a scos din masina de scris, le-a împachetat, le-a aruncat la cos si am crezut că vine să mă pocnească. Dar nu mi-a dat nici o palmă. ”Las că vei răspunde tu la procurorul Zamfirescu. Vei răspunde la el.” Si într-adevăr, după un timp mă cheamă procurorul ăsta si la el nu trebuia să răspund decât, ”da” sau ”nu”.
- Ai fost în seara cutare la Caransebes? – (Ce puteam să-i spun?)
– Da.
- Ai condus programul?
- Da.
- Ai, asa...
I-am spus adevărul, mi-a dat să semnez, si să astept că se va lua hotărâre la judecată. Deci eram chemat la judecată. Într-adevăr, s-a ţinut judecata, dar între timp, Europa Liberă vuia că sunt cei trei deţinuţi pentru probleme religioase si asta nu le plăcea, guvernului de atunci, conducerii, să audă chestii din astea. Au schimbat încadrarea si au spus că articolul 153, huliganii care deranjează ordinea publică, aici i-or încadrat. În cazul ăsta, pe mine nu m-or mai putut încadra acolo, că eu n-am fost, dar ca să nu scap ieftin, mi-au dat si mie o amendă penală de 2000 de lei. Si-atât si eu am scăpat. Pe ei i-au condamnat.
- Si au făcut ceva închisoare?
- Da, ei au făcut închisoare , deci Prejban a făcut patru luni, Petrică Cocîrţeu a făcut sase si Rădoi Nicolae a făcut opt. Jumătate din (sentinţă), pentru că i-au scos la lucru, nu s-au purtat rău acolo, n-au mai fost bătuţi la închisoare, dar au stat la Popa Sapcă în Timisoara . Deci patru, sapte, opt luni. În ce mă priveste, amenda penală n-am plătit-o nici până în zi de astăzi, n-am plătit nimic, Dumnezeu m-o scăpat, le-o încurcat minţile s-a răsturnat după aceea regimul si am scăpat.
- În ce an a fost?
- În 78 si am stat până în anul 80, exclus din cult, deci eu si toţi complicii.

No comments: