Dezbateri… Dezbateri… Care e adevărul? - Rubrică întreţinută de Ioan Târziu (II)

Apreciem faptul că putem duce discuţii cu cititorii noştri, şi mai ales faptul că cei mai mulţi cititori arată consideraţie pentru procesul dezbaterilor, ţinând acest process în limitele logicii şi ale dragostei ce ne-o pretinde Domnul Isus de la cei ce suntem ucenicii lui. Deplângem cazurile în care dezbaterile se transformă în acuzaţii caustice şi răutăcioase care degradează pe cei angajaţi într-un astfel de dialog.

Vă redăm în continuare un schimb de comentarii ce prin observaţii, întrebări şi răspunsuri credem că aduc clarificări în problematica disputată.  

Anonymous said...

Frate Rădoi, frate Târziu:
Nu ştiu când scrie unu' şi când celălalt. Am închis ochii la ultimul articol; e prea de tot. Titi Cocian l-a depăşit pe Tzon în păcate. (vezi Vice-preşedintele cere să nu ne grăbim… Exact ca şi preşedintele! Oare au fost înţeleşi?)

Vă spun câteva lucruri - deşi e degeaba - poate mai trageţi un pic de aer curat:

-Aţi spus bine, Marţian Cocian a fost fără pată şi l-a primit pe Niculescu în ciuda Uniunii şi autorităţilor. Am fost acolo; dânsul era păstorul meu. Il cunosc de mult şi pe Teofil Cocian. E şocant şi nedrept ca tocmai Nicolae Rădoi să reproşeze Asociaţiei că nu l-a interzis pe Wurmbrand. Cum adică, dumneavoastră aţi vrea ca Asociaţia să aibă puterile dictatoriale pe care Uniunea le-a avut!!! Dacă Cocian asculta de Uniune nu-l primea pe Niculescu sau Popescu (după vizita lui Popescu a venit fulger Gavagină, Vice Preşedinte al Uniunii, să-l urecheze pe Cocian). Ar trebui să ştiţi că una din doctrinele de bază ale baptiştilor susţine autonomia bisericii locale. Asociaţia nu are drept să impună cine predică-ntr-o biserică; Uniunea a abuzat, nici ea n-avea acest drept. Tocmai dumneavoastgră vă găsirăţi să susţineţi dictatura? N-aţi învăţat nimic din experienţa de la Caransebeş?

- Interesantă mi se pare vehemenţa contestarii lui Richard Wurmbrand. Dumneavoastră care aţi suferit şi aţi fost apărat de Richard Wurmbrand la vremea respectivă, aţi putea revizita această atitudine. L-am citit şi urmărit pe Richard Wurmbrand; a spune c-a îmbraţişat liberalismul teologic e mult prea mult spus. Ceva influenţe are. Având în vedere faptul că el era luteran, unde liberalismul a făcut ravagii, acuzaţia dumneavoastră este complet disproporţionată. Iar Timotei Pop nu acolo bate, dacă-mi aduc eu bine aminte.

- Şi-o fi trădat Tzon fraţii, dar Teofil Cocian n-a făcut-o. Supărarea dumneavoastră pe el este nejustificată. Faptul căeste mai conciliant cu Tzon şi că nu se lasă târât în dezbateri publice nu înseamnă incompetenţă; poate prudenţă.

- Timotei Pop poate fi un credincios sincer şi studios. Vehemenţa sa de a-l sancţiona pe Tzon şi Wurmbrand e însă oleacă de aroganţă. În plus, e mult prea rigid în interpretări.

- Ceva a moştenit Teofil Cocian de la tatăl său; e mai tolerant faţă de vorbirea-n limbi. Iată de ce, deşi baptist, Teofil Cocian n-a căazut de pe scaun când Tzon a pretins că vorbeşte-n limbi de 40 ani. E drept că mai sunt şi alte abateri de la doctrina baptistă care şi pe mine mă îngrijorează la Iosif Tzon. De fapt doctrina baptistă nu e aplicată dogmatic; baptiştii sunt arminieni şi nu sunt dispensaţionalişti. Şi nici nu sunt declaraţi cesaţionişti, chiar dacă lucrarea lui Bunaciu aşa spune. (Marţian Cocian n-a fost niciodată pe aceeaşi pagină cu Bunaciu, motiv pentru care l-a salvat de la exmatriculare pe Branzei). Cu toate astea, o mulţime de pastori/credincioşi sunt calvinişti şi dispensaţionalişti şi nu-i dă nimeni afară. Atunci? Ce vă face să-l condamnaţi nu doar pe Iosif Tzon, ci şi pe Teofil Cocian pentru că-l va "judeca" pe Iosif Tzon? Nu cred ca Iosif Tzon va merge la Atlanta. Dac-o va face, o va face şi pentru că Teofil Cocian e mai tolerant decât dumneavoastră, ori Dan Paul. Caraghioslicul face ca Paul Dan să fie creştin după Evanghelie cu care noi avem mici deosebiri doctrinare. Ciudat e că el pledează pentru excluderea lui Iosif Tzon. Pornind de la ce? De la cesaţioninsmul său, de la dogmnatismul său care-l întrece pe cel baptist? De i s-ar fi aplicat lui dogamtica susţinută nu ajungea pastor cu tineretul la biserica lui Olah - dacă bârfa e adevărată. Dumneavoastră invocaţi Scriptura. Păi după aceeaşi Scriptură noi ne botezăm adulţi şi Dan Paul botează copiii mici. Şi nu ne supărăm pe el, aşa citeşte el în Scriptură.

Din culise se aude că [la Atlanta] vor fi doctori în teologie în comisie; baptişti cu diplomă cuminte. Dumneavoastră care aţi fost condamnat anticipat de comunişti, de ce-l condamnaţi anticipat şi pe Tzon şi pe Teofil Cocian pentru că acesta nu ne anunţă anticipat că-l chiama pe Tzon ca să-l "execute"? Sunteţi o autoritate morală; ce-ar fi să fiţi şi una spirituală? Incercaţi un ecumenism rezumat la aria evanghelică; aşa cum o faceţi cu Dan Paul.

PS- Mi-aduc aminte de-o casetă cu Richard Wurmbrand; Nelu Târziu îşi poate aminti şi el. Eraţi la puşcărie şi Richard Wurmbrand povestea că fusese în Indonezia şi auzea copiii rugându-se pentru Petre Cocârţeu, Ionel Prejban şi Nicolae Rădoi. "Ce-o fi înţelegând Dumnezeu din numele astea pocite de copii?" - se întreba Richard Wurmbrand cu simpatie. Şi dumneavoastră l-aţi fi tăiat de la amvoane!!! Caseta-i fusese trimisă lui Niculescu, care deşi e baptist dogmatic, nu s-a poticnit în Richard Wurmbrand cu toată vorbirea-n limbi a lui nenea Richard. Aveţi timp să vă revizuiţi poziţia spre binele dumneavoastră Lui Iosif Tzon oricum nu cred că-i mai pasă de părerea dumneavoastră şi nici lui Teofil Cocian nu cred că-i pasă prea tare.

De fapt nu mă mir; mulţi pastori care au suferit de pe urma dictaturii, când au ajuns în conducere au fost dictatori. Ăsta era modelul cunoscut. Nu faceţi excepţie.

Vă doresc numai bine amândurora!

Nicolae Radoi said...

Stimate Anonim,

- Confunzi lucrurile. Eu nu am cerut ca Asociaţia să aibă puteri dictatoriale, ci am spus că era de aşteptat ca Asociaţia să aibe în frunte oameni care să sesizeze erezia şi să informeze bisericile. Ceea ce fac bisericile cu această informaţie, este alta. Oricum, care este rolul Asociaţiei dacă nu vrea să impună o disciplină şi o linie doctrinară bisericilor?

- Teofil Cocian nu e vinovat că a refuzat să se implice în interminabila dezbatere, ci pentru că s-a implicat şi a tras spuza la oala lui Ţon. Putea să stea deoparte, dacă nu este în stare să digereze un asemenea conflict. Necazul e că s-a pus să ia în derâdere pe cei care au avertizat de ereziile lui Ţon, făcând pe sfântul şi indignatul.

- Da, Richard Wurmbrand m-a apărat când eram la închisoare, iar Iosif Ţon m-a apăsat. Acum când arăt abaterile lui Iosif Ţon, îmi spuneţi că nu ar trebui să i le arăt, pentru că am pică pe el, şi nu pot fi obiectiv. Dacă arăt inconsecvenţele lui Richard Wurmbrand îmi spuneţi că nu nu ar trebui să fac lucrul acesta pentru că Richard Wurmbrand m-a ajutat şi nu sunt recunoscător (ca şi cum a fi recunoscător impune să închizi ochii la erezie). Nicicum nu am dreptul să spun adevărul. Dar tocmai pentru că arăt inconsecvenţele la amândoi, cred că demonstrez că sunt obiectiv, şi nu mă uit la faţa omului.

- Amestecaţi două lucruri care nu ar trebui amestecate. Există doctrine secundare ca şi cele pe care le-aţi menţionat (arminianism şi calvinism) care ne menţin în limitele doctrinei sănătoase. Şi există doctrine care ne scot din aceste limite, cazul lui Ţon cu insuficienţa crucii lui Hristos şi hulele străjerilor. Nu le confundaţi. Putem fi foarte toleranţi cu cei ce aparţin primei categorii, dar nu putem decât să condamnăm pe cei ce aparţim celei de a doua. Nesesizarea diferenţei dintre cele două descalifică pe cineva ca lucrător. Aici este buba cu Teofil Cocian.

- Paul Dan este botezat. Nu văd unde puteţi să îl atacaţi!

- Nu am nimic de-a face cu dictatura. Am de-a face cu adevărul şi dreptatea. Cei care nu le pot suporta mă vor acuza că sunt dictatorial.

Observăm răspunsul concis şi la subiect al fratelui Nicolae Rădoi. Multe confuzii ar fi eliminate şi multe decizii greşite ar fi evitate dacă oamenii ar fi informaţi, în primul rând informaţi în ce priveşte învăţătura Cuvântului, care nu ne permite să ne abatem nici la dreapta şi nici la stânga.

Prea marea largheţe ne face să abandonăm adevărul de dragul relaţiilor şi să călcăm pe urmele saducheilor. Pentru aceştia adevărul nu a contat deloc, ci numai relaţiile, şi mai ales acelea care le aduceau avantaje. La ce este bun adevărul abandonat, sau sacrificat de dragul unităţii, sau de dragul relaţiilor?

Prea marea rigiditate ne face să ciuntim adevărul sau să îl caricaturizăm (caricatura simplifică, eliminând unele aspecte şi îngroşând altele). O astfel de poziţie ne face să ne închipuim că numai noi posedăm adevărul (ce l-am denaturat prin caricatură), ceea ce ne determină să cădem în fariseism. La ce este bună convingerea că avem adevărul, dacă realitatea este că ceea ce deţinem nu este adevărul, ci o fracţiune sau o caricatură a acestuia?

Aşteptăm reacţia cititorilor, fie ei chiar anonimi!